<< Operațiunea a durat o lună. Evhen Iunakov, primarul localității Veliki Burluk, din regiunea Harkov, fusese identificat drept colaborator al rușilor. „Caucaz”, un comandant al forțelor speciale și un grup de ofițeri locali au primit misiunea. Zile întregi, oamenii lui și-au urmărit ținta cu meticulozitate: când făcea cumpărături; când și unde s-a mutat; amploarea securității sale. Odată ce și-au detonat bomba, de la distanță, au dispărut în case conspirative de pe teritoriul ocupat. Grupul avea să se întoarcă pe teritoriul controlat de armata ucraineană abia câteva săptămâni mai târziu, după ce orașul a fost eliberat. Cadavrul lui Iunakov nu a fost găsit niciodată >>, scrie The Economist.
<< În peste 18 luni de război, zeci de oameni precum Iunakov au fost vizați de operațiuni în Ucraina ocupată și în interiorul Rusiei. Au fost împușcați, aruncați în aer, spânzurați și chiar, ocazional, otrăviți cu rachiu. Ucraina tace cu privire la implicarea sa în asasinate. Dar puțini se îndoiesc de semnătura din ce în ce mai competentă a serviciilor sale de securitate. Serviciile însele lasă indicii grele. „Orice persoană care trădează Ucraina, trage în ucraineni sau trage rachete asupra ucraineanilor ar trebui să înțeleagă că este urmărită și va fi adusă în fața justiției”, spune Andri Cerniak, ofițer al HUR, agenția de informații militare a Ucrainei. Într-un interviu din iulie, șeful său, generalul Kirilo Budanov, a mers mai departe: „Dacă întrebați despre [crearea unei versiuni a] Mossad-ului… Nu avem nevoie. Există deja”.
Menționarea agenției de spionaj israeliene îi animă pe ucraineni, disperați după dreptate. De fapt, originile asasinatelor politice sunt puțin mai aproape de casă. Mossad-ul a învățat o mare parte din meșteșugurile sale de la poliția secretă din epoca sovietică și de la practicantul fondator al acesteia, Pavel Sudoplatov, care s-a născut la Melitopol, în sudul Ucrainei, acum ocupat. Într-o ciudățenie a istoriei, Sudoplatov și-a petrecut anii 1930 infiltrându-se în grupuri naționaliste ucrainene și l-a aruncat personal în aer pe unul dintre liderii lor, cu o bombă plasată într-o cutie cu ciocolată (el a condus și asasinarea lui Leon Troțki, în 1940.)
În Ucraina modernă, asasinatele datează cel puțin din 2015, când serviciul său de securitate internă (SBU) a creat un nou organism după ce Rusia a capturat Crimeea și regiunea de est, Donbas. A cincea direcție de contrainformații de elită și-a început viața ca o forță sabotoare de răspuns la invazie. Ulterior a ajuns să se concentreze pe ceea ce eufemistic se numește „treabă umedă”.
Valentin Nalivaicenko, cel care conducea SBU la acea vreme, spune că schimbarea a avut loc atunci când liderii Ucrainei de atunci au decis că o politică de întemnițare a colaboratorilor nu era suficientă. Închisorile debordau, dar puțini au fost descurajați. „Am ajuns, fără tragere de inimă, la concluzia că trebuie să-i eliminăm pe teroriști”, spune el. Un fost ofițer al direcției descrie lucrurile în termeni similari. „Trebuia să le aducem și lor război”. În 2015 și 2016, direcția a fost legată de asasinaarea unor comandanți cheie susținuți de ruși în Donbas; Mihail Tolstîh, alias „Ghivi”, ucis într-un atac cu rachetă; Arsen Pavlov, alias „Motorola”, aruncat în aer într-un lift; Alexander Zaharcenko, aruncat în aer într-un restaurant.
Specialiștii din domeniul informațiilor spun că a cincea direcție a SBU joacă un rol central în operațiunile de contracarare a Rusiei. Dimensiunea relativă și bugetul SBU – de cinci ori mai mare decât cel al lui HUR – înseamnă că a fost cel mai capabil să obțină cele mai sofisticate slujbe, de exemplu bombardarea podului Kerci, care leagă Rusia de Crimeea, în octombrie 2022. Alții, însă, subliniază rolul HUR, cu rețelele sale subterane și proeminența sporită în timpul războiului. „Suntem în mare parte tipi cu guler alb”, insistă o sursă SBU. Un alt jucător din ce în ce mai important în Ucraina ocupată este Forțele de Operații Speciale (SSO). Acesta este un grup relativ nou care coordonează Ruh Oporî (Mișcarea de rezistență), partizanii Ucrainei. Operațiunea de la Harkov, de exemplu, a fost una SSO. Ofițerul SSO Denis Iaroslavski spune că serviciul face acum presiuni pentru mai multe puteri, pentru a desfășura operațiuni în interiorul Rusiei. Acest lucru nu este universal binevenit în alte sfere ale comunității de informații a Ucrainei.
