Tehnica „clonării”. Cum construiesc Forțele Qods hegemonia Iranului în Orientul Mijlociu

Un raport de The Soufan Center în 2019 („Iran’s Playbook: Deconstructing Tehran’s Regional Strategy”) explică modul în care, sub comanda generalului Qasem Soleimani, teocrația șiită de la Teheran și-a exportat modul de operare în Orientul Mijlociu cu scopul de a-și consolida pilonii unei hegemonii regionale.

Qasem Soleimani, eliminat vineri de o dronă a Statelor Unite la ordinul președintelui american Donald Trump, a fost comandantul Forțelor Qods, o unitate de elită a Gardienilor Revoluției. În această calitate, Solemani a dus mai departe un proiect debutat în 1982.

Forțele Qods însumează circa 10.000 de membri, iar comandantul unității se află în subordinea directă a liderului suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei.

Potrivit The Soufan Center, Soleimani controla, de fapt, nu doar Forțele Qods, ci întreaga structură a Gardienilor Revoluției, vârful de lance al proiectului hegemonic șiit iranian.

„Clonare”

Din momentul în care Soleimani a devenit comandantul Forțelor Qods, acesta a primit sarcina de-a dirija cele mai importante misiuni externe ale Iranului în Orientul Mijlociu.

Forțele Qods au luat naștere din misiunile expediționare ale Gardienilor Revoluției în Siria și Liban în 1982. În Liban, de exemplu, mișcarea șiită Hezbollah, considerată organizație teroristă, este invenția Gardienilor Revoluției.

Modul principal de operare al Forțelor Qods este acela de a „clona” infrastructura și organizarea Gardienilor Revoluției și a miliției sale Basij.

Basij și-a extins influența în Iran, „înșurubându-se” în arhitectura de securitate a teocrației, prin recrutarea suporterilor extremiști ai regimului.

În țările în care activează, Forțele Qods recrutează și antrenează voluntari, cizelându-i până la stadiul de funcționare al unei miliții. 

Odată construite milițiile, acestea devin un braț paralel al forțelor naționale. Însă este greu de spus dacă „clonele” sunt loiale leadership-ului național sau centrului revoluționar de la Teheran, atrag atenția autorii raportului.

Scopul ultim al acestei strategii de proiectare a puterii iraniene pe bază de miliții este acela de a crea o grupare de monopol militar și politic – gen Hezbollah – care va deține controlul total asupra funcțiilor-cheie ale conducerii.

Afaceri

Atât Gardienii Revoluției, cât și Basij au misiunea de a proteja „revoluția islamică” în fața oricărei forme de „disidență domestică” sau „opoziție organizată”, subliniază autorii raportului.

Voluntarii Basij operează adesea sub acoperire în fabrici, universități și în marile companii, unde monitorizează „loialitatea și și respectarea obiceiurilor islamice”.

Rolul Gardienilor Revoluției se extinde însă mult dincolo de sfera conflictului, având ancore și în economia națională.

La ora actuală, Gardienii Revoluției controlează 20% din producția Iranului, subliniază The Soufan Center.

De exemplu, compania de construcții Khatem ol-Anbiya, deținută de Gardienii Revoluției, are zeci de mii de angajați și este abonată la contractele majore de infrastructură.

De asemenea, Gardienii Revoluției au active importante și în sectorul telecomunicațiilor, unde nu de puține ori s-au ciocnit cu interesele de afaceri ale președintelui iranian Hassan Rouhani.

Lista atacurilor și atrocităților lui Soleimani, făcută de vicepreședintele SUA