Meduza prezintă eseul despre miturile propagandei Kremlinului, care a dus la concedierea unui cercetător, o campanie publică de defăimare împotriva acestuia, dar și la reacția de solidaritate a colegilor.
<< Valeri Garbuzov și colegii săi nu se retrag în tăcere. Săptămâna trecută, după ce a scris un eseu despre „sindromul post-imperial” al Rusiei și dependența regimului Putin de miturile anti-americane, Garbuzov și-a pierdut locul funcția de director al Institutului de Studii pentru SUA și Canada din Academia de Științe a Rusiei. Aproximativ o săptămână mai târziu, personalul institutului a dat publicității o declarație în apărarea lui Garbuzov, publicată simultan cu un al doilea articol despre propaganda Kremlinului. Toate cele trei texte au apărut inițial în Nezavisimaia Gazeta, dar ziarul a retras rapid și fără explicații scrisoarea facultății. Meduza analizează ce s-a întâmplat după ce un cercetător respectat a acuzat „elita de conducere a Rusiei și oligarhia integrată în aceasta” de folosirea propagandei pentru a „păstra puterea și proprietatea, la nesfârșit și cu orice preț”.
Valeri Garbuzov s-a alăturat Institutului de Studii pentru SUA și Canada (ISKRAN) în anul 2000 și a devenit director în 2016. Institutul este considerat unul dintre cele mai importante centre de gândire din Rusia în ceea ce privește problemele legate de SUA, în special în perioada sovietică, când a exercitat o influență semnificativă asupra politicii externe a Moscovei. Astăzi, ISKRAN are peste 130 de angajați, inclusiv 85 de experți în cercetare. „Prin decizia fondatorului”, Garbuzov a fost înlocuit la 1 septembrie 2023 de către Serghei Kislițin, în vârstă de 33 de ani, șeful Centrului pentru Studierea Planificării Strategice la Institutul Național de Cercetare a Economiei Mondiale și Relațiilor Internaționale.
Serviciul de presă al ISKRAN a legat direct demiterea lui Garbuzov de articolul său din 29 august, intitulat „Despre iluziile pierdute ale unei epoci apuse”, publicat în Nezavisimaia Gazeta (un ziar deținut și condus de Constantin Remciukov care a lucrat strâns de-a lungul anilor cu primarul Moscovei, Serghei Sobianin, gestionându-i campania de realegere în 2018 și conducând Camera Publică a orașului din 2016).
Ce a spus Garbuzov în eseul său care a stârnit controverse
Garbuzov susține că „expansionismul” a fost fundamental în formarea statului rus și continuă să-i contureze politica externă, după „modelul tragic” al imperiilor prăbușite care nu reușesc să se împace cu statutul lor diminuat. El caracterizează acest lucru drept o evoluție tipic post-imperială, cu toate că Rusia a avut o întârziere unică, una care, în linii mari, i-a ascuns „caracterul amenințător” vreme de aproape 30 de ani.
Poate chiar mai controversat, Garbuzov afirmă că elita de conducere contemporană a Rusiei exploatează „miturile” anti-americane pentru a-și păstra puterea. În trecut, scrie Garbuzov, regimul sovietic „a aruncat societatea într-o lume a iluziilor” construită pe utopia „revoluției globale” și dogma „crizei generale a capitalismului”. Propaganda statului rus contemporan a reînviat aceste mituri vechi în retorica despre o presupusă decădere occidentală și despre rezistența la globalizare și dominația „anglo-saxonă”.
Garbuzov afirmă că Statele Unite și China sunt singurele două „imperii informale” rămase, dar Rusia își menține propria „orbită specială” ca un „ostatic al propriului său complex imperial”. Acest lucru, susține el, explică actuala politică externă a Moscovei „și problemele pe care le provoacă lumii”. Garbuzov compară atitudinea Kremlinului de astăzi cu frustrările lui Winston Churchill și Charles de Gaulle, care s-au zbătut să „treacă peste sentimentele lor imperiale” după cel de-Al Doilea Război Mondial.
Nu doar că actuala mitologie a Rusiei este dogmatică și iluzorie, spune Garbuzov, dar se bazează și pe un „amestec instabil și eclectic” de idei conservatoare care sunt prea învechite pentru a se potrivi societății moderne a țării sau pentru a-i servi Moscovei drept platformă „eternă și universală”, la nivel global. Garbuzov avertizează că îmbrățișarea ideilor puterii țariste a condus la confuzia dintre conducător și națiune, lăsând țara fără o identitate mai durabilă: „Adepții actuali ai autoritarismului națiunii (asemănători satrapilor despotismelor antice din orientul îndepărtat, care au căzut în uitare) par a fi în întregime lipsiți de conștiință istorică, identificând fără rușine, cu tandrețe și sinceritate, conducătorul statului cu statul în sine – conducătorul temporar al țării cu marea constantă națională și istorică”.
