Invazia Ucrainei de către Vladimir Putin pune în pericol mai mult decât echilibrul de putere în Europa. Ar putea declanșa o inversare a globalizării, care va schimba lumea. Ceea ce odată a fost văzut pe scară largă ca un avantaj pentru umanitate, a generat resentimente amare față de dezindustrializarea din Occident și o dependență incomodă față de regimurile despotice.
- Articol publicat inițial în Newsweek, tradus de Universul.net. Dan Perry a fost șef Associated Press în Europa și Africa si Orientului Mijlociu.
În esență, globalizarea poate fi rezumată ca părerea că diversele widget-uri ar trebui asamblate acolo unde forța de muncă este cea mai accesibilă, deoarece economiile astfel rezultate ar depăși cu mult costul transportului lor acasă. Ca atare, Statele Unite și Europa și-au văzut sectoare industriale întregi dezrădăcinate și mutate în Asia și în alte părți. Odată cu liberalizarea piețelor valutare și a comerțului, era de așteptat ca aceasta să producă o economie planetară eficientă, în care toți să participe la creștere. Preocupările că acest lucru ar arunca în șomaj mase de oameni din Occident au fost în mare parte contracarate cu promisiuni de recalificare a lucrătorilor pentru a fi introuși în economia cunoașterii, unde se presupune că era mai multă valoare reală.
Nu există nicio îndoială că acest lucru a adus, într-adevăr, eficiență industriilor și a jucat un rol în reducerea sărăciei în întreaga lume; țările în curs de dezvoltare reprezintă acum peste jumătate din PIB-ul global. Dar au fost și probleme.
Globalizarea a proiectat aroganța, sugerând că locurile de muncă manuale au o valoare mai mică decât locurile de muncă din industria cunoașterii – deși, desigur, încă sunt bune pentru anumite țări. De asemenea, a ignorat în mare măsură faptul că exista și ceva asemănător cu munca sclavilor și chiar a copiilor, în atelierele de lucru din țările în curs de dezvoltare. Și, mai rău, a existat prea mult optimism cu privire la recalificare.
Nu este atât de simplu să transformi lucrătorii auto în programatori de computere; în loc de comunități de codare înfloritoare, Centura de rugină a Americii (mai cunoscută prin denumirea sa în limba engleză, „America’s Belt Rust” – n.tr.) este acum plină de oameni morți de disperare; zone uriașe ale inimii americane, cândva industrializate, au fost devastate economic, producând dependență de opioide, tulburări societale și extremism politic. Compensarea pierderilor suferite prin globalizare și externalizare va dura câteva generații.
Dar dincolo de costul economic, acum vedem costul aspectului politic al globalizării. Mai simplu spus, economiile interconectate înseamnă și faptul că democrații precum SUA sunt dependente de regimuri care își asupresc propriul popor și îi amenință pe alții. Astfel de regimuri au avut tendința de a adopta liberalismul economiei (capitalismul), dar nu și al societății (democrația).
Punctul culminant îl constituie China. În 40 de ani de globalizare intensă, PIB-ul său a crescut de la aproximativ 191 de miliarde de dolari în 1980 (650 de miliarde de dolari în termenii actuali) la 14,7 trilioane de dolari în 2020. China reprezintă acum 29 la sută din producția globală – cu peste 50 la sută mai mult decât SUA. Chinezii de la toate nivelurile au dobândit o vastă experiență cu democrațiile liberale – totuși China rămâne o societate închisă, în care mass-media este strict controlată și instanțele de judecată sunt dispozitive ale Partidului Comunist Chinez, lucru care duce la tratarea pozitivă a guvernării de tip partid unic și la înlăturarea opoziției.
Ce s-ar întâmpla dacă China ar invada, ocupa și anexa Taiwanul? În mod evident, Occidentul ar fi destul de blocat în reacție din cauza dependenței sale de sectorul manufacturier chinez, care fusese odinioară al nostru.
Ceea ce ne aduce acum la Rusia.
După Războiul Rece, Occidentul a sperat că China ar putea deveni o democrație în conformitate cu logica globalizării. Fondul Monetar Internațional a îndemnat la terapia de șoc în tranziția spre capitalism, deși era previzibil că aceasta va șterge economiile unei generații și va crea o goană după aur pentru activele statului.
Prevum China, Rusia nu s-a liberalizat întocmai. Este o democrație falsă, cu alegeri trucate, o opoziție otrăvită, intimidată și închisă, instanțe captive și mass-media domesticită. Clasa sa conducătoare este o mafie cleptocratică despre care se presupune că a jefuit cuferele țării.
În invadarea Ucrainei, Rusia a crezut în mod clar că are un efect de pârghie: Europa își primește o mare parte din gazele naturale din Rusia, lucru esențial în special iarna, iar Rusia reprezintă o parte majoră a sistemului financiar global și un partener comercial valoros. Rusia pare să fi presupus că Occidentul nu se va dovedi dispus să plătească un preț pentru face Rusia să plătească un preț.
Dar Rusia a calculat greșit. Condamnările la adresa lui Putin se revarsă de peste tot, la fel și ajutorul financiar, umanitar și militar pentru Ucraina. Națiunile occidentale au înghețat rezervele valutare ale Rusiei și au început procesul de decuplare a băncilor din sistemul SWIFT. Rubla a scăzut, iar banca centrală a Rusiei a reacționat printr-o periculoasă creșterea a ratelor dobânzilor, pentru a stopa o criză de numerar.
SUA, UE, Marea Britanie, Australia, Canada și Japonia au anunțat planuri de vizare a rușilor bogați care și-au dosit active în străinătate. Marea Britanie va opri Rusia să vândă datoria suverană la Londra. Apple, ExxonMobil și Boeing și alte companii au anunțat pași pentru retragerea afacerilor. Țările interzic avioanele rusești în spațiul lor aerian. Cel mai important, Germania și-a semnalat disponibilitatea de a anula conducta Nord Stream 2, sursa majorității influenței percepute de Rusia.
Acest lucru nu ar trebui să fie o surpriză. Trăim într-o eră în care se așteaptă ca firmele occidentale să manifeste o conștiință socială. Au campanii de sustenabilitate și diversitate, precum și „ofițeri” al căror scop se extinde dincolo de profitabilitatea imediată și se trage dintr-o cerere formulată de generația mai tânără.
Nelegiuirea Rusiei va forța America și Europa să meargă în direcția de a deveni autosuficiente din nou. Asistăm la sfârșitul globalizării așa cum o cunoaștem.
Începutul sfârșitului pentru Putin? Toate dictaturile par stabile. Până când nu mai sunt
