VIDEO Interviu cu Jonathan Eyal: Dodon e diferit de alți pro-ruși. Cooperează mai strategic și activ cu Moscova

Sunt câteva diferențe esențiale între conflictul înghețat din regiunea transnistreană și conflictul pe cale de a fi înghețat din Donbas care ne ajută să ne facem o idee despre cum arată lista de priorități a Vestului, explică prof. Jonathan Eyal, expert în apărare și securitate la Royal United Services Institute, din Londra, într-un interviu acordat Universul.net.

În același timp, ce se va negocia cu Kievul va trebui urmărit și de către Chișinău, căci va avea valoare de precedent.

Prof. Jonathan Eyal atrage însă atenția asupra pericolului major pe care îl reprezintă președintele Igor Dodon, căci vorbim aici de un personaj a cărui fibră pro-rusă și al cărui fel de a da ascultare Moscovei nu au fost egalate de niciun alt socialist sau politician moldovean pro-Est.

Care sunt, în aceste condiții, șansele de supraviețuire ale coaliției eterogene de la Chișinău, cât de tare adie vântul federalizării peste Prut, dar și când și cum s-a ratat cea mai mare fereastră de oportunitate pentru decuplarea Republicii Moldova de jocurile care se fac la Kremlin? Despre toate acestea, în interviul acordat de prof. Jonathan Eyal.

• Coaliția care s-a format la Chișinău era o miză pentru amândouă părțile. O miză pentru doamna Maia Sandu că ca reuși să prevină acapararea Moldovei de un număr mic de oligarhi care o condcuea. Și a fost o miză și pentru socialiști, pe de altă parte, că vor reuși să pună mâna pe toată puterea.
• Părerea mea personală este că socialiștii vor câștiga mai mult decât Maia Sandu. Deci prima întrebare este dacă coaliția poate să continue. Dacă nu, din păcate, Moldova va plăti un preț destul de mare.
• Nu mi se pare că domnul Dodon are foarte mare interes să în integrarea europeană a Moldovei. Să nu uităm de Ianukovici, care a fost răsturnat în 2014 din funcția de președinte al Ucrainei… Domnul Dodon acceptă în linie generală poziția lui Vladimir Putin, prin care Uniunea Europeană este văzută ca o organizație dușmănoasă, nu foarte diferită de NATO, să zicem.
• Dacă puterea de la Chișinău este controlată de socialiști, cred că vom merge înapoi cu mulți ani din punct de vedere al integrării în Europa, în orice fel. Mi se pare mai mare șansa de integrare cu Moscova.
• Dacă ne gândim mai mult la punctul legat de Transnistria, aici trebuie să fim mai atenți la cum se dezvoltă problema cu Ucraina. Ultimele negocieri din Ucraina se dezvoltă spre un sistem de federalizare mai mult sau mai puțin constituționalizat.
• Adică impus prin anumite legi dificil de a fi schimbate, prin crearea de structuri parastatale care vor fi dificil de abolit. Din punctul ăsta de vedere mi se pare că vom asista la o acceptare din partea Chișinăului a unei structuri federalizate pentru Transnistria. Este exact ceea ce nimeni n-a vrut, ceea ce, paradoxal, nici socialiștii n-au vrut în anumite perioade, în trecut.
• Mi se pare că dacă alegerile merg într-un anumit fel și socialiștii pun mâna și pe Parlament, toate structurile vor fi la dispoziția lui Dodon.
• Repet, Dodon mi se pare o persoană distinctă de alți pro-moscoviți de la Chișinău. Adică el are o atitudine mult mai strategică de cooperare activă cu Moscova, nu pasivă, cum poate am avut în trecut la alți lideri socialiști.
• Să nu uităm că de la început scopul principal pentru crearea acestui conflict transnistrean a fost tocmai acela de a paraliza Moldova și de a preîntâmpina orice încercare de integrare a Moldovei în Europa.
• Exact aceeași metodă a fost folosită în Georgia, Nagorno-Karabah, Armenia. Adică în toată zona Caucazului s-a foolosit acceași metodă ca în Moldova – crearea de enclave imposibil de asimilat, care sunt controlate și susținute de forțele armate ale Rusiei și în cazul cărora singura modalitate de ajungere la un acord cu ele este de a le da un drept de veto asupra structurilor politice interne în statul respectiv.
• Acesta a fost întotdeauna scopul Moscovei. Și dacă reușesc după 30 de ani să obțină acest rezultat, cred că va fi o mare victorie.
• Să nu uităm că în urmă cu doi ani, Germania și cancelarul Merkel a avut o inițiativă foarte serioasă pentru rezolvarea conflictului transnistrean sau, într-un fel, de a media conflictul. A eșuat. Și OSCE a depus un efort acolo, dar a eșuat.
• Trupele așa-zis de menținere a păcii în Transnistria, care sunt de fapt trupe rusești ex-sovietice, trupe deghizate, nu au nici un plan de a părăsi zona.
• Nu văd pe cineva care să aibă răbdarea și pasiunea care este necesară pentru tratarea unui conflict ca atare.
• Să nu uităm că aceste state pe care le-ați menționat (Germania și Franța – n.r.) sunt exact aceleași state care se ocupă și de soluționarea conflictului din Ucraina.
• Formula „Steinmeier” este într-un fel o formulă „Minsk 2”, care e până la urmă o formă de acepta că Moscova a câștigat ce a câștigat.
• Problema ucraineană este mult mai acută, cel puțin așa este văzută din capitalele occidentale și nu cred că cineva are acum pasiunea sau timpul să înceapă să se ocupe de Transnistria și să înceapă aceleași discuții cu același domn Putin, într-un fel sau altul, pentru mai mult sau mai puțin același tip de soluție, care va fi maximum ce poate fi obținut. Nu.
• Era o șansă pentru Occident de a trata problemei Moldovei tocmai când a fost criza cea mai mare cu Ucraina, adică în 2014.
• O mișcare serioasă din partea Occidentului în momentul acela ar fi implicat și o integrare a Moldovei în Uniunea Europeană, o eventuală integrare în Uniunea Europeană.
• Cred că era momentul în care rușii nu-și puteau permite să aibă conflict pe două fronturi și ar fi fost mai capabili să abandoneze pur și simplu problema Moldovei. Nu sunt sigur, dar bănuiesc că era posibil acest lucru. Dar s-a ratat; ca întotdeauna, se ratează aceste momente esențiale și este mult mai dificil de făcut acest lucru acum.
• Repet, nu văd acum ca cineva să aibă o tentație serioasă de a se implica în acest conflict care, până la urmă, cere mult timp și nu garantează deloc obținerea Premiului Nobel pentru Pace la sfârșit.

Citiți și: Unitatea 29155, specializată în asasinate și sabotaj, arma de elită a lui Putin împotriva Europei

VIDEO Interviu cu Jonathan Eyal: Nu cred că putem evita un nou referendum pe Brexit