Decizia Australiei de-a rupe acordul de 90 de miliarde de dolari cu Franța pentru achiziționarea a 12 submarine diesel și, în schimb, de-a opta pentru construirea de nave cu propulsie nucleară, alături de Marea Britanie și SUA, este un moment important pentru geopolitica din zona Asia-Pacific și pentru industria globală a apărării.
Australia a anunțat joi că va renunța la acordul semnat în 2016 cu grupul naval francez pentru a construi o flotă de submarine convenționale și, în schimb, va construi cel puțin opt submarine cu propulsie nucleară cu tehnologie americană și britanică, după încheierea unui parteneriat trilateral de securitate, AUKUS.
Noile submarine vor fi mult mai capabile decât flota inițial planificată și ar putea însemna o Bonanza pentru contractorii de apărare din Marea Britanie și America, relatează Financial Times.
Propulsie: motorină vs nuclear
Diferența cheie între submarinele construite de francezi și cele noi este tehnologia de propulsie pe care o vor folosi. Navele din Franța – clasa Barracuda – