Scandalul Șora. Șeful Papaya: „Nesimțiților!”/ Mircea Cărtărescu, Radu Vancu și Pavel Șușară iau apărarea filosofului

Inquam Photos / Octav Ganea

Scandalul legat de reclama eMAG, avându-l ca protagonist pe filosoful Mihai Șora, continuă. Robert Tiderle, directorul agenției de publicitate Papaya Advertising, care a realizat controversatul clip publicitar, îi numește pe „nesimțiți” pe cei care l-au mitraliat cu critici pe Șora.

„Aveți libertatea să nu vă placă ce am făcut. Să fiți tineri de stânga pentru care comunismul rămâne o idee bună care a fost prost aplicată. Să fiți susținători ai familiei tradiționale. Sa fiți naționaliști, ultra ortodocși, corupți, iubitori de chiar el sau de preafericiți. Să credeți toate prostiile manipulate de gâzi, ciuvici sau papahagi. Aveți libertatea să comentați, să criticați, să faceți spume la gura, să vă dați cu parerea. Să faceți glume, sa înjurați. Aveți toate libertățile posibile. Până la urmă, e doar o campanie care a îndrăznit să vorbească despre drepturile voastre. Dar nu aveți dreptul să aruncați cu noroi în acest bătrân domn de 102 ani, care a protestat în frig pentru ca vouă să nu vi să ia din aceste drepturi. Nesimtiților!”, a reacționat pe Facebook Robert Tiderle.

Papahagi: „Detest minciuna și impostura”

Șeful Papaya Advertising face în postarea sa referire la criticile acide adresate de filologul Adrian Papahagi lui Mihai Șora, pe care l-a acuzat de impostură, considerând că nu este îndreptățit moral să vorbească despre libertate din moment ce a făcut parte în tinerețe din Partidul Comunist Român și a deținut funcții în aparatul puterii.

„Detest minciuna și impostura. Când la 30 de ani erai membru al Partidului Comunist Francez, când la 32 de ani, în 1948, te întorceai ca membru al unui partid comunist în proaspăt instalata Republică Populară Română, din care cei persecutați încercau disperați să fugă, când primul tău job după repatriere a fost, timp de 3-4 ani, în Ministerul de externe condus de Ana Pauker, după epurarea lui Neagu Djuvara, Constantin Karadja sau Alexandru Paleologu, când timp de 15 ani ai ocupat funcția de redactor-șef al Editurii de Stat pentru Literatură și Artă, creată de comuniști prin transformarea Fundației Regale pentru Literatură și Artă, în timp ce Blaga sau Arghezi erau marginalizați, iar Noica înfunda pușcăria, nu ne povesti cum ai suferit sub comunism!”, a tunat Adrian Papagahi pe Facebook.

Tismăneanu: „Mihai Șora este un simbol al onoarei”

Politologul Vladimir Tismăneanu, scriitorii Mircea Cărtărescu și Radu Vancu sau criticul de artă Pavel Șușară se numără printre cei care au sărit în apărarea lui Mihai Șora.

„Pentru mine și prietenii acestei pagini, Mihai Șora este un simbol al onoarei. Să-i târăști biografia în noroi este o ignominie. Îmi amintesc de vizitele pe care i le-am făcut de-a lungul anilor, de conversațiile luminoase pe atâtea teme adeseori întunecate (…) Despre Mihai Șora n-am o metaforă mai potrivită decât sintagma lui Geo Bogza: Paznic de far”, a comentat Tismăneanu pe marginea disputei.

Mircea Cărtărescu: „Totul are o limită”

„M-a întristat mult inumana maculare a gânditorului Mihai Șora în zilele acestea. Totul are o limită. Dacă nu te impresionează cărțile sale, dacă nu dai doi bani pe atitudinea lui civică din ultimii ani, măcar de părul său cărunt ar trebui să te rușinezi. Niciunul dintre noi n-o să ajungem nici la vârsta, nici la înțelepciunea sa vreodată”, a scris Mircea Cărtărescu într-un mesaj postat pe Facebook.

