O epurare militară la nivel înalt are loc la Moscova și devine tot mai intensă, scriu într-o analiză CEPA Andrei Soldatov, expert în serviciile secrete ruse, și Irina Borogan, jurnalistă de investigații.
<< Luate împreună, arestările a cel puțin patru ofițeri de rang înalt reprezintă cel mai grav atac la adresa armatei ruse în aproape 25 de ani de guvernare a lui Putin.
Unul câte unul, oficialii militari sunt aruncați în închisoare. În condițiile în care situația de pe câmpul de luptă din Ucraina pare mai favorabilă Kremlinului decât în ultima vreme, Putin pare să considere că este un moment oportun pentru a pedepsi armata pentru eșecurile din 2022.
Instrumentul său represiv ales este, ca întotdeauna, serviciul său de securitate, FSB.
Campania a început în cadrul Ministerului Apărării, luându-l ca primă țintă pe ministrul adjunct Timur Ivanov la 23 aprilie. Acest lucru nu a ridicat prea multe sprâncene – Ivanov era renumit pentru stilul său de viață luxuriant, care sugera de multă vreme o posibilă corupție.
Trei săptămâni mai târziu, generalul-locotenent Iuri Kuznețov, șeful departamentului de personal din cadrul ministerului, a fost arestat în urma unor acuzații potrivit cărora ar fi fost găsit cu peste 1 milion de dolari în numerar și obiecte de valoare.
Aidoma detenției lui Ivanov, acest caz a putut fi ignorat ca fiind nesemnificativ și nu s-a considerat că ar putea avea implicații imediate pentru războiul Rusiei din Ucraina. S-a spus că mișcarea a fost doar o consecință a faptului că Serghei Șoigu și-a pierdut postul de șef al ministerului și s-a mutat într-un nou rol de secretar al Consiliului de Securitate.
Apoi, brusc, în săptămâna 20 mai, epurarea a făcut două noi victime, iar de data aceasta a implicat generali care conduceau efectiv războiul – un fost comandant al Armatei 58, generalul-maior Ivan Popov, și generalul-locotenent Vadim Șamarin, șeful adjunct al Statului Major General, responsabil cu comunicațiile armatei.
Este notabil faptul că niciuna dintre acuzații nu se referă la desfășurarea războiului Rusiei în Ucraina. Toate sunt legate de corupție, acuzând fraude masive și luare de mită pe scară largă.
În toate cazurile, schema de atac este identică – în timp ce dosarul penal este examinat de Comitetul de anchetă, un fel de FBI rusesc, Comitetul folosește materialele furnizate de departamentul de contrainformații militare al FSB (DVKR – Departamentul Voeinnoi Konttrazvedki).
Numele DVKR sugerează că are ca scop identificarea spionilor străini în armata rusă, dar nu este chiar așa: departamentul a fost întotdeauna considerat un instrument pentru a menține armata obedientă, o modalitate de a asigura loialitatea armatei față de regimul existent.
Putin și-a dat seama de necesitatea unei astfel de organizații aproape imediat după ce a venit la putere în 2000. Încă din luna februarie a aceluiași an, el a promulgat „Regulamentul pentru direcțiile FSB din cadrul forțelor armate”, care a extins funcțiile contrainformațiilor militare și i-a conferit puterea de a lupta împotriva crimei organizate.
Decretul său din 2000 a extins rolul ofițerilor FSB în armată pentru a include descoperirea posibilelor amenințări la adresa regimului. La responsabilitățile lor profesionale s-a adăugat lupta împotriva „formațiunilor armate ilegale, a grupurilor criminale și a persoanelor și asociațiilor publice care și-au stabilit ca obiectiv schimbarea violentă a sistemului politic al Federației Ruse și preluarea violentă sau păstrarea violentă a puterii”. Astfel, Putin a reintrodus departamentul de contrainformații militare al FSB în calitate de câine de pază al moralului armatei și, de asemenea, a însărcinat agenția cu depistarea potențialelor revolte.
Armata, care ura și se temea de contraspionajul militar încă din perioada sovietică (aceștia erau numiți osobiști, de la Osobîi Otdel, un departament special, sau Maior Molchi-Molchi, însemnând Maiorul Șușu-Șușu), a înțeles aluzia.
În mod curios, puterile uriașe acordate de Putin acestui departament nu au făcut din departamentul de contrainformații militare al FSB un actor politic.
De fapt, departamentul, de departe cel mai mare din cadrul FSB, s-a dovedit a fi cel mai puțin ambițios dintre departamentele serviciului de securitate. De-a lungul anilor 2000 și 2010, șefii departamentului (în 25 de ani au fost doar trei) au păstrat un profil scăzut și s-au ferit întotdeauna de jocurile politice.
Au existat tentații. Cel mai recent, răposatul lider mercenar Evgheni Prigojin a încercat să-l atragă pe șeful departamentului în intrigile sale, trimițând o scrisoare șefului DVKR Nikolai Iuriev. Luptând pentru a-și salva Grupul Wagner și (după cum s-a dovedit) viața, nu a primit niciodată un răspuns din partea ofițerului de informații.
Departamentul era mai mult concentrat pe un efort sistematic de a-și îmbunătăți imaginea publică – sponsorizând cercetări istorice și ajutând la realizarea de filme de război care aveau ca decor Marele Război Patriotic. A fost un efort de propagandă la scară atât de mare încât, la sfârșitul anilor 2010, se putea crede cu ușurință că ofițerii de contrainformații militare inteligenți și eroici ai Smerș (agenția de contrainformații militare a lui Stalin) au fost cei care au câștigat războiul, mai degrabă decât soldatul obișnuit.
Dar această loialitate neclintită, împreună cu campania de relații publice a departamentului, a dat roade acum, pe timp de război.
Din februarie 2022, DVKR și-a extins constant operațiunile. Departamentul s-a ocupat de procesarea prizonierilor de război în lagărele de filtrare, de hărțuirea civililor ucraineni în teritoriile ocupate și de acțiunea împotriva grupurilor clandestine ucrainene. Departamentul a înființat noi echipe ad-hoc pentru a supraveghea trupele de pe câmpul de luptă.
Confirmarea de stea în ascensiune a departamentului poate fi observată în mai multe moduri. Ofițerii DVKR sunt acum implicați în tot mai multe investigații în Rusia, care nu au avut nicio legătură cu armata, iar politicienii cer regimului să îl reinstituie pe Smerș și să acorde mai multe puteri DVKR.
Ofițerii ruși înțeleg că „materialele compromițătoare” colectate de DVKR, care constituie pretextul pentru arestări, sunt probabil disponibile în legătură cu aproape oricine din armată și pot fi prezentate rapid atunci când este nevoie.
Mesajul nu are nevoie de prea multă elaborare – Vladimir Putin are suficient sânge rece pentru a se răzbuna în orice moment ales de el. Nimeni nu este în siguranță. >>
