Taxele pe aluminiu și oțel vor sufoca industria americană și vor fragmenta piețele globale, notează The Economist.
<< Anul trecut, zeci de țări au propus sau au introdus noi tarife la importurile de oțel. Majoritatea acestor măsuri fuseseră îndreptate împotriva Chinei, acuzată că inundă piețele internaționale cu metal ieftin. Pe 9 februarie, Donald Trump a adoptat o abordare diferită: în loc de o strategie precisă, a ales una mai largă și agresivă. În timp ce se îndrepta spre Super Bowl, în New Orleans, Trump le-a spus reporterilor aflați la bordul Air Force One că va impune noi tarife, de 25%, pentru toate importurile de aluminiu și oțel în Statele Unite. Pe 10 februarie, aceste taxe au fost oficializate.
Trump a explicat clar că vede tarifele ca pe un mijloc de a încuraja investițiile străine în America și de a stimula producția internă. „Asta va însemna că în Statele Unite se vor deschide multe afaceri”, le-a declarat el reporterilor în Biroul Oval, în timp ce semna ordinul, justificat prin motive de securitate națională. Noile tarife, care vor intra în vigoare la 4 martie, se vor aplica tuturor partenerilor comerciali ai Americii și vor acoperi și produsele metalice finite. Astfel de măsuri riscă să-i afecteze mai mult pe aliații Statelor Unite decât pe inamicii lor, dar și să dăuneze economiei americane.
Volumele implicate sunt semnificative. America importă 25% din oțelul pe care îl consumă, iar patru cincimi din această cantitate sunt în prezent scutite de tarife datorită acordurilor cu Canada, Brazilia, Mexic și Uniunea Europeană – cei mai mari furnizori ai săi – precum și cu alte țări. De asemenea, America importă 70% din aluminiul pe care îl utilizează, iar aproximativ 60% din acesta provine, fără taxe vamale, din Canada. Prin urmare, noile tarife ar afecta în principal mărfuri provenite de la aliați, decât de la adversari precum China și Rusia. Premierul provinciei canadiene Ontario, Doug Ford, l-a acuzat pe președintele american că provoacă „schimbări arbitrare și haos constant”. Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat că Trump ar trebui să înceteze să atace Europa și să se concentreze mai degrabă pe China.
Primul mandat al lui Trump oferă indicii despre ce s-ar putea întâmpla în continuare. În 2018, președintele a anunțat un tarif de 25% pentru importurile de oțel și un altul de 10% pentru aluminiu. În câteva luni, a încheiat acorduri cu majoritatea celor mai mari furnizori ai Americii și a acordat scutiri; ulterior, administrația Biden a fost de acord să înlocuiască unele tarife cu cote. Chiar și atenuate, aceste măsuri au stimulat investițiile în producția internă de oțel, unde, din 2018, capacitatea a crescut cu 6%. Totuși, acest lucru nu a dus la o creștere semnificativă a producției, care rămâne sub nivelul din 2019, la și numărul de angajați din industria siderurgică. Anul trecut, producția de aluminiu primar a scăzut la cel mai mic nivel din acest secol. Chiar și cu tarifele impuse, cererea internă nu a fost suficient de puternică pentru a declanșa un boom economic.
În principiu, există acum loc pentru creșterea producției de metale. Oțelăriile din America funcționează la aproximativ 60% din capacitate (în condițiile în care nivelul optim este considerat pragul de 80%). În realitate, însă, SUA vor continua să ducă lipsă de expertiza necesară pentru a produce pe plan intern o gamă largă de produse rafinate, spune Matthew Watkins, de la CRU, o firmă de consultanță. De exemplu, chiar și după primele tarife impuse de Trump, America a continuat să importe din Europa la fel de multe produse cu valoare adăugată ridicată – inclusiv oțel pentru ambalaje și țevi fără sudură, utilizate în transportul lichidelor și combustibililor – ca înainte. SUA au puține topitorii de aluminiu, iar construirea unora noi poate dura ani. În această perioadă de tranziție, țara va continua să depindă de importuri.
Producătorii interni, care acum se confruntă cu o concurență redusă, sunt euforici. După anunțul lui Trump, prețurile acțiunilor Century Aluminum și Nucor, cei mai mari producători de aluminiu și oțel din SUA, au crescut cu 10% și, respectiv, 6%. Tarifele ar putea oferi, de asemenea, un impuls companiei US Steel, un gigant aflat în dificultate, a cărui achiziție de către compania japoneză Nippon Steel fusese blocată de Joe Biden. Totuși, acest beneficiu va fi mai mult decât contrabalansat de creșterea prețurilor pentru consumatori și de costurile mai mari pe care le vor suporta cumpărătorii industriali de aluminiu și oțel. Ehsan Khoman și Soojin Kim, de la banca MUFG, estimează că un tarif de 25% va crește costul unei tone de oțel importate în America de la 755 de dolari la peste 900 de dolari, eliminând astfel un avantaj de cost pe care SUA îl au în prezent față de Europa. Fiind protejate de concurență, companiile interne vor resimți o presiune mai mică pentru a menține costurile la un nivel scăzut.
Tarifele impuse de Trump ar putea avea implicații și mai profunde asupra modului în care funcționează piața globală a metalelor. După mesajul transmis de Trump de la altitudinea de 30.000 de picioare, acțiunile companiilor siderurgice din afara Americii au scăzut. Fără îndoială, mulți producători vor încerca să își redirecționeze mărfurile, ceea ce va duce la scăderea prețurilor în afara Americii. Alte țări ar putea impune, drept răspuns, bariere comerciale, pentru a-și proteja propriile industrii. Excesul de capacitate de producție rezultat ar putea menține prețurile internaționale la un nivel scăzut, în timp ce companiile de metale protejate devin tot mai ineficiente și lacome. În America și în alte părți ale lumii, „războaiele metalelor” declanșate de Trump vor eroda economia. >>
