Relația bilaterală dintre România și Republica Moldova trebuie reinventată, consideră fostul ministru de Externe, Teodor Baconschi. Însă baza de pornire e cazul să răspundă unor comandamente care mult timp au fost subevaluate la București: condiționarea sprijinului esențial de care are nevoie Chișinăul de implementarea unor reforme radicale.
Contextul actual impune de la sine acest imperativ. „Filorusul Dodon pare să-și extindă influența personală asupra instituțiilor-cheie și a Parlamentului”, punctează Baconschi.
Chiar dacă susține o reconstrucție a bilateralei București-Chișinău prin injectarea unei „tente pro europene”, fostul șef al diplomației române insistă că „statele din Parteneriatul Estic nu mai trebuie să urmărească această idee de integrare propriu-zisă”.
Ambasador: Rușii au înțeles că în Basarabia lupta nu se duce pentru pâine, ci pentru inima basarabenilor
De o nevoie de schimbare la nivelul abordării pe care România o are în relația cu Republica Moldova vorbește și ambasadorul moldovean la București, Mihai Gribincea.
„Eu personal nu cred că Basarabia este o cauză pierdută”, subliniază diplomatul. Acesta pune însă accentul pe necesitatea unei corecții la nivelul mecanismelor folosite de Uniunea Europeană și de România. „Nu sunt cele potrivite”, susține Mihai Gribincea.
Nu intră prea mult în detalii, dar semnalează o realitate care ține de cotidianul diplomației pe axa București-Chișinău. Altfel spus, nimeni nu poate contesta faptul că România derulează peste Prut proiecte „la firul ierbii”, precum reabilitarea sau construcția de grădinițe, ori dotarea școlilor cu autobuze pentru transportul elevilor.
Este punctul în care ambasadorul Gribincea, care mai crede că România și UE trebuie să-și definească mai bine ce vor de la R. Moldova, mută centrul de greutate. „Rușii, spre deosebire de americani și europeni, au înțeles că în Basarabia lupta nu se duce pentru pâine, șosele, ci pentru inima basarabenilor”.
Context în care, diplomatul moldovean introduce în ecuație precaritatea prezenței mediatice a României peste Prut. „Sputnik, numai Sputnik, anul trecut, a primit o finanțare de 1,2 milioane dolari. În 2018, pentru TVR Moldova bugetul a fost 9,6 milioane lei, apoi s-a redus cu câte un milion de lei, în 2019 și 2020”, semnalează Mihai Gribincea.
Din punctul său de vedere, întrebarea care se naște de aici e simplă: „Cum poți să promovezi agenda?” În traducere și mai liberă, concluzia ar putea fi reformulată astfel: Degeaba construiești grădinițe, dacă nu ai campanie media de promovare pentru ceea ce construiești.
„Rusia nu și-a dorit niciodată soluționarea conflictului transnistrean”
Amprenta Rusiei în Republica Moldova nu este măsurabilă doar din perspectiva marketingului politic ori a infrastructurii de propagandă. Din punctul de vedere al profesorului Adrian Pop, de la SNSPA, existența conflictului transnistrean pe acest teritoriu are darul de a menține țara într-o stare cronică de divizare.
„Problema este că Rusia nu și-a dorit niciodată soluționarea conflictului transnistrean. Și-a dorit să îl mențină pentru a-l folosi ca o pârghie de folosit în Republica Moldova. Dovadă, însăși prezența trupelor Armatei a 14-a”. Potrivit prof. Pop, „problema federalizării Republicii Moldova rămâne pe agenda Kremlinului”, iar din acest punct de vedere Igor Dodon, așa cum au arătat numeroase analize, nu poate fi decât un factor catalizator.
„Cei care iubim Republica Moldova, neipocrit și nelucrativ, trebuie să ne concentrăm pe ideea că fără reforme nu vin bani europeni și nici respectabilitate”
Principalele declarații ale fostului ministru de Externe, Teodor Baconschi:
- În Republica Moldova se luptă trei tabere: unioniștii, moldoveniștii și pro-europenii.
- Eu sunt de acord că de -o parte și de alta a Prutului s-au făcut afaceri frumoase de pe urma unionismului.
- Fondul acesta de comerț electoral este destul de modest. În sondaje, opinia explicit unionistă este minoritară, ca să nu spunem mai mult.
- Situația nu este una veselă, suntem acum într-un impas. Un impas creat de decelerarea drumului pro-european, după dezarticularea alianței pro-europene și după ce s-a consumat încleștarea oligarhilor, dintre Plahotniuc și Vlad Filat. Unul a ajuns la închisoare, fiind recent eliberat, celălalt a mers într-un soi de exil.
- Cei care au mizat pe o oligarhie post-sovietică în Republica Moldova au pierdut pariul.
- Este nevoie de un nou start. Acest nou start nu putea să aibă loc în momentul fugii lui Plahotniuc și a instalării, cam pe genunchi, a Guvernului Maiei Sandu. Acest nou pol pro-european a demonstrat, în schimb, că are ușile deschise în exterior. Toate cancelariile au fost favorabile Guvernului Maiei Sandu, care a deblocat câteva instrumente financiare absolut vitale pentru Republica Moldova.
- Filorusul Dodon pare să-și extindă influența personală asupra instituțiilor-cheie și a Parlamentului.
- Tineretul urban, educat, dar nu numai el, ci cei care aveau pur și simplu puterea de muncă, au diminuat demografic Republica Moldova. Situația este și mai tristă decât în România.
- Să fie oare SUA succesorul Parteneriatului Estic, într-o Europă care a devenit atât de sceptică în chestiunea extinderii? E o întrebare. (Cu referire la recentul turneu din Asia Centrală a secretarului de stat american, Mike Pompeo – n.r.)
- Toți cei care iubim Republica Moldova, neipocrit și nelucrativ, trebuie să ne concentrăm pe ideea că fără reforme nu vin bani europeni și nici respectabilitate.
- Ați observat reticențele explicite ale Franței și apropo de Macedonia de Nord, și de Albania. Cu atât mai mult cred că statele din Parteneriatul Estic nu mai trebuie să urmărească această idee de integrare propriu-zisă. Pentru că ele au fost înșelate de un precedent: Parteneriatul pentru Pace a fost prezentat ca un substitut pentru integrare, dar a devenit o ante-cameră a integrării.
- O relație bilaterală cât mai dinamică cu Bucureștiul, dat fiind că este membru UE, nu va putea fi lipsită de condiționalitate. Așadar, la treabă, nu la promisiuni de reformă. Dar bilaterala cu Bucureștiul trebuie construită cu o tentă europeană.
- Prezența românească în Republica Moldova are două componente: cultural-intelectuală și economică. Cea economică este prea modestă. Mediul privat din România nu a fost suficient încurajat și nici nu și-a asumat un curaj de a investi în Republica Moldova.
*Opinii consemnate la Conferința, Republica Moldova între identitate și dezvoltare, organizată în 6 februarie de Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina
