Reportaj Der Spiegel: Sârbii bosniaci se joacă cu focul

Sursa: Pixabay

Liderul bosniaco-sârb, Milorad Dodik, aprinde flăcările naționalismului în țara sa și ar dori să se separe de Bosnia și Herțegovina. Este o cale periculoasă, într-o regiune explozivă. Ce poate face UE?, se întreabă Der Spiegel.

<< Privit de aproape, bărbatul care speră să împartă o țară aflată la granița externă a Uniunii Europene este mare. Are aproape 2 m, este corpolent și are o strângere de mână fermău. „Drago mi je”, mă bucur să vă cunosc, spune Milorad Dodik, membrul sârb al președinției-triumvirat a Bosniei și Herțegovinei.

Întâlnirea cu Dodik a avut loc joia trecută, după-amiaza, la Banja Luka, sediul guvernului pentru entitatea sârbă. În doar câteva zile, urmează să înceapă o serie de voturi parlamentare care ar putea duce în cele din urmă la secesiunea de facto a părții majoritar sârbe a țării. Dodik vrea autonomie pentru Republica Srpska, o entitate de tip stat, cu aproximativ 1,2 milioane de locuitori, aproximativ de mărimea Siciliei și reprezintând aproximativ jumătate din Bosnia și Herțegovina.

De ce, totuși? Țara este afectată de sărăcie și emigrație și nu și-a revenit niciodată cu adevărat din ultimul război, dar Dodik – care conduce țara împreună cu ceilalți doi reprezentanți, unul de la bosniacii musulmani și al treilea de la croații catolici – s-a referit la Bosnia-Herțegovina ca la un „avort spontan”. Ar putea fi îngrijorat de pierderea puterii la alegerile de anul viitor, ceea ce ar putea avea repercusiuni juridice pentru el, având în vedere acuzațiile de corupție care i-au fost aduse?

„Nu există nicio dovadă incriminatoare împotriva mea, în instanță”, spune Dodik. „Dar singurul motiv de existență al opoziției este să răspândească astfel de povești despre mine”. El insistă că nu vrea să fie responsabil pentru începerea unui nou război. Dodik, cel mai puternic om din regiunea dominată de sârbi, privește orașul de la fereastra biroului său, situat la etajul 16 al clădirii guvernamentale din Banja Luka. Mai târziu, va pune pe masă coniac distilat de casă, în pahare cu picior lung. „Nu cred în posibilitatea unui nou conflict politic”, spune el. „Nu vom fi noi cei care îl vom începe. Luptăm politic pentru obiectivele noastre”.

Subminat din multe părți

Nu sună prea liniştitor. Într-adevăr, mulți au început să se întrebe dacă Bosnia și Herțegovina se va confrunta cu aceeași soartă ca Iugoslavia, înaintea ei, care s-a dezintegrat într-o serie de războaie care au început în 1991 și au costat viețile a 130.000 de oameni, iar milioane au fost alungați de la casele lor. Situația nu s-a deteriorat până într-atât de departe, în ciuda tendințelor secesioniste ale lui Dodik, dar este gravă. Acordurile de la Dayton, din 1995, care au codificat coexistența pașnică a bosniacilor, sârbilor și croaților, sunt subminate din multe părți.

Bosnia și Herțegovina rămâne un mozaic etnic și, mai presus de toate, o construcție politică complicată. De la sfârșitul războiului, a inclus două „entități” de dimensiuni aproximativ egale – una sârbă și alta bosniaco-croată – împreună cu districtul Brčko, de la granița cu Croația. Instituțiile statului – prezidiul, guvernul, justiția și armata – guvernează întreaga țară, atâta timp cât în ​​prezent nu sunt boicotate de unul dintre foștii adversari de război. Apoi, există câteva configurații costisitoare la nivel regional: Zece cantoane cu administrații umflate doar într-una dintre entități și un total de 180 de miniștri în întreaga țară.

