Schimbările climatice vs. tehno-utopia

Sursa: Pixabay

„Având în vedere toate marile fapte de arme ale ingeniozității umane din ultimele secole, este tentant să credem că vom rezolva în cele din urmă problema schimbărilor climatice cu unele descoperiri tehnologice care urmează să fie dezvoltate. Dar o astfel de gândire prezintă riscuri serioase”, scrie Daron Acemoglu, pentru Project Syndicate.

<< Omenirea nu s-a confruntat niciodată cu o provocare colectivă la fel de descurajantă ca schimbările climatice. Emisiile nete globale de gaze cu efect de seră (GES) trebuie reduse la aproape zero în următoarele trei decenii pentru a ne oferi șansa de a menține temperaturile la 2 ° Celsius față de nivelurile preindustriale. Cu cât depășim acest prag, cu atât avem mai multe șanse să întâlnim scenarii cu adevărat catastrofale. Cu Statele Unite înapoi în acordul climatic de la Paris, acesta este momentul ca lumea să reia eforturile cu privire la aceste provocări epocale.

Vocea foarte respectată a lui Bill Gates este, prin urmare, o adăugare binevenită la aceste eforturi. În noua sa carte, How to Avoid a Climate Disaster: The Solutions We Have and the Breakthroughs We Need, Gates susține că avem nevoie de mai multă experimentare cu idei noi și inovații tehnologice, dacă dorim să găsim o soluție. Dar impulsul său pentru geoingineria solară este un pas în direcția greșită, deoarece poate submina stimulentele necesare pentru a face față provocării schimbărilor climatice.

Ideea din spatele geoingineriei solare este simplă: dacă nu putem limita cantitatea de GES din atmosferă, poate putem bloca lumina soarelui care generează căldură, de exemplu prin crearea unui capac reflectorizant. Erupțiile vulcanice fac acest lucru în mod natural. După erupția Muntelui Pinatubo din Filipine, din 1991, cantități mari de acid sulfuric și praf s-au instalat în stratosferă, reducând temporar cantitatea de lumină solară pe care Pământul a primit-o. În următorii trei ani, temperaturile au scăzut cu aproximativ 0,5 ° C la nivel global și cu 0,6 ° C în emisfera nordică.

Multe minți strălucite lucrează acum la proiecte de geoinginerie solară. De exemplu, oamenii de știință de la Stratospheric Controlled Perturbation Experiment, Universitatea Harvard, au propus folosirea prafului de carbonat de calciu mai degrabă decât a aerosolilor toxici de sulfat, dar ideea generală este aceeași, iar Gates însuși a susținut multe dintre aceste eforturi tehnologice.

Ce ar putea merge prost? Pentru început, riscurile asociate geoingineriei solare sunt la fel de profunde ca potențialele beneficii. Pe lângă crearea instabilității climatice, erupția Pinatubo pare să fi accelerat și distrugerea stratului de ozon. Pentru a avea un efect semnificativ asupra schimbărilor climatice, ar trebui să reproducem efectul erupției la o scară mult mai mare, inducând o variabilitate climatică și mai mare, inclusiv scăderi accentuate ale temperaturii în unele părți ale lumii. Deoarece aceste efecte nu ar fi distribuite în mod egal între țări și regiuni, ar trebui să ne îngrijorăm și cu privire la instabilitatea geopolitică crescută.

Dacă o propunere are beneficii potențiale mari, dar și costuri potențiale masive, lucrul sensibil de făcut este de a efectua experimente la scară mică în ceea ce privește viabilitatea ei – exact asta fac acum unele iniţiative susținute de Gates. Problema este că experimentele la scară mică nu vor dezvălui neapărat costurile reale, dată fiind complexitatea dinamicii climatice la nivel global. Crearea unei pături de praf de nori care blochează soarele ar putea produce un anumit efect la scară mică și unul complet diferit la scară mai mare.