Se înțelege că președintele Ucrainei autorizează cele mai controversate operațiuni, deși alte decizii sunt delegate. O sursă guvernamentală la nivel înalt, care cunoaște activitatea, refuză să discute detaliile: „Este important să nu comentezi și nici măcar să nu te gândești la astfel de operațiuni”. Dar el spune că Volodimir Zelenski a emis un ordin clar de evitare a daunelor colaterale în rândul civililor. „Președintele le comunică oamenilor această instrucțiune în mod oficial și, uneori, strigând la ei”. Ucraina a trebuit să-și aleagă cu grijă țintele, adaugă sursa; s-ar putea ca „nu întotdeauna” să fi făcut acest lucru.
Conducerea Ucrainei a fost supusă unei atenții deosebite, în octombrie, când New York Times a relatat că guvernul american a învinuit-o pentru o mașină-capcană care a ucis-o pe Daria Dughina, fiica lui Alexander Dughin, un filosof naționalist. Acest lucru a acutizat o dezbatere internă deja plină de viață în cadrul serviciilor de informații ucrainene. Nu era clar dacă doamna Dughina trebuia să moară; unele rapoarte sugerează că ea schimbase mașina cu tatăl ei.
Dar o serie ulterioară de operațiuni care îi vizează pe propagandiștii de nivel mediu a arătat o tendință de care puțini dintre cei intervievați pentru acest articol au fost mulțumiți. „Sunt figuri marginale”, spune o sursă din contrainformațiile SBU. „Mă face să mă simt inconfortabil”. Fostul ofițer al direcției a cincea SBU sugerează că operațiunile fuseseră concepute pentru a-l impresiona pe președinte în loc de a aduce victoria mai aproape. „Claunii, prostituatele și jockeri sunt o constantă în jurul guvernului rus”, spune el. „Îl ucizi pe unul dintre ei, dar altul va apărea în locul său”.
Fostul spion spune că este îngrijorat de faptul că această campanie de asasinate a Ucrainei este condusă mai degrabă de impuls decât de logică. Unele dintre crime au un rol psihologic util, spune el: de a spori costurile crimelor de război și a ridica spiritele ucrainenilor de rând. Acesta a fost „cu siguranță” cazul lui Stanislav Rjițki, un fost comandant de submarin despre care se crede că a lansat rachetele care au ucis 38 de ucraineni în Vinnița, în iulie 2022. El a fost ucis prin împușcare un an mai târziu în timp ce făcea jogging într-un parc din Krasnodar, în Rusia. Dar alte operațiuni au sugerat absența unei strategii. Au riscat să expună sursele, metodele și amploarea infiltrării ucrainene în Rusia: „Serviciile noastre de securitate nu ar trebui să facă lucruri doar pentru că pot”.
Andri Iusov, un purtător de cuvânt al serviciilor de informații militare, insistă că Ucraina evită ceea ce el a numit „teroare oarbă”. Scopul este „nu să sperie inamicul”, spune el, ci „să-l scoată de pe teritoriile ucrainene ocupate”. Dar spionii ucraineni ar continua să „identifice și să profite de psihologia și vulnerabilitățile rusești” oriunde le-ar găsi.
Desigur, și inversul este adevărat. Infiltrarea serviciilor de securitate ale Ucrainei de către agenți ruși rămâne o problemă majoră. În opinia unor persoane din interior, aceasta este cea mai mare barieră în calea oricăror încercări de a crea un Mossad ucrainean. Fostul șef al securității interne a SBU a fugit din Ucraina sub un nor de suspiciuni și este cercetat în absență pentru trădare. Încrederea rămâne o problemă în serviciu, toate operațiunile, cu excepția celor mai puțin sensibile, sunt efectuate în grupuri mici. „Oamenii sunt întotdeauna veriga noastră cea mai slabă”, spune sursa din contrainformațiile SBU. „Sunt de departe partea cea mai alunecoasă a calculelor noastre”. >>
