Viața în orașul asediat Mariupol a devenit o tombolă a morții. Comparat cu Guernica sau Sarajevo, portul strategic de la Marea Azov depune zilnic mărturie despre barbaria invaziei ruse în Ucraina. Iar poveștile care reușesc să iasă la lumină sunt pe măsura distrugerii.
Cum este cazul Nadejdei Sukhorukova. Din câteva tușe, femeia reușește să surprindă teroarea din Mariupol și catastrofa umanitară.
Iată relatarea de pe Facebook a Nadejdei:
„Am ieșit pe străzi într-o pauză între bombardamente. Trebuia să-mi plimb câinele. Scâncește continuu, tremură și se ascunde după picioarele mele. Tot timpul îmi vine să dorm. Curtea mea, plină altădată de povești, este acum tăcută și moartă. Nu-mi mai este frică să mă uit în jur.
Vizavi de mine arde scara blocului numărul 105. Focul a devorat cinci etaje din el și acum îl mestecă și pe cel de-al șaselea. Flăcările ard îngrijit, ca într-un șemineu. Ferestrele cu rame negre au rămas fără geamuri. Din ele, ca niște limbi, cad perdelele. Privesc această imagine calmă și totodată blestemată.
Sunt sigură că voi muri în curând. E o chestiune de zile. În acest oraș toată lumea așteaptă să moară. Sper doar ca moartea să nu fie atât de înspăimântătoare. Acum trei zile un prieten al nepotului meu ne-a vizitat și ne-a spus că o bombă a lovit stația de pompieri în plin.
Salvatorii și-au pierdut viețile. O mână, un picior și capul unei femei au zburat în toate părțile. Îmi doresc ca părțile corpului meu să rămână pe loc, chiar și după explozia unei bombe aruncate din cer. Nu știu de ce, dar cred că este important.
Deși, pe de altă parte, nu va fi nicio înmormântare în timpul luptelor. Așa ne-au spus polițiștii când i-am oprit pe stradă și i-am întrebat ce facem cu bunica moartă a prietenului nostru. Ne-au sfătuit s-o punem pe balcon. Mă întreb în câte balcoane se află în acest moment cadavre întinse?
Clădirea noastră de pe strada Mira este singura care nu a fost lovită în mod direct. A fost atinsă de obuze de două ori, s-au spart geamurile la unele apartamente, a fost avariată, dar a avut noroc în comparație cu alte clădiri. Întreaga curte este acoperită de câteva straturi de cenușă, cu bucăți de sticlă, plastic sau metal.
Încerc să nu mă uit la bucata de metal care zboară pe deasupra locului de joacă. Cred că-i o rachetă, poate s-a dus. Nu-mi pasă, e doar o chestie inconfortabilă.
La fereastra de la etajul trei, văd fața cuiva care mă urmărește. Se pare că am ajuns să-mi fie frică de oamenii vii. Câinele meu începe să urle și înțeleg că vor începe să tragă din nou. Am stat afară în timpul zilei și-n jurul meu este o tăcere de cimitir. Nu sunt mașini, nu se aud voci, iar pe bănci nu sunt copii și bunici. Chiar și vântul a murit.
Totuși mai sunt câțiva oameni pe-aici. Sunt întinși într-o parte a casei și-n parcare, acoperiți cu haine. Nu vreau să mă uit la ei. Mi-e teamă că voi vedea pe cineva cunoscut.
Viața din orașul meu s-a mutat în subsoluri. Viața e ca o lumânare, nu ai cum s-o scoți afară. La cea mai mică vibrație sau vânticel va veni întunericul.
Încerc să plâng, dar nu pot. Îmi este milă de mine, de rudele mele, de soțul meu, de vecini, prieteni. Mă întorc în subsol și ascult acolo un sunet urât de metal. Au trecut două săptămâni și nu-mi vine să cred că a existat o altă viață.
Oamenii continuă să trăiască în subsoluri în Mariupol. În fiecare zi e din ce în ce mai greu să supraviețuiască. Nu mai au apă, mâncare, electricitate, nu pot nici măcar să iasă afară din cauza bombardamentelor. Oamenii din Mariupol trebuie să trăiască. Ajută-i. Spune-le povestea. Să știe toată lumea că uciderea oamenilor pașnici continuă.”
Rusia susţine că a făcut unele progrese pe câmpul de luptă, în timp ce Ucraina afirmă că ambele tabere sunt oarecum pe aceleaşi poziţii, impresia de ansamblu fiind că ofensiva rusă este în continuare într-un punct mort şi barbaria de pe front nu duce nicăieri. Punctul cel mai fierbinte rămâne oraşul-port Mariupol, înconjurat şi asediat de trupele ruse, care au dat duminică ucrainenilor un ultimatum să-l predea până luni dimineaţă, ultimatum respins de Kiev.
Urmează Odesa?
Oraşul-port Odesa, din sudul Ucrainei, este următoarea ‘ţintă logică’ a trupelor ruse, după Mariupol, consideră un fost înalt responsabil din cadrul Comandamentului forţelor comune din Regatul Unit, Richard Barrons.
Într-o intervenţie la BBC Radio 4, Barrons a spus că dacă armata rusă va prelua controlul oraşului Mariupol, din sud-estul ţării, ţinta unor bombardamente intense timp de mai multe săptămâni, aceasta va fi perceput ca un ‘mare succes strategic’ pentru Rusia.
„Când ruşii vor simţi că au încheiat cu succes această bătălie, creând coridorul terestru dintre Rusia şi Crimeea (peninsulă ucraineană anexată ilegal de Rusia în 2014 – n.r.), vor vedea aceasta ca pe un mare succes strategic”, a afirmat fostul responsabil militar britanic.
Barrons consideră că după aceea trupele ruse „se vor îndrepta spre Odesa pentru că din punct de vedere logic acesta ar fi următorul lor obiectiv în sudul (Ucrainei) şi se pare că sunt mai multe nave în Marea Neagră care se îndreaptă în acea direcţie”.
Fostul comandant militar britanic avertizează că dacă forţele ruse ar prelua sub control Odesa, acestea ar „izola economia ucraineană” de Marea Neagră.
