Cartea lui Richard K. Lowy, Kalman & Leopold: Surviving Mengele’s Auschwitz (Kalman și Leopold: Supraviețuind Auschwitz-ului lui Mengele ), este o relatare dureroasă și meticulos detaliată a doi supraviețuitori ai Holocaustului ale căror drumuri s-au intersectat în Auschwitz II-Birkenau, în umbra experimentelor cunoscute ale doctorului Josef Mengele. Această lucrare este mai mult decât o înregistrare istorică; este o mărturie a rezilienței, a prieteniei și a imperativului de-a păstra amintirile Holocaustului pe măsură ce generația de supraviețuitori scade.
Cartea (disponibilă pe Amazon aici) a fost lansată pe fondul pregătirilor pentru comemorarea la 27 ianuarie, în Polonia, a 80 de ani de la eliberarea Auschwitz-ului. Evenimentul se află în atenția presei din cauza deciziei controversate a Poloniei de a acorda imunitate premierului Benjamin Netanyahu, în ciuda mandatelor de arestare emise de Curtea Penală Internațională. Lectură obligatorie pentru toți cei cărora le pasă de comemorarea Holocaustului, aceasta este un memento al faptului că Auschwitz rezonează mult dincolo de vulgaritatea cotidianului. Politica domină ciclul știrilor, dar lucrarea lui Lowy îndeamnă la un angajament mai profund față de memoria unei orori cu adevărat inimaginabile.
Richard K. Lowy, un canadian evreu, este fiul lui Leopold Lowy, supraviețuitor al Holocaustului, unul dintre cei aproximativ 3 000 de gemeni supuși experimentelor genetice de către celebrul medic SS Josef Mengele în barăcile medicale din Birkenau în timpul Holocaustului.
În 2002, eforturile sale de a consemna experiențele tatălui său au dat naștere unei legături neașteptate cu Kalman Bar On, un alt geamăn din proiectul lui Mengele, care se afla în Israel (povestea a fost prezentată pentru prima dată de Lowy în acel an, la Centrul Cultural Enav din Tel Aviv).
Lowy a reconstituit fragmentele din viața tatălui său prin interviuri personale, imagini de arhivă și relatări de primă mână – rezultând un document care servește drept voce atât pentru Leopold, cât și pentru Kalman, doi oameni care au supraviețuit inimaginabilului și și-au păstrat omenia în fața cruzimii implacabile care i-a asediat.
Structura cărții Kalman & Leopold alternează între viețile personajelor titulare, urmărindu-le primii ani de viață, perioada petrecută la Auschwitz și reuniunea lor decenii mai târziu. Această dublă perspectivă permite cititorului să vadă Holocaustul nu ca pe-un eveniment monolitic, ci ca pe-o tapiserie de povești individuale, fiecare marcată de experiențe unice de suferință și rezistență.
Cartea abordează experimentele îngrozitoare ale lui Mengele cu o onestitate neclintită. Fascinația barbară pentru gemeni și „cercetările” sale inumane sunt descrise în detaliu, nu pentru a șoca, ci pentru a sublinia amploarea cruzimii naziste (și poate potențialul cruzimii umane în general). În mijlocul acestei orori, legătura dintre Kalman și Leopold oferă un licăr de speranță. Prietenia lor devine o dovadă a capacității de-a ne conecta unii cu alții, chiar și în cele mai întunecate momente.
Narațiunea profund personală este încadrată în mecanismul mai larg al Holocaustului, amintindu-le cititorilor că atrocitățile nu au fost doar statistici, ci o colecție de tragedii și triumfuri profund personale. Concentrându-se pe acești doi oameni, Lowy umanizează o istorie care pare adesea prea mare pentru a fi înțeleasă.
Pe măsură ce generația supraviețuitorilor Holocaustului scade, importanța lecturii și a implicării în literatura Holocaustului devine tot mai urgentă. Cărți precum Kalman & Leopold servesc nu numai ca documente istorice, ci și ca instrumente de aprofundare a înțelegerii, de promovare a empatiei și de combatere a valurilor în creștere ale negării Holocaustului și ale revizionismului istoric.
Negarea Holocaustului a crescut alarmant în ultimii ani, amplificată de rețelele de socializare și de mișcările politice care încearcă să denatureze istoria în scopuri ideologice. Absența iminentă a martorilor vii care să infirme aceste minciuni face din literatură un bastion esențial împotriva uitării. Kalman & Leopold face parte din acest canon vital, oferind relatări meticulos documentate care nu lasă loc de îndoială privind atrocitățile care au avut loc.
În plus, literatura despre Holocaust stimulează empatia și reflecția, ajutând cititorii să se conecteze emoțional cu victimele și cu supraviețuitorii. Prin intermediul acestor povestiri, cititorii se confruntă cu consecințele devastatoare ale urii, indiferenței și complicității. Deși Holocaustul a fost un eveniment singular, aceste lecții sunt valabile și astăzi.