Radu Vancu: „O minciună cap-coadă”

O analiză riguroasă a acestei polemici a venit din partea lui Radu Vancu, poet și activist:

„a. Domnul Șora a făcut rezistență antinazistă în Franța.
Întors de acolo să-și vada familia, n-a mai fost lăsat să plece – și i s-a cerut să traducă în franceză acte oficiale pentru Ministerul de Externe. (Asta e partea din existența lui în care se spune că «a lucrat pentru Ana Pauker» – o minciună cap-coadă).
A făcut apoi, în edituri, ceea ce se cheamă «rezistență prin cultură» – care ce-i drept nu-i totuna cu rezistența stricto sensu pe care a făcut-o-n Franța, dar căreia îi datorăm printre altele Biblioteca pentru toți, prin care mulți dintre noi au rezistat fără să se sufoce de tot în comunism.
A făcut după revoluție rezistență anti-Iliescu atunci când și-a dat demisia din postul de ministru în urma mineriadelor (singur printre politicieni) – și a refuzat apoi repetat revenirea.
A făcut în anii din urmă enorm în rezistența anti-Dragnea – a fost cel mai perseverent & mai demn dintre noi toți.
Și abia asta l-a făcut simbol – fiindcă noi am avut nevoie de un simbol.
Și abia faptul că l-am făcut simbol i-a făcut pe alții să-l atace furibund – ceea ce, de fapt, îi reconfirmă cu asupră de măsură statutul & demnitatea.

b. Cât despre opțiunea comunistă din primii ani ai tinereții – din cauze & rațiuni similare, au căzut la comunism mulți dintre cei care au ajuns apoi inamici admirabili & eficienți ai comunismului. André Gide, Arthur Koestler, Lesek Kolakowski, Ignazio Silone, Panait Istrati & atâția alții au putut combate eficient comunismul tocmai fiindcă l-au cunoscut dinăuntru & i-au trăit intens dezamăgirea. Dezvrăjiții de comunism, care au găsit forța interioară să spună «nu!» iluziei, nu sunt mai puțin admirabili.

c. Cât despre reclama respectivă – foarte bine că intelectualii au ajuns să fie invitați în reclame & foarte bine că acceptă. E un semn bun și pentru mediul cultural, și pentru cel comercial”.

Pavel Șușară: „Înțeleg că pentru mulți Șora este incomod”

„Satanizarea lui Mihai Sora este, pe lângă absurdul logic, și o imposibilitate morală tipic stalinisto-pesedistă”, a comentat Pavel Șușară, adăugând:  

„- atitudinea publica de astăzi a lui Mihai Sora nu are nicio legătură cu activitatea si cu utopiile lui de acum 80 de ani, iar asocierea este in afara oricărei logici
– linșajul lui de astăzi are aceeași îndreptățire morală ca si o eliminare a Sf. Pavel din intreaga constructie a creștinătății pentru ca in tinerete i-a prigonit pe creștini, ceea ce ar fi o imposibilitate morală tocmai din perspectiva creștină.
Înțeleg că pentru mulți Șora este incomod, dar există o cale simplă și eficientă de a-l combate, nu recursul stalinist la judecarea trecutului prin obnubilarea prezentului, iar această cale este susținerea contrarie; spune Șora ca psd ul este ticălos, contrariul ar fi ca psd ul e minunat, spune Șora că locul nostru este în UE și în NATO, simplu, să se spună contrariul, că este în Eurasia, spune Șora că legile justiției au fost macelărite și că Dragnea-Dancilă-Iordache-Nicolicea etc etc reprezintă o asociere criminală care a nenorocit România, se poate cotraargumenta simplu că legile justiției au fost îmbunătățite până la perfecțiune, iar asocierea de mai sus a salvat România de la disoluție.
E atât de simplu să-l contrazici pe Șora cel de astăzi, de ce să îl pui, borgesian, față în fața cu el însuși de acum opt decenii și să îl folosești pe cel vechi drept ciomag pentru cel de acum!? Haideti, curaj, că sunt argumente inepuizabile, iar dacă nu reușiți singuri, vi le oferă Nicolicea!”.

„S-a dovedit că eram chior”

Într-un interviu oferit anul acesta pentru G4Media.ro, Mihai Șora a povestit despre momentul „arestării” sale din 1948 și legăturile sale cu establishment-ul comunist de la București.

