„Apariția variantei Omicron pune pe masă un aspect esențial: nu există nicio dovadă că pandemia de COVID-19 se va încheia. S-ar putea întâmpla așa, dar posibilitatea ca virusul să sufere mutații înseamnă ajustări continue sau reinventări de vaccinuri, potențiala resurecție a distanțării sociale, inclusiv granițe închise și transformarea culturii. În multe locuri din Statele Unite, purtarea măștilor în public fusese ceva cu potențial infracțional și întotdeauna suspectă. Virtuoșii își ascund acum identitatea, iar cei care refuză să facă acest lucru sunt văzuți de lege ca suspecți. Gradul în care lupta împotriva COVID-19 ne-a schimbat viețile, economia și normele sociale e uluitor. Trăim într-o lume în care călătoriile între țări erau considerate esențiale pentru societatea globală. Acum, cei care intră într-o țară străină sunt suspecți sau interziși”, scrie George Friedman, fondatorul Geopolitical Futures.
<< După cum am susținut în trecut, aceste măsuri salvează vieți. Dar, așa cum tot eu am susținut, există un preț de plătit pentru siguranță. Distanțarea socială și o economie globală nu sunt complet incompatibile, dar de-a lungul timpului creează o frecare suficientă în sistem încât să încetinească sau să perturbe circulația mărfurilor de la o națiune la alta. Retragerea lucrătorilor din câmpul muncii a creat o lipsă globală de forță de muncă și, prin urmare, de produse. Absența unor produse precum îngrășămintele și medicamentele poate fi fatală. COVID-19 ucide, dar la fel pot face și măsurile necesare pentru a-l limita.
Consecințele sociale sunt și ele reale. O parte esențială a comunicării umane este identificarea în tăcere a unui alt om și formarea unei idei cu privire la intenția acestuia. Mascarea crește dificultatea și limitează semnificativ relațiile umane. Forțează o redefinire uneori dureroasă a tot ceea ce este social. În mod similar, am aflat că tele-educația nu este un substitut pentru comunitatea de copii pentr ceea ce oferă școlile. Cel mai important lucru pe care îl învață un copil mic la școală este cum să se descurce cu alți copii mici. Acum sunt ani în care copiii nu au învățat aceste abilități. Rezultatele sunt observate la toate grupele de vârstă. Izolarea copiilor le perturbă tiparul de viață și este o provocare pentru maturizare.
Acestea sunt aspecte pe care le-am remarcat în trecut și îmi cer iertare pentru că mă repet. Dar varianta Omicron ne arată că aceste probleme pot să nu fie efectele secundare ale unei soluții la o problemă temporară; mai degrabă, problemele se pot redefini la infinit, forțând ca unii pași de protecție să fie reînviați și făcând alți pași mai puțin eficienți. Nu știm cum va arăta următoarea mutație. Este posibil să nu fie la fel de adaptabilă la pașii cunoscuți precum poate fi Omicron. Există oameni de știință pe care i-am citit și care susțin că mutațiile vor deveni mai ușoare în timp. Poate că va fi așa, dar COVID-19 a fost ca o petrecere surpriză, în derularea sa.
Până acum, accentul principal în lupta împotriva COVID-19 a fost medical. Într-un fel, instituția medicală a devenit guvernul Statelor Unite și al altor țări. Medicii acestei comunități nu sunt proști sau corupți. Au făcut o muncă extraordinară. Cu toate acestea, munca lor nu poate aduce boala sub control suficient de mult pe termen lung, deci nu poate aduce sub control consecințele economice și sociale. Nu este treaba lor să țină cont de aceste costuri; este treaba lor să prezinte soluții medicale, indiferent de costurile sociale și economice. Dar de aceea nu li se poate permite să pună soluții care sunt adoptate de stat. Tratamentul poate avea un preț masiv dacă duce la lipsa bunurilor de bază.
Am scris despre problema experților și despre modul în care expertiza a condus Statele Unite de la al Doilea Război Mondial. Un expert își cunoaște excelent domeniul, adesea unul îngust. Dar este el și pregătit din punct de vedere etic să nu se implice în domenii în care nu este expert. Cei care sunt experți în, de exemplu, lanțuri de aprovizionare sau educație, acceptă constatările experților din prima linie a unei probleme. Dar, în timp, devin cunoscute consecințele nedorite ale soluției experte. Expertul principal păstrează totemul – adică „aceasta este problema și vom face așa cum spune expertul”. Expertiza este fundamentul etic al Americii contemporane și al lumii.
Opoziția se ridică, dar este dezordonată și prost gândită. Un generalist poate anticipa probleme altfel neprevăzute, doar pentru a fi respins ca fiind prost informat sau demonizat de-a dreptul ca subminând eforturile cu adevărat eroice ale expertului. Dar, așa cum se întâmplă frecvent, expertul nu poate anticipa propria rată de succes. În ultimii doi ani de pandemie, problema medicală s-a transformat într-o varietate de probleme non-medicale.
COVID-19 este o problemă medicală care necesită o soluție medicală, dar pe măsură ce virusul suferă mutații, instituția medicală reimpune aceeași soluție. Varianta Delta a condus la Omicron și este rezonabil să presupunem că Omicron va duce la următoarea literă, care, la rândul său, va duce la un răspuns medical instituționalizat pe linie de vaccinuri, măști și distanțare socială, în timp ce perturbările sociale și economice își impun propriul preț.
Demonizarea tuturor poate fi o boală în sine. Frica și frustrarea față de experți pot fi, de asemenea, una. COVID-19 ucide, dar la fel și lipsa de medicamente și foametea, care mă rog să nu fie o amenințare reală, ci propria mea slăbiciune particulară de a duce lucrurile la o concluzie la care, în realitate, ele nu ajung niciodată. >>
Bilanțul neoficial al deceseelor în pandemia de Covid – cifrele The Economist