Scandalul
Propagandiștii ruși de stat au văzut în eseurile lui Garbuzov acuzații și au răspuns prin atacuri, în mass-media și pe internet. Comentatorul Vladimir Soloviov a fost deosebit de vocal în criticile sale, atacându-l pe Garbuzov în detaliu, în timpul emisiunii sale de televiziune din seara zilei de 30 august. Pe canalul său de Telegram, Soloviov a susținut, de asemenea, că ar trebui făcut un audit financiar la Institutul de Studii SUA și Canada, a îndemnat la cercetarea altor lucrări ale lui Garbuzov, în căutarea „ecourilor articolului din Nezavisimaia Gazeta”, și a sugerat că Departamentul de Stat al SUA îl va apăra înainte, iar o universitate americană îi va ofere în cele din urmă un loc de muncă.
La 5 septembrie, Garbuzov a revenit în Nezavisimaia Gazeta cu un alt eseu, în care le-a mulțumit colegilor pentru susținere împotriva hărțuirii și „folosirii artileriei administrative”, cu care s-a confruntat după ce a scris articolul despre „iluziile pierdute” ale Rusiei. Garbuzov a subliniat că eseurile sale anterioare, deși scrise pentru o audiență largă, în stilul „jurnalismului politic”, reflectă totuși idei care au apărut în sute de articole academice scrise de istorici, politologi și sociologi ruși. „Nu fiți leneși; mergeți și citiți-le!”, le-a spus „falșilor patrioți” care îl acuză că se înclină în fața tendințelor academice străine.
Garbuzov neagă orice legătură cu NATO, accentuându-și rădăcinile personale în orașele Pskov și Sankt Petersburg, și apără perioada în care a fost bursier Fulbright ca pe o experiență normală pe care guvernul rus odată o susținea. „Eu însumi nu sunt un agent secret al serviciilor de informații occidentale; nu sunt un spion anglo-saxon; și nu sunt un dușman din interior al patriei mele”, a scris Garbuzov, adăugând că criticii săi par să nu fie conștienți de faptul că, în domeniul umanist, „natura deschisă și contestatară” a cunoașterii „joacă rol de oxigen” în generarea de idei noi.
Apărându-și colegii, Garbuzov a scris: „Echipa de cercetare a institutului nu a fost niciodată și nu este nici acum un cuib de spioni străini sau o celulă de Carbonari iscusiți [revoluționari activi în Italia în timpul începutului anilor 1800] care să facă comploturi secrete împotriva statului sovietic sau al succesorilor săi”.
În acest al doilea articol, Garbuzov a dezvoltat în continuare unele dintre argumentele pe care le ridicase anterior despre cum miturile pot consolida regimurile politice (cel puțin pentru o perioadă): „[…] miturile, create în diferite momente și introduse în conștiința publicului larg, contribuie (alături de alți factori) la o consolidare socială temporară în jurul autorităților actuale pentru a atinge un scop specific. Istoria Rusiei din secolul XX și realitățile actuale o demonstrează bine”.
Garbuzov insistă că „eradicarea influenței occidentale” în Rusia nu este mai fezabilă decât ștergerea impactului culturii ruse în Occident. Privind spre viitor, el spune că „va veni inevitabil o perioadă diferită”, iar ostilitatea de astăzi se va schimba. „Evoluția este inevitabilă, inclusiv în acest domeniu”, susține Garbuzov, adăugând: „Sper că aceasta nu este o gândire subversivă”.
Colegii iau cuvântul
De asemenea, la data de 5 septembrie, foști colegi de la Institutul de Studii SUA și Canada au emis o declarație de sprijin pentru Garbuzov, condamnând „campania necontrolată de denigrare”, declanșată împotriva sa, și argumentând că comentariile lui Vladimir Soloviov „sunt construite pe minciuni flagrante și sunt prezentate sub forma propagandei dezgustătoare, clasic Goebbels”. Cercetătorii ISKRAN au avertizat că astfel de defăimări reprezintă un atac la adresa oamenilor de știință din întreaga Rusie: „Acuzațiile false, nefondate și rușinos exagerate împotriva echipei academice ISKRAN și a directorului său nu sunt altceva decât o încercare grosieră și incompetentă de a submina și discredita o școală rusă de studii americane pentru care a fost nevoie de decenii să o construim și să o stabilim în întreaga lume”.
În câteva ore, declarația echipei ISKRAN a dispărut de pe site-ul Nezavisimaia Gazeta, deși copii arhivate sunt încă disponibile în alte locuri. La momentul redactării acestui text, cele două articole ale lui Garbuzov erau încă publicate în ziar.
O sursă familiarizată cu situația de la ISKRAN a declarat ziarului Vedomosti că noul director, Serghei Kislițin, ar putea începe „modernizarea institutului” pentru a crește ratele de publicații academice și a îmbunătăți situația financiară a organizației. Sursa susține că incidentul cu articolul lui Garbuzov ar putea deveni un catalizator pentru schimbările de la ISKRAN, dar nu este motivul lor.
Garbuzov a declarat, pentru Vedomosti, că nu știe dacă înlocuitorul său îl va păstra ca angajat, pe altă funcție, la institut. >>