Actualul conflict a început să escaladeze atunci când, pe picior de plecare, Valentin Inzko, Înaltul Reprezentant pentru Bosnia și Herțegovina, o poziție creată de comunitatea internațională în 1995 pentru a supraveghea punerea în aplicare a Acordurilor de la Dayton, a promulgat o lege care face ilegală negarea genocidului și a crimelor de război. Ca răspuns, Dodik a început boicotul, pentru a bloca activitatea tuturor instituțiilor statului, una după alta, începând din noiembrie. Dodik speră, de asemenea, să vadă parlamentul sârb de la Banja Luka votând în favoarea permiterii entității sârbe să-și mențină propria armată – o mișcare potențial explozivă.

Dodik nu se sfiește de înclinațiile lui naționaliste și, într-o duminică recentă, le-a expus pe deplin în palatul prezidențial din Saraievo. A adus un acordeonist pentru a-i binedispune pe el și pe aliații săi de partid cu cântece populare naționale – toate bine udate cu rachiu – în inima capitalei majoritar musulmane.

Între 1992 și 1996, peste 10.000 de oameni au murit la Saraievo, inclusiv 1.600 de copii – sub tirurile neîntrerupte de artilerie ale trupelor sârbe. Željko Komšić, membrul croat al triumviratului prezidențial, spune despre Dodik: „Până când omul își va reveni în fire și urmează terapia adecvată, nebunia va continua”. Ceea ce Komšić nu spune, totuși, este că cel mai puternic partid croat, Uniunea Democrată Croată (HDZ), condusă de Dragan Čović, își face, de asemenea, partea sa în a submina fundația republicii – în ciuda faptului că croații bosniaci sunt relativ privilegiați în comparație cu restul populației prin faptul că au fost echipați cu pașapoarte UE de către guvernul Croației vecine.

Zvonuri privind arsenale

În mare parte, însă, spune Meddžida Kreso, fostul președinte al celei mai înalte instanțe a țării, îi este rușine de Dodik. El este, spune ea, „un Caligula al zilelor noastre”, o referire la împăratul roman care credea că are puterea de a face tot ce voia și că și-ar fi numit propriul cal în funcția de consul. Liderul opoziției bosniace, Elmedin Konaković, avertizează că starea de spirit este ca aceea din 1992, în ajunul izbucnirii războiului. De ceva vreme circulă zvonuri că poliția din zonele sârbe și-a construit arsenalele de arme, inclusiv puști de asalt. Și partea bosniacă nu s-a ferit. Cu câteva zile în urmă, consulul bosniac la Frankfurt a postat pe Twitter: „Muniții în Konjic și Goražde, obuziere în Travnik, RPG-uri în Hadžići”. El a adăugat că există 100.000 de bosniaci cu experiență în luptă.

Găuri de gloanțe au rămas până astăzi pe fațadele clădirilor rezidențiale din Dobrinja, suburbie a capitalei Saraievo, o amintire că orașul a fost gazda celor mai sângeroase lupte din Europa, de la al Doilea Război Mondial. O linie de demarcație străbate suburbia din 1995, separând Republica Srpska de Federația Bosniaco-Croată. Clădiri identice stau pe ambele părți, decorate cu mușcate identice. Doar numerele caselor sunt diferite – ici verde, colo albastru. Fosta cazarmă din care a fost condus asediul Saraievo de aproape patru ani, se află la doar o scurtă călătorie cu mașina.

Este Europa pregătită pentru o potențială izbucnire de violență în această regiune sensibilă? Sau nu este altceva decât un pic de încordare a mușchilor – la care am mai asistat atât de des? Astfel de întrebări sunt cel mai bine puse în Tabăra Butmir, locul unde se află misiunea EUFOR din Bosnia-Herțegovina, unde sunt staționați 600 de militari din 19 țări. Misiunea menține pacea în țară din 2004.

„Prin misiunea noastră, am reușit să câștigăm timp pentru a ajunge la soluții politice de durată”, spune generalul-maior Alexander Platzer, din Austria. Sună diplomatic. În cartierul general al misiunii, ofițerul superior stă așezat pe o canapea din piele, sub o poză în stilul lui Andy Warhol cu sigla EUFOR pe un fundal neon.

Platzer spune că tensiunile au crescut, dar că nimeni nu vorbește încă de conflict armat. Cele două elicoptere din tabără, spune el, sunt folosite în principal pentru antrenament și că ultima adevărată urgență a venit după ce o înțepătură de viespe i-a produs unui soldat șoc alergic. Desigur, spune Platzer, o escaladare nu poate fi exclusă.

