Președintele Zelenski a anunțat că va fi primit de președintele Trump, în weekend, pentru a discuta noua versiune a planului de pace.
În mesajele sale de dată recentă, liderul american punctase faptul că o întâlnire cu liderul ucrainean va mai avea loc doar atunci când vor exista șanse de progrese reale, căci nu vrea să-și piardă timpul. Prin urmare, faptul că Trump ar fi acum pregătit pregătit să îl primească pe Zelenski ar sugera automat că, iată, s-ar fi făcut acele progrese dorite de președintele SUA.
Dar oare să fie chiar așa?
Este minunea păcii posibilă până de Anul Nou, ori măcar sunt progresele înregistrate între timp văzute ca fiind reale de toate cele trei părți (deci și de Rusia) sau mai degrabă întâlnirea Trump-Zelenski va marca doar o altă etapă de pe complicatul drum spre încheierea războiului?
Momentan, persistă câteva semne de întrebare care sugerează că în episodul Mar-a-Lago va fi vorba mai degrabă de etapă decât de destinație.
Ele ar fi următoarele:
- Președintele Zelenski a mai afirmat, în contextul anunțului privind deplasarea sa în SUA, că “multe lucruri pot fi decise înaintea Anului Nou”. Corect, dar nu și garantat. Cuvintele alese dau oarece speranțe, însă par totodată și profesionist de vagi, și suficient de prudente încât să nu creeze un orizont exagerat de așteptări.
- Apoi, merită semnalat și că întâlnirea anunțată de Zelenski nu avea loc în Biroul Oval, la Casa Albă, ci la proprietatea privată a lui Trump, la Mar-a-Lago. Desigur, Donald Trump este un tip suficient de neconvențional cu protocolul și de comod, ca individ, pentru a nu se lăsa ușor deranjat de la tabieturile sale de sărbători; totodată, a rămas, și ca președinte, suficient de pătruns de virusul afacerilor, încât să nu mai pară ieșit din comun faptul că se folosește de orice ocazie pentru a-i face reclamă celebrei sale proprietăți de la Mar-a-Lago. Chiar și așa, tot rămâne strident faptul că întâlnirea cu Zelenski nu va avea loc la Casa Albă – iar asta îmi sugerează o dată în plus că întrevederea celor doi lideri încă nu va fi de natură să “parafeze” pacea în Ucraina. Va fi, în schimb, o oportunitate pentru Trump să construiască un moment de PR pozitiv pentru sine, arătându-i publicului american, care în majoritatea sa sprijină Ucraina, că președintele americanilor face totuși eforturi și pentru Kiev, nu doar pentru Moscova. Va fi în mod clar o oportunitate mai mult decât binevenită și pentru Zelenski de a pleda direct în fața lui Trump cauza Ucrainei.
- Semne de întrebare persistă și în ceea ce privește nivelul de angajament pe care Washingtonul i l-a smuls Moscovei pentru această variantă de plan de pace, discutată cu Zelenski la Mar-a-Lago. Căci, din ceea ce se cunoaște public, e limpede că au rămas nerezolvate câteva solicitări rusești pe care Kremlinul le prezentase mereu ca fiind nenegociabile, printre care și cedările teritoriale totale din Donbas la care Moscova încearcă să forțeze Kievul. Din această perspectivă, este destul de sugestiv faptul că primele reacții ale părții ruse la anunțul privind întâlnirea Trump-Zelenski nu au părut să atingă doza necesară de entuziasm care să sugereze că ceea ce ar putea bate în cuie Trump și Zelenski nu va fi demontat imediat după de către Putin. Trebuie reținut faptul că niciun plan de pace care nu se va încadra în termenii aberanți ai lui Putin, deja exprimați, nu-l va putea cointeresa suficient pe dictator încât să-și dea girul. Pentru Putin, o știe prea bine, o pace rezonabilă pentru Ucraina are potențialul de a duce la un pas periculos spre destabilizarea regimului de la Kremlin. Pe de altă parte, este greu de imaginat că, la Mar-a-Lago, Zelenski va accepta o pace care să nu fie rezonabilă pentru Ucraina (ar fi sinucigaș și pentru poporul ucrainean, și pentru regimul Zelenski). Ca atare, doar o perspectivă încă și mai toxică pentru Rusia decât tipul de pace pe care Putin îl consideră toxic l-ar putea forța pe dictator să-și dea concursul. Dar se vor orienta oare discuțiile de la Mar-a-Lago într-o asemenea direcție? Căci asta ar însemna ca Trump să se arate în weekend ca niciodată de indiferent la pretențiile maximaliste ale dictatorului rus. Iar într-un astfel de scenariu, agreat pe final de 2025, debutul lui 2026 ar urma să fie marcat de o abordare nouă a lui Trump și în planul acțiunii – începând să pună o presiune militară și economică optimă pe Putin, până când Putin va accepta realitatea și va ceda ceva ce nu concepuse a fi de cedat. Încă o dată: are momentul Mar-a-Lago potențial pentru așa ceva? Greu de crezut.
Desigur, în incendiara epocă Trump, există și riscul anulării/amânării “last minute” a întrevederii Trump-Zelenski, la inițiativa celui dintâi. Totuși, e de sperat că acesta rămâne doar un risc marginal, căci pentru ucraineni și pentru europeni orice ocazie de dialog direct Trump-Zelenski reprezintă în sine un pas înainte și creează o oportunitate de degajare a unor noi perspective în urmărirea încheierii războiului în termeni rezonabili pentru Ucraina și Europa; sau măcar de degajare a unor perspective constructive pentru condițiile în care Ucraina poartă acest odios război în care își apără teritoriul, suveranitatea, propria existență ca stat independent și viabil.
Poate că Mar-a-Lago nu va reuși să aducă liniștea mult dorită de ucraineni și nici să livreze necesarul de stabilitate pe continent, dorit de ceilalți europeni. Dar cu siguranță nu va fi timp pierdut pentru niciuna dintre părți. Nici măcar pentru Trump, care poate crea ce fel de narațiunea dorește pe seama întrevederii.
Chiar și în varianta cea mai proastă posibil a deznodământului acestor discuții, Ucraina, și Europa măcar vor înțelege încă și mai clar în ce punct se află alianța cu SUA.
Iar în ceea ce privește Rusia, momentul Mar-a-Lago va fi un suplimentar și binevenit test de turnesol cu privire la voința reală a Moscovei de a se ajunge la pace – căci va face încă și mai precisă măsurarea distanței dintre discursul oficial al Kremlinului și acțiunile acestuia.