Mai mult, chiar dacă este urmărită cu cele mai bune intenții, geoingineria are o latură întunecată. Cu cât credem mai mult în eficiența sa, cu atât vom respinge soluțiile încercate, cum ar fi o taxă pe carbon și investițiile în energie regenerabilă. Aceasta este ceea ce economiștii numesc „hazard moral”: Odată ce actorii economici înțeleg că nu vor suporta costurile comportamentului nesăbuit, comportamentul nesăbuit devine mai probabil.

În contextul combaterii schimbărilor climatice, odată ce guvernele știu că există o modalitate de a continua să polueze fără a face alegerile dure necesare pentru a evita un dezastru, se vor abține de la a face aceste alegeri. Impozitele pe carbon vor fi reduse pe termen nelimitat, sprijinul pentru cercetarea ecologică va fi redus, iar consumatorii vor avea puține stimulente pentru a-și reduce propriile urme de carbon.

Acest hazard moral nu este doar o curiozitate teoretică. De exemplu, Gates însuși sugerează că, chiar dacă o taxă pe carbon ar putea fi introdusă în SUA, energia solară și eoliană nu vor fi o soluție suficientă. Dar o astfel de optică ar putea fi o greșeală fatală. Este ușor să ne imaginăm cât de atractiv va suna acest scepticism pentru politicienii care nu doresc să urmeze politici care vor perturba comunitățile ce încă se bazează pe producția de cărbune. Dar nu ar trebui să ignorăm îmbunătățirile extraordinare în ceea ce privește rentabilitatea solară și eoliană. Și nu trebuie să ignorăm câte progrese ar putea fi realizate prin combinarea acestor surse de energie cu progresele în tehnologiile de stocare.

Hazardul moral nu se limitează doar la guverne. Propria mea cercetare, făcută alături de Will Rafey, de la Universitatea din California, Los Angeles, constată că geoingineria poate împiedica eforturile sectorului privat de tranziție către energie curată. Firmele care au început deja să investească în surse regenerabile funcționează pe presupunerea că vor exista reglementări climatice mai puternice și un regim robust de impozitare pe carbon în viitor. Cu toate acestea, dacă promovăm posibilitatea ca geoingineria solară să împiedice încălzirea globală, ele vor începe să se aștepte la un răspuns mai puțin reglementat de impozite și taxe și vor reduce investițiile, în consecință.

În cele din urmă, nu există o cale de ieșire ușoară și nici o alternativă la taxele pe carbon și la energia regenerabilă dacă vrem să evităm un dezastru climatic. Acest mesaj se pierde în entuziasmul lui Gates pentru geoingineria solară. Dar cu cât amânăm taxele pe carbon și investițiile suplimentare masive necesare pentru extinderea energiei regenerabile, cu atât mai dificile vor fi provocările noastre climatice viitoare.

Sprijinul lui Gates pentru geoinginerie solară este o expresie a tehno-utopismului. Tehnologia trebuie să facă parte din soluție, dar nu va fi un remediu magic pentru secole de emisii excesive de carbon. Problema tehno-utopismului este că, mai degrabă decât să accepte nevoia de investiții costisitoare și să cultive soluții de bază din diverse perspective, încearcă să găsească soluții rapide și apoi să le impună societății. Așa cum a arătat politologul James C. Scott, această perspectivă a produs multe dezastre sociale în secolul al XX-lea și poate face acest lucru din nou în noul său entuziasm pentru geoinginerie.

Se pot vedea deja daunele tehno-utopismului în domenii precum inteligența artificială, unde ni se promit progrese spectaculoase, dar se termină cu o deplasare algoritmică pe scară largă a muncii sau cu o discriminare dăunătoare. Acest lucru este vizibil și în domeniul sănătății, unde SUA cheltuiesc masiv – aproximativ 18% din PIB – parțial datorită accentului pus pe soluții de înaltă tehnologie, mai degrabă decât pe investițiile în sănătate publică, prevenire și asigurări complete de sănătate. Rezultatul este o sănătate precară, în ciuda cheltuielilor mari.

Schimbările climatice reprezintă o provocare și mai mare. Este prea importantă pentru a fi lăsată în seama celor care promit o soluție tehnologică cuprinzătoare livrată, literalmente, de sus. >>

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here