„Eu eram la echivalenţă românofon şi francofon. Om de stânga în Franţa ocupată de hitlerişti. Stânga cu orizont deschis. O stânga, ca să zic aşa, a libertăţii individuale. Oameni de stânga, dar de stânga închisă, care colaborau în acel moment cu oamenii de stânga umanistă pe care eu îi reprezentam, au informat-o pe Ana Pauker cu prilejul unei excursii pe care o organizasem cu francezi ca să vină să vadă ţara mea eliberată de fascism şi începutul realizărilor. În momentul în care am ajuns în ţară, am fost arestat. Am fost arestat în biroul Anei Pauker. (…) Am fost arestat în sensul că mi s-a spus: «Dumneata rămâi aici!». Ca om de stânga, din momentul ocupaţiei criminale a unui regim de extremă dreapta în Franţă, am spus: «Hai să arătăm realizările unui regim liberal de stânga. Unui regim de stânga pe care eu îl consideram liberal». S-a dovedit că eram chior. Eram orbit că, sub ocupaţia hitleristă din Franţa, îmi creasem iluzii în legătură cu deschiderea regimului de extremă stângă care atunci se democratiza. Era o faţadă”, a relatat Șora în interviu.

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

8 COMENTARII

  1. Bine că nu se revoltă nici împotriva lu Iliescu, nici a lui Brucan, nici a altora, comuniști recunoscuți și de notorietate, ci s-au găsit inși care să-l contexte pe filosoful Mihai Șora!!! Și dacă ar fi fost comunist, a fost și basta. E important ce devine omul pe parcurs, nu ce a fost. ci ce a reușit să devină și, eventual, cum a reușit să-și depășească limitele.

  2. Foarte bune argumentațiile lui Radu Vancu și Pavel Șușară, așadar repeziți-vă și-l atacați pe Șora cu argumente, nu acuze. Una sunt acuzele, și cu totul altceva cunoașterea în detaliu a situației și argumentarea punct cu punct. Și iarăși zic: ce dacă a fost comunist? Poți să ai rătăciri entuziaste, să fii luat de val la tinerețe, cum au fost luați de val Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Cioran, Noica, acuzați apoi de „antisemitism” și lăsați acolo în umbră. Tota așa unii semiți au fost atrași de comunism. Dacă ei au devenit valori umane și culturale convingătoare, dacă și-au depășit impulsurile politice de moment, ale tinereții, iar opțiunea lor nu a tăiat capete, nu a făcut crime, noi suntem cei care trebuie să ne rectificăm optica. Problema este la privitori, nu la cel privit.

  3. Pai, oameni buni, viata nu e alba sau neagra, si trebuie inteleasa cu toate nuantele ei. Personal, mi se pare de bun simt aprecierea lui Radu Vancu. O intrebare: daca Sora era atat de „contestat” de ce sare lumea abia acuma? E oarecum problema ca s-a acceptat o propunere comerciala?

  4. Nici Sf.Augustin nu a fost prea sfant in tinerete. Si totusi…
    Daca ar fi sa ne uitam la viata din tinerete, nici Iliescu, Petre Roman si mai toti „revolutionarii” nu au ce cauta in viata publica actuala.
    De ce se acuza un singur om?
    (Mai ales ca acuzatiile nu sunt chiar intemeiate, din cate am inteles.)
    Pentru ca deranjeaza. Pentru ca ia atitudine impotriva abuzurilor si greselilor. Asa cum a luat si in tinerete.
    Pentru ca e un om caruia nu-i poti inchide gura si este cunoscut in afara. De asta se tem cel mai mult. Oameni cu coloana vertebrala, cunoscuti in exterior. Ei pot fi marqerul normalitatii la noi. Daca este impotriva, mascarada lor va fi dezvaluita. Nu sunt democrati si -cel mai grav- nu vor sa devina. Si atunci… tone de merda aruncate pe un batrin care nu mai poate avea nici o functie, dar care poate influenta opinia publica interna SI internationala.

  5. Ce lectie de viata minunata! Azi am invatat cum se pastreaza libertatea. Secretul e sa nu te opui cu vehementa, ci sa conlucrezi, ca sa imbunatatesti lucrurile din interior. Chiar daca lucrurile sunt de fatada, tu sa nu iesi la balcon sa strigi, ca doar nu vrei sa ajungi ca fraierii aia din beciurile securitatii. La balcon se iese doar atunci cand stii ca ai spatele acoperit si in jurul tau sunt oameni care te aplauda si cred in tine orbeste. Vai, ce om fin! Imi pare atat de rau de „nesimtirea” mea, ca ma bufneste plansul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here