S-a întâmplat ceva un pic mai important decât Selly în România

Se petrec lucruri palpitante. Covid-19 își vede neabătut de teroare, dar într-un plan secund, nu chiar al discreției, ci mai degrabă al pragmatismului accelerat, se creionează tot mai limpede un upgrade de securitate americană al României.

Proiectul RAIL 2 SEA, coridorul de transport care va lega cele două porturi strategice ale NATO, Constanța și Gdansk, este cea mai recentă „tușă” dintr-un plan scrupulos ce rimează cu lobby-ul intens depus de generalul (r) Ben Hodges, fostul comandant al forțelor SUA în Europa, de a transforma România într-o fortăreață a Alianței la Marea Neagră.

Pe lista de hotspot-uri ale proaspăt reactualizatului Parteneriat Strategic SUA-România se mai află reactoarele de la Cernavodă, cărora China le dăduse târcoale prin păpușile voodoo Ponta-Dragnea, rachetele Patriot, modernizarea infrastructurii militare de la Kogălniceanu și Cincu (despre scutul antirachetă de la Deveselu nu mai vorbim), plus tot mai probabila tranziție 5G sub patronatul cibernetic al Unchiului Sam.

Revenind la RAIL 2 SEA. Constanța este cel mai mare port de la Marea Neagră. Gdansk, leagănul mișcării „Solidaritatea”, este cel mai mare port de la Marea Baltică. Din Constanța, se poate construi o zonă anti-acces A2/AD a NATO la Marea Neagră, practic o redută balistică, exact după modelul celei pe care rușii au creat-o pe mediana Soci-Sevastopol. Iar Gdansk este o piesă vitală de șah militar pe direcția Kaliningrad, exclava rusească îndulcită în feerii prusace, dar doldora de armament, chiar și focoase nucleare, ce constituie o rampă de asalt spre istmul Suwalki.

Această fâșie de pământ (100 de km), Suwalki, un coșmar pentru operațiuni terestre, despre care Universul.net a scris în repetate rânduri, este considerată „călcâiul lui Ahile” din NATO, un „drum expres” de invazie al Moscovei spre statele baltice. Suwalki se află la granița dintre Polonia și Lituania, între litoralul baltic și Marea Câmpie Europeană, însă prinsă, totodată, în menghina dintre Kaliningrad și Belarus. În „feuda” lui Lukașenko, Rusia are mai multe baze militare, la Babruisk, Bolbasovo, Baranavichy și Machulinshchy.

Practic, coridorul de transport Constanța-Gdansk va fi, în materie de mobilitate militară, o „pedală de accelerație” între flancul estic și cel baltic.

În aprilie 2019, Institutul Internațional pentru Studii Strategice (IISS) a elaborat un raport interesant, închipuind două scenarii de război în Europa și având ca an ipotetic 2021.

Primul scenariu se referă la protecția liniilor maritime globale de comunicație. În acest scenariu, SUA s-au retras din NATO, iar întreaga povară de apărare maritimă apasă pe umerii Europei. Dacă s-ar întâmpla așa ceva, ieșirea din schemă a americanilor ar lăsa un gol în infrastructură maritimă pe care membrii europeni ai NATO vor trebui să-l căptușească rapid cu investiții de 110 miliarde de dolari.

Al doilea scenariu se referă la apărarea teritoriului NATO din Europa împotriva unui atac militar la nivel de stat. În acest scenariu, tensiunile dintre Rusia, Lituania și Polonia se intensifică, transformându-se într-un război, după ce SUA s-au retras din NATO. Războiul culminează cu ocuparea Lituaniei de către Rusia și confiscarea unor teritorii poloneze. Invocând Articolul 5, NATO lansează Operațiunea „Scutul Estic” și Operațiunea „Furtună în Est”, pentru a restabili controlul guvernamental asupra Lituaniei și Poloniei.

În aceste două operațiuni, România și Polonia luptă cot la cot, pe segment aerian, împotriva Rusiei, având ca misiune țintirea Kaliningradului.

În primul episod, Rusia invadează Polonia. Rușii distrug baza navală baltică din Gdynia, în voievodatul Pomerania, aflată pe coasta Golfului Gdansk, producând pierderi civile masive, iar un batalion NATO format din români, britanici și francezi este aproape decimat. Cele mai dificile lupte se poartă pe istmul Suwalki. Data calendaristică: 15 octombrie 2021.

În harta desfășurată în scenariul nr. 2 se observă clar ce mină de aur este, sub raport militar, Gdansk-ul într-o operațiune terestră axată pe Kaliningrad.

Cu alte cuvinte, autostrada și calea feroviară Constanța-Gdansk, anunțate de ambasadorul SUA în România, Adrian Zuckerman, sunt poate cea mai importantă veste despre „karma” internațională a țării noastre în acest an blestemat.

Firește, asta este doar o opinie nătângă de muritor chitit pe subiecte plictisitoare.

Adevăratul centru de greutate al agendei publice românești se află în altă parte, în unele studiouri TV cu ștaif, unde se practică cerșitul tineresc (era, ptiu!, să spun utecist) de rating în persoana augustă, în clocotul emo rap, în viziunile Legoland ale lui Selly, giuvaierul siguranței noastre naționale.  

Rețeta unei enervări rusești