Misiunea EUFOR în Bosnia este rodul unei rezoluții a Consiliului de Securitate al ONU, iar mandatul acestuia urmează să fie reînnoit în noiembrie. Surse diplomatice spun că există îngrijorarea că Rusia s-ar putea opune prelungirii, dar Platzer consideră că acest lucru este puțin probabil. „Cred că există avantaje și pentrur Rusia într-o misiune neutră, în loc să trebuiască construim ceva nou aici”.

Noul Înalt reprezentant pentru Bosnia și Herțegovina, Christian Schmidt, din Germania, este în funcție din august, dar nu se află în prezent în sediul său din Saraievo, situat nu departe de malurile râului Miljacka. În schimb, el este la Paris. În prezent, nu poate fi la Saraievo, spune Schmidt, contactat telefonic într-un hotel de pe Quai d’Orsay, deoarece este în proces de negociere a prelungirii misiunii EUFOR.

Care este părerea lui despre situația actuală din regiune? Chiar și lăsând deoparte „retorica destul de normală din regiune”, spune Schmidt, există motive de „îngrijorare serioasă”. S-au făcut și s-au spus recent lucruri care ar putea avea implicații mult dincolo de granițele Bosniei, spune el. „Aranjamentul internațional de pace se clatină”. El afirmă că plănuiește să facă limpede faptul că entitatea sârbă nu poate pur și simplu să se separe.

Schmidt nu este doar un observator. El are, de asemenea, prerogative, cunoscute sub numele de „puterile Bonn”, care îi permit să se amestece la nivel politic. De ce nu îl demite pur și simplu pe Milorad Dodik drept membru sârb al triumviratului prezidențial, o mișcare care ar intra în mandatul său? Competențele sale „sunt ca un contract bun, care rămâne în sertar atâta timp cât lucrurile continuă să meargă bine”, spune Schmidt, care a fost anterior ministru al agriculturii în Germania și secretar de stat parlamentar în Ministerul Apărării. „Puterile Bonn”, spune el, sunt considerate instrumente de ultimă instanță.

Nimic personal

Numirea lui Schmidt a fost departe de a fi necontroversată și a durat ceva timp pentru a fi aprobată, în parte pentru că Milorad Dodik a protestat împotriva candidaturii sale, cu sprijinul președintelui rus, Vladimir Putin. Într-o conversație cu DER SPIEGEL, liderul sârb spune că atâta timp cât Consiliul de Securitate al ONU nu și-a confirmat numirea, Schmidt este „aici în calitate de cetățean privat” și complet binevenit în această calitate. Este un afront deschis la adresa Germaniei, dar nu complet nejustifica. „Merkel nu știa ce să facă cu Schmidt”, spune Dodik, „și apoi cineva a venit cu ideea să-i dea acest post”.

Dodik nu are nimic personal împotriva lui Schmidt, el vrea doar să scape de biroul în sine. Interesul pentru Bosnia din partea SUA și a UE a scăzut și el, făcând aproape de înțeles dorința Rusiei de a-și spori influența în regiune, prin înlăturarea Înaltului reprezentant.

Alte câteva întrebări pentru Dodik: Este de fapt adevărat că tinerii bosniaco-sârbi sunt antrenați în taberele militare rusești și că grupuri de cazaci ruși au fost dislocați în entitatea sârbă? Și de ce oligarhul rus Konstantin Malofeev zboară aici regulat înainte de alegeri? Dodik, care a fost primit de Putin la Kremlin de mai multe ori, fusese destul de vorbăreț, dar dintr-o dată pare să aibă probleme în a-și găsi cuvintele. Doar zvonuri, mormăie el.

Bosnia a fost multă vreme nodul gordian al Europei. La Saraievo, un etnic sârb l-a împușcat și ucis odată pe moștenitorul austriac, declanșând spirala de violență care avea să devină Primul Război Mondial și tot aici tensiunile etnice s-au transformat în violență, în 1992. Această regiune, Balcanii de Vest – casa a șase națiuni care nu au perspective reale de aderare la Uniunea Europeană – va determina probabil dacă este posibilă o pace durabilă în inima Europei.

