Ca de obicei, Administrația Trump a transmis un mesaj confuz legat de controlul armamentului. Administrația și-a anunțat planul de părăsi Acordul Cer Deschis, chiar dacă s-a declarat nerăbdătoare să susțină un proces mai larg de control al armamentului care să includă atât Rusia, cât și China, scrie Washington Post.
- Redăm articolul integral, semnat de David Ignatius și tradus de Rador:
Mulți analiști au considerat retragerea din tratat drept un semn al înrăutățirii relațiilor cu Rusia, dar eu cred că la mijloc este vorba de un lucru mai complex și mai optimist în privința relațiilor dintre SUA și Rusia. Într-o perioadă în care confruntarea la nivel retoric cu China se agravează, Statele Unite își întăresc relațiile cu Moscova în privința unui control al armamentului, acordă Rusiei asistență umanitară legată de Covid-19, extinzându-și totodată relațiile ți în alte domenii de interes reciproc.
Așa cum se întâmplă mereu în cazul Administrației Trump, desigur, există opinii contradictorii pe plan intern. Unii oficiali nu agreează controlul armamentului și ar dori să se renunțe la toate acordurile care limitează opțiunile SUA. Dar există o tabără care a pledat mereu pentru o întărire a relațiilor cu Moscova, această tabără fiind condusă de însuși președintele Trump, iar eu bănuiesc că politica acestui grup va fi cea care contează. Oficialii administrației nu spun asta în mod explicit, dar eu bănuiesc că efectul clar al acțiunilor administrației de săptămâna trecută reprezintă un imbold tactic față de Rusia.
Timp de o jumătate de secol, negocierile de ordin strategic au fost de fapt o echilibristică între Washington, Moscova și Beijing. Deschiderea inițiată de președintele Richard M. Nixon față de China în 1972 a fost, în parte, un efort de a se contrabalansa relațiile cu Uniunea Sovietică. Într-un mod asemănător, s-ar putea ca noua abordare a Administrației Trump să fi fost provocată de temerile legate de o Chină în ascensiune.
La nivel mondial, dinamica puterii este în schimbare. Cu zece ani în urmă, China era considerată o țară care nu caută să fie decât o forță nucleară limitată, mai degrabă asemănătoare cu Marea Britanie și Franța. Oficialii americani cred că astăzi situația s-a schimbat. China dorește acum să se afle la egalitate ca putere nucleară și s-ar putea ca Rusia să se arate la fel de interesată ca SUA de a urmări mai atent puterea sporită a Beijingului.
Joia trecută, secretarul de stat Mike Pompeo a declarat că administrația dorește să se retragă din Tratatul Cer Deschis, un acord semnat în 1992, care permite celor 34 de țări semnatare să-și survoleze spațiul aerian în condiții de reciprocitate. Statele Unite pretind că Rusia a încălcat acordul, iar Pompeo spune că s-ar putea ca SUA „să revină asupra retragerii” dacă Rusia respectă acordul.
O strategie mai largă a administrației a fost explicată ulterior, tot joi, de Marshall Billingslea, noul emisar special al Departamentului de Stat pentru probleme legate de controlul armamentului. Într-un discurs rostit la Institutul Hudson, el a spus că intenționează să se întâlnească, cât de curând, cu Serghei Riabkov, viceministrul rus de externe, cu care să discute o serie de probleme legate de controlul armamentului, inclusiv eventuala prelungire sau diversificare a Noului Pact START, care va expira în anul viitor.
„Am hotărât că este absolut necesar să ne întâlnim, să discutăm despre preocupările și obiectivele noastre și să găsim o cale prin care să putem relua negocierile”, a declarat Billingslea, după care a adăugat: „Avem idei concrete cu privire la interacțiunea noastră viitoare și vom finaliza detaliile pe măsură ce le vom discuta”.
Billingslea a spus că, în opinia sa, Riabkov împărtășește opinia SUA potrivit căreia China ar trebui să facă parte din acordurile viitoare pe tema limitării armamentului nuclear și, în sprijinul afirmațiilor sale, el a invocat o declarație a oficialului rus, în care acesta precizează: „A face din dezarmarea nucleară un proces multilateral devine o prioritate”. Billingslea a lăsat deschisă posibilitatea ca Noul Pact START să fie prelungit temporar sau pentru încă cinci ani, urmând ca în procesul negocierilor să fie implicată și China.
Plănuitele discuții cu privire la controlul armamentului survin într-un moment în care eforturile mai mari de cooperare înregistrează o scădere.
Cea mai vizibilă tentativă de cooperare este asistența umanitară acordată Rusiei pentru a face față pandemiei acute de Covid-19, care totalizează aproape 320.000 de cazuri (la data scrierii articolului – n.r.), făcând ca țara să se afle acum la nivel mondial pe locul al doilea după Statele Unite. În această săptămână, Administrația Trump a anunțat că plănuiește să trimită Rusiei 200 de ventilatoare ca ajutor de urgență. Un prim avion, având la bord 50 de ventilatoare, urma să sosească în cursul zilei de joi.
Controversele legate de Rusia în politica SUA sunt ilustrate până și de aceste ajutoare medicale de urgență. Președinta Camerei Reprezentanților, Nancy Pelosy, deputată a Partidului Democrat reprezentând statul California, a criticat dur administrația pentru că donează ventilatoare, afirmând că Rusia „își poate permite prea bine să le plătească”.
Din partea dnei Pelosi, o asemenea retorică a fost exagerată. America trebuie să se implice mai mult, și nicidecum mai puțin, în această criză mondială. Iar pandemia oferă tuturor țărilor momentul propice de a-și recunoaște interesele comune chiar și în contextul unui amestec mascat al Kremlinului.
În ultimele săptămâni, oficialii americani și ruși au stabilit un plan legat de niște convorbiri mai serioase.
Săptămâna trecută, în cadrul unei convorbiri telefonice ale cărei detalii nu au fost făcute publice, Trump și președintele rus Vladimir Putin au discutat despre posibile domenii de cooperare. Pe data de 6 mai, convorbirea a fost urmată de o alta, între secretarul de stat Mike Pompeo și ministrul rus de externe Serghei Lavrov, care au discutat despre „următorii pași de făcut în privința unui control al armamentului”, precum și probleme de „interes reciproc”.
Controlul armamentului este acum o problemă tripartită. După cum explica Billingslea, „recunoaștem că este vorba tot mai mult despre o competiție nucleară trilaterală. Credem că un control al armamentului poate limita această competiție. Intenționăm să încercăm”.
Efortul are un rost. Dar cifra 3 este un număr inerent volatil. După cum observa cu zeci de ani în urmă Herman Kahn, părintele strategiei nucleare: „O lume bipolară este stabilă, iar o lume multipolară s-ar putea dovedi stabilă în cele din urmă. Dar tranziția între cele două este riscantă”.
