Zonele de confruntare pentru accesul la apă se înmulțesc pe cele cinci continente, pe măsură ce populația crește, iar resursa devine rară, notează Le Figaro.
1. Senegal-Mauritania: un baraj în Sahel
- În urma conflictului dintre cele două țări, din anii 1990, există temeri că exploatarea barajului Diama, de pe râul Senegal, va contribui la alimentarea tensiunilor prin ruperea echilibrului precar dintre păstori și fermieri. Barajul este administrat de Organizația pentru Dezvoltarea Râului Senegal (OMVS), care are patru state membre: Senegal, Mauritania, Mali și Guineea. Umple lacul Guiers (Senegal), lacul R’kiz și depresiunea Aftout-es-Sahel (Mauritania) și funcționează „în tandem” cu barajul hidroelectric Manantali din Mali.
2. Slovacia-Ungaria: confruntare pe Dunăre
- O dispută privind reglementarea apelor Dunării otrăvește relațiile dintre Ungaria și Slovacia. În centrul acestei dispute, un acord încheiat în 1977, care a avut ca scop limitarea inundațiilor și facilitarea navigației pe acest curs capricios. Dar prăbușirea blocului sovietic a dar frâu liber pretențiilor divergente din ambele părți. Sesizată în 1993, Curtea Internațională de Justiție de la Haga a condamnat cele două părți pentru nerespectarea tratatului.
3. Ucraina-Rusia: Canalul Crimeei
- Alimentarea cu apă a Crimeei a alimentat tensiunile ruso-ucrainene, după anexarea ilegală a peninsulei de către Moscova, în 2014. Hotărâte să recapete controlul, autoritățile de la Kiev au închis porțile canalului săpat în anii 1960 pentru a purta în acea direcție o parte din apele Niprului. Teritoriul, care până atunci își extrăgea de acolo 85% din apa potabilă, s-a confruntat de atunci cu o secetă recurentă. Imediat după invadarea sudului țării, la sfârșitul lunii februarie, armata rusă a repus canalul în funcțiune.
4. Liban: Se usucă turnul de apă din Orientul Mijlociu
- Pentru prima dată, Libanul se află într-o situație de „stres extrem de mare”, conform unui raport al World Resources Institute. Regiunile sunt amenințate cu deșertificare. În discuție: încălzirea globală, dar și criza gravă prin care trece țara, din 2019. Deocamdată, consecințele rămân naționale, dar s-ar putea extinde și la nivel regional.
5. Turcia-Irak-Siria: dreptul la apă aparține celor mai puternici
- Nivelurile Tigrului și Eufratului, care traversează Turcia, Siria și Irakul, au scăzut drastic. Datorită barajelor mari, Ankara reduce debitul de apă către vecinii săi, în condițiile în care Irakul suferă de secetă pentru al treilea an consecutiv, iar milioane de sirieni ar putea rămâne în curând fără apă. Bagdadul și autoritățile kurde și arabe din nordul Siriei acuză Ankara că folosește apa ca armă politică.
6. Etiopia: baraj pe Nil, criză regională
- „Marele baraj al Renașterii”, pe care Etiopia s-a angajat să-l construiască pe Nilul Albastru, principalul afluent al Nilului, este un motiv serios de îngrijorare pentru Sudan și Egipt, situate în aval. Pentru Etiopia, proiectul este de o importanță vitală. Inginerii etiopieni ar dori să îl finalizeze în doi ani și jumătate. Egiptul și Sudanul cer ca umplerea să fie oprită până când se ajunge la un acord tripartit.
7. Yemen: război și khat
- În Yemen, aflat în război din 2015, apa este o problemă strategică. „Deja înainte de a începe luptele, țara se afla în mare dificultate”, explică Franck Galland. În capitală erau doar 250 m3 de apă pe an și pe locuitor, din punct de vedere al resurselor regenerabile, când nivelul de stres hidric este de 1000 m3. Timp de 30 de ani, apa a fost folosită în principal pentru a produce khat. De obicei, 85% din resursele unei țări sunt folosite pentru irigații și agricultură. În Yemen, culturile de khat ar consuma 60% din resursele țării. »
8. India-Pakistan: disputa asupra Indusului
- Indusul își are sursa in Tibet, călătorește prin India, apoi prin partea de Kașmir aflata sub administrație pakistaneză, înainte de a curge prin Pakistan și a-și incheia cursul in Marea Arabiei. La împărțirea din 1947, terenurile irigate au ajuns în Pakistan, dar India a păstrat cea mai mare parte a aprovizionării cu apă. Din 1960, gestionarea râului a fost asigurată printr-un tratat. Dar India amenință în mod regulat că îi va tăia apa vecinului său ori că va elibera prea multă apă în regiunile inundate. Problema alimentează și conflictul din Kașmir.
9. China-Laos-Vietnam: baraje pe Mekong
- Proliferarea barajelor hidroelectrice de către China, în amonte de cel mai lung fluviu din Asia de Sud-Est, amenință alimentarea cu apă a celor 60 de milioane de locuitori care, din Laos până în Vietnam, trecând prin Birmania, Thailanda și Cambodgia, depind de aceasta pentru agricultură și pescuit. Din 1995, o Comisie Mekong trebuia să arbitreze dezacordurile lor. Dar refuzul Chinei de a se supune arbitrajelor sale alimentează tensiuni recurente.
10. Canada-Statele Unite: Un acord în pericol
- Tratatul fluviului Columbia, ratificat de Statele Unite și Canada în 1964, a dus la construirea a patru baraje hidroelectrice masive pentru a reduce riscul de inundații și a genera miliarde de dolari din electricitate. Unele prevederi ale acordului expiră în 2024, sunt în desfășurare negocieri între cele două țări pentru a-l moderniza… Dar reprezentanții americani, considerându-l prea scump, vor să-l reformeze în totalitate.
11. Statele Unite -Mexic: seceta alimentează tensiunile
- Colorado, care circulă în sud-vestul Statelor Unite și în Mexic, este unul dintre cele mai reglementate și amenajate cursuri de apă din aceste țări. Dar este mai secat ca niciodată: Arizona și Nevada trebuie să convină să împartă apa, iar seceta alimentează tensiunile cu Mexic. Acesta din urmă trebuie, conform unui acord semnat în 1944, să aprovizioneze sudul Statelor Unite cu 450 de miliarde de litri de apă pe an. Rio Grande fiind uscat, Statele Unite vor să recupereze milioanele de metri cubi de apă din Colorado.
12. Brazilia-Argentina-Paraguay: tensiune pe Rio Parana
- În 1979, cele trei țări au pus capăt unui conflict de zece ani prin semnarea unui acord privind exploatarea în comun a apelor Rio Parana, de la granițele celor trei state. În special, a permis construcția barajului Itaipu, la granița dintre Brazilia și Paraguay. De asemenea, prevedea construirea barajului Corpus, ridicat în comun de Argentina și Paraguay, dar acesta nu a văzut lumina zilei. Termenii tratatului, care expiră în 2023, nemulțumesc Paraguayul.
Momentul de groază de acum 500 de ani de care ar trebui să ne amintească seceta și canicula din 2022