În acest sens, Kalman & Leopold nu este doar o carte de memorii, ci și un ghid despre cum să ne implicăm semnificativ în istorie. Cartea arată cum generația următoare își poate onora predecesorii, asigurându-se că poveștile lor rămân vii și de impact.
După cum spunea Elie Wiesel, „când asculți un martor, devii un martor”.
Într-adevăr, cartea este dedicată „celor mulți care nu au putut să-și spună poveștile și celor câțiva care au putut”.
Dincolo de povestea convingătoare a celor doi, narațiunea oferă descrieri detaliate ale amenajării lagărului, ale rutinei zilnice a prizonierilor și ale mașinăriei de exterminare care îl definea. Includerea de hărți, diagrame și date istorice îmbogățește înțelegerea cititorului și fundamentează narațiunea pe fapte istorice.
Interviurile lui Lowy cu tatăl său au început la scurt timp după moartea în 1999 a surorii sale gemene Miriam. „Trecutul tatei era atât de obsedant, încât chiar și faptul de a vorbi despre el într-un interviu îi provoca săptămâni întregi de coșmaruri terifiante”, povestește el.
Rezultatul a fost un documentar difuzat în 2001 pe History Channel. La scurt timp după aceea, familia Lowy a primit un apel de la Kalman, din Israel, apoi un e-mail care spunea simplu, despre Leo: „El este eroul meu. L-am căutat pe Leo toată viața mea”. Lowy a călătorit în Israel pentru o săptămână de interviuri cu Kalman, detaliind experiențele comune ale bărbatului cu tatăl său. Incredibil, materialul a stat în așteptare timp de 18 ani, până când pandemia COVID-19 i-a concentrat cumva mintea lui Lowy.
Narațiunea descrie ceea ce Lowy numește „întâlnirile întâmplătoare, rezervoarele ascunse de reziliență și legăturile care i-au ținut împreună în fața unei orori inimaginabile”. El îl citează pe Kalman ca punând o întrebare fără răspuns: „Când ești sigur de moarte, când speranța este o iluzie, cum îți mai poți dori să supraviețuiești?”
Narațiunea împletește mărturiile separate ale lui Leo, născut în 1928 în Cehoslovacia, și ale lui Kalman, născut în 1930 în Iugoslavia, și, pentru o bună măsură, oferă o scurtă biografie a lui Mengele, născut în Bavaria în 1911 și care își dorea de mic să devină dentist. Evenimentele paralele din viața fiecăruia sunt împletite cu pricepere, detaliind, de exemplu, edictele antievreiești din anii 1930, până când arcul istoriei îi aduce pe toți împreună la Auschwitz.
În acel moment, Mengele credea că unii oameni erau „inapți pentru reproducere”. Detașat la Auschwitz în 1943, el „își savura rolul de a decide cine va muri și pe cine va folosi pentru experimente, care implicau numeroase injecții, proceduri dureroase ce puneau viața în pericol și operații inutile fără anestezic. Principalul său interes: gemenii și piticii”.
„Tremur”, își amintește Leo, de prima sa întâlnire cu „Îngerul Morții”. „Cizmele lui sunt ca niște oglinzi… Arată de parcă nu ar putea răni nici o muscă. Încearcă să ne calmeze. Mă examinează. Rutină: ridică brațul, verifică asta, verifică aia. Face la fel cu Miriam, apoi se uită la notițele celorlalți medici… Acum știu că dintr-un gest a scăpat de părinții mei și de alte mii… Atât timp cât acest Mengele mai are nevoie de noi, avem o șansă să trăim.”
Nu voi dezvălui mai mult din această poveste – pur și simplu trebuie citită pentru a fi crezută. Vorbesc la propriu: dacă astfel de cărți nu sunt citite, într-o zi se va ajunge la concluzia că nu pot fi crezute.
În timp ce multe lucrări se concentrează asupra Holocaustului ca eveniment istoric singular, Lowy extinde domeniul de aplicare pentru a examina impactul său pe termen lung asupra supraviețuitorilor și familiilor acestora. Explorarea luptelor de după eliberare, cum ar fi strămutarea și trauma psihologică, oferă o înțelegere nuanțată a ceea ce înseamnă să supraviețuiești.
Primejdia uitării este foarte prezent în Kalman & Leopold. Documentarea meticuloasă a lui Lowy, susținută de dovezi din arhive și interviuri cu supraviețuitori, este practic un apel la acțiune – o reamintire a faptului că responsabilitatea de a-și aminti revine acum celor care nu au trăit Holocaustul în mod direct.
Părinții mei au fost supraviețuitori ai Holocaustului din România. Tatăl meu a supraviețuit unui lagăr de muncă condus de naziști și de gorilele lor fasciste locale. Mama mea a supraviețuit unui pogrom major în Iașiul ei natal, prin subterfugii prea oribile pentru a fi menționate aici. Această carte este o lectură convingătoare despre alții, dar în timp ce o citeam simțeam că-mi onorez și părinții.
Mulți cititori, sunt sigur, vor experimenta o senzație similară.
