„Originile catastrofei de astăzi se află în peisajul mental occidental”, scrie Edward Lucas într-un editorial CEPA.
<< Vina imediată pentru catastrofa care a cuprins Ucraina îi revine regimului criminal de la Kremlin și liderului său iluzionat și răzbunător, Vladimir Putin. Dar responsabilitatea mai profundă revine țărilor sunt mult mai mari, mai bogate și mai puternice decât Rusia. Ele ar fi putut s-o constrângă și s-o descurajeze. Nu au reușit să facă acest lucru. Dacă liderii occidentali ar fi înțeles planurile Rusiei legate de vecinii săi, zeci de milioane de ucraineni și-ar fi continuat acum viața liberă, sigură și fericită de care se bucurau înainte de 24 februarie.
Această uitare letală este un puzzle. Factorii de decizie de la Berlin, Bruxelles, Londra, Paris și Washington DC nu sunt proști. Au acces la cele mai bune informații din lume. Cu toate acestea, la vedere, Rusia și-a urmărit timp de decenii scopuri intolerabile, prin acțiuni criminale cuplate cu minciuni scandaloase. De ce au ignorat acest lucru liderii occidentali?
În principal pentru că erau ignoranți. „Europa de Est” nu s-a înregistrat niciodată pe hărțile mentale ale acestor politicieni și oficiali occidentali. Nu fuseseră în vacanță acolo. Nu aveau prieteni prin aceste locuri. Citiseră rar literatura. Geniul științific a fost însușit de alte țări (Marie Curie și-a pierdut cealaltă jumătate a numelui de familie, Skłodowska, și a fost considerată franceză, nu poloneză). Numai printre pasionații de muzică clasică națiunile captive au format un cap de pod în mințile occidentale, datorită compozitorilor precum Fryderyk Chopin, Béla Bartók, Leoš Janáček și Arvo Pärt. Influența uriașă, chiar sufocantă, a Rusiei, o superputere culturală, a făcut ca țările mai mici să pară, literalmente, marginale.
Acest deșert mental este un produs al ultimilor 100 de ani. A început cu politicile izolaționiste ale lui Stalin în perioada interbelică și a fost înrădăcinat de Cortina de Fier. În secolele anterioare, ar fi părut la fel de bizar ca ignoranța nord-europeană a jumătății de sud a continentului sau invers. Dar pentru generațiile de după război din Europa de Vest, „Europa de Est” a fost – la propriu – o zonă gri: înapoiată și îndepărtată.
Acesta a fost un șoc neplăcut pentru oamenii care au ieșit din deceniile lor de tortură-răpire după 1989. Familia și vecinii lor din lumea liberă îi uitaseră în mare măsură. Mulți au văzut reapariția lor ca pe-o pacoste costisitoare și potențial riscantă. Rudele ciudate, cu dinții lor stricați, haine ciudate, accent bolovănos și obiceiuri de modă veche; se așteptatu să fie tăcute și recunoscătoare, să nu-și exprime opinii viguroase și bine informate despre securitatea viitoare a continentului. Doar Václav Havel al Cehoslovaciei, cu extraordinarele sale daruri literare și cunoștințe filozofice, a străpuns pentru scurt timp norul necunoașterii.
Rusia, în schimb, a fost răsfățată. Menținerea în siguranță a unei conduceri „pro-occidentale” la Kremlin a fost mult mai importantă decât orice altceva.
Ignoranța naște aroganță. Oamenii din regiune care au avertizat Occidentul, de exemplu, cu privire la utilizarea de către Kremlin a „vorbitorilor de limbă rusă” prost definiți ca pârghie geopolitică au fost mustrați, subjugați sau li s-a spus să rezolve problema acordând drepturi suplimentare acestei categorii politice mitice.
Aroganța naște complezență. Când Rusia a început să producă pagube în țările occidentale, ei au respins problema ca fiind un simplu element iritant.
Lăcomia a agravat problema. După cum a remarcat Mark Twain, este greu să convingi pe cineva ale cărui mijloace de existență depind de contrariul a ceea ce vrei să-l înveți. „Caviar Express” a străbătut coridoarele vestice ale puterii, oferind pasagerilor tarife suculente și sinecuri de lux. Crimele, atacurile cibernetice, șantajul energetic, corupția, gangsterismul și, mai ales, revanșismul au rămas în mare parte nepedepsite, în timp ce gândirea deziderativă a înecat luarea deciziilor.
Cu drapelul Ucrainei ca accesoriu de modă și președintele Volodimir Zelenski reluând scurta perioadă a lui Havel în lumina reflectoarelor ca lider moral al lumii libere, hărțile mentale odată goale ale Occidentului sunt acum pictate în culori vii.
Dar mai ales în nuanțe.>>