Jucătorul regional cheie în acest joc este Aleksandar Vučić, președintele Serbiei. El prezidează peste cei 7 milioane de cetățeni ai țării sale, de la Belgrad, la patru ore de mers cu mașina la est de Banja Luka. Evaluat de către cancelarul german, Angela Merkel, în exercițiu, ca o ancoră a stabilității în regiune, Vučić se pricepe să profite de inconsecvența evidentă a UE – alimentând conflictul, apoi, aparent, aplanând tensiunile. El face același lucru și în alte regiuni balcanice care găzduiesc sârbi. Într-adevăr, înainte de Summitul Balcanilor de Vest, de la începutul lunii octombrie, Uniunea Europeană nici măcar nu era sigură dacă țărilor precum Serbia, Bosnia sau Macedonia de Nord ar trebui să li se acorde în continuare statutul de candidat la aderare.

Pare puțin probabil ca Serbia sau Rusia, aliatul ei tradițional, să fie cu adevărat interesate de o Republica Srpska independentă. Dar în negocierile cu Bruxelles sau Washington, un factor destabilizator precum Dodik ajută la demonstrarea importanței lor pentru menținerea păcii în regiune. Și chiar dacă expertul balcanic Janusz Bugajski, de la Fundația Jamestown din Washington a subliniat posibilitatea unei escaladări a violenței în două dintre cele trei scenarii posibile pe care le-a dezvoltat pentru Bosnia, o majoritate solidă din țară speră ca rațiunea să prevaleze. Chiar și Banja Luka a văzut mii de oameni ieșind în stradă la începutul lunii octombrie pentru a protesta împotriva lui Dodik și a presupusei sale corupții. De asemenea, în Saraievo, mulți refuză să-i asculte pe politicienii care agită apele războiului.

Înconjurat de istorie

Unul dintre aceștia este Edin Forto. Este o dimineață de marți, orașul  acoperit de ceață. Este încă liniște în zona din jurul Prezidiului de Stat, unde Dodik și-a ținut petrecerile cu acordeon și rachiu. Forto, 49 de ani, lucrează chiar alături. Este prim-ministrul cantonului Saraievo.

Există o hartă pe hol care arată Saraievo când era înconjurat de tancuri. Forto, care preferă să vorbească despre un viitor lipsit de narațiuni naționaliste, este înconjurat de istorie. El a trăit în SUA înainte de a se întoarce în Bosnia, unde s-a abținut în mod intenționat de la a se identifica cu un anumit grup etnic. Aproape în treacăt, el observă că dacă bifezi căsuța „ostali” (altă) din documentele de candidatură electorală, nu poți face campanie pentru triumviratul prezidențial. Anecdota demonstrează că structurile naționaliste ale clasei politice a țării nu s-au schimbat. Forto spune că el cel puțin vrea să elimine cotele etnice și să combată corupția din cantonul său.

Dar până și el consideră că situația actuală este gravă. „Dodik s-a jucat cu secesiunea din nou și din nou pentru a câștiga alegerile. Dar de data aceasta, ar putea merge până la capăt”, spune Forto. El crede că Dodik – despre care, mai consideră el, se vorbește mult prea mult – nu vede altă posibilitate de a se agață de putere. „Este finalul lui”. Cu toate acestea, Forto nu crede că războiul este iminent. „Dodik este un pic nebun, dar nu este prost. Nu va aduce soldați ruși aici și nu are mulți oameni ai lui”.

La sfârșitul conversației noastre, Dodik spune astfel: Atâta timp cât va fi în funcție, va face tot ce poate pentru a se asigura că soarta sârbilor nu va fi luată din mâinile lor. „Deciziile iresponsabile din partea străinilor fără legitimitate electorală”, care încearcă să creeze „o țară musulmană din Bosnia și Herțegovina”, spune el, vor întâmpina rezistență. >>

ALEGERI ÎN FRANȚA | Extrema dreaptă îi împinge pe alegătorii stângii să-i dea votul util lui Macron încă din primul tur

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here