Înainte de a se urca în cockpitul bombardierului ”stealth” (”invizibil”) B-2 Spirit al Forțelor aeriene americane pentru misiuni care pot dura și peste 40 de ore, piloții trec printr-o pregătire de mai multe săptămâni, care se concentrează nu numai pe planurile de zbor, ci și pe ce anume să mănânce, relatează Reuters, citată de Agerpres.
B-2, un aparat de 2 miliarde de dolari, construit de Northrop Grumman , a jucat sâmbătă un rol-cheie în lansarea loviturilor asupra siturilor nucleare ale Iranului, iar de la echipajul unui astfel de avion – format din două persoane – se cere o anduranță extraordinară, începând cu conștientizarea modului în care alimentația afectează vigilența și digestia în timpul zborurilor intercontinentale care pot dura aproape două zile întregi.
”Facem studii cu privire la somn, urmăm de fapt o educație nutrițională pentru ca fiecare dintre noi să învețe: în primul rând ce ne trezește și apoi ce ne ajută să adormim”, a declarat generalul Steve Basham, care a pilotat B-2 timp de nouă ani și s-a retras în 2024 din funcția de comandant adjunct al Comandamentului European al SUA.
Piloții sunt antrenați să fie atenți la ce mănâncă și la modul în care alimentele încetinesc sau accelerează digestia, lucru esențial într-un avion cu o singură toaletă chimică. Felul obișnuit de mâncare al lui Basham: sandvișuri cu carne de curcan pe pâine de grâu, fără brânză. ”Cât mai fad posibil”, spune el.
Cu o anvergură a aripilor de 52,4 m și un profil stealth, B-2 poate zbura 6.000 de mile marine fără realimentare, dar majoritatea misiunilor necesită realimentări multiple în aer. Acest proces devine din ce în ce mai dificil pe măsură ce se instalează oboseala.
Realimentarea se face în orb, piloții nu pot vedea brațul ce se extinde dintr-un avion cisternă care se atașează la B-2 la 16 picioare (cinci metri) în spatele lor. În schimb, ei se bazează pe indicii vizuale de la luminile cisternei la punctele de referință memorate. În nopțile fără lună, procedura devine, așa cum o descrie Basham, ”inerent periculoasă”.
Cabina de pilotaj a avionului B-2 este prevăzută cu o mică zonă în spatele scaunelor, unde piloții se pot întinde pe un pat de campanie. Semințele de floarea-soarelui îi ajută pe unii să rămână treji între mese.
În pofida designului său de ultimă generație – caracteristicile care îl fac invizibil, reducând semnăturile în infraroșu, radar și acustice – succesul unui B-2 depinde de performanța umană. Echipajul format din două persoane al aeronavei înlocuiește echipele mai mari necesare pentru bombardierele mai vechi, precum B-1B și B-52, atribuind mai multă responsabilitate fiecărui membru al echipajului de zbor.
În timpul operațiunii Allied Force din 1999, avioanele B-2 au zburat 31 de ore dus-întors din Missouri până în Kosovo, lovind 33% din ținte în primele opt săptămâni, potrivit Air Force. În Irak, aeronavele au lansat 700 tone de muniție în 49 de ieșiri.
Forțele aeriene americane intenționează să înlocuiască flotele de B-2 și B-1 cu cel puțin 100 de B-21 Raider în următoarele decenii. Un B-2 costă aproximativ 65.000 de dolari pe ora de funcționare, comparativ cu 60.000 de dolari pentru B-1, potrivit datelor Pentagonului.
”Piloții noștri dau impresia că este ușor, dar nu este deloc ușor”, a spus Basham. Misiunile complexe ale B-2 nu pot fi îndeplinite ”fără o gamă masivă de planificatori la sol în întreaga lume și de personal de mentenanță care să se asigure că dispui întotdeauna de un avion bun”, afirmă el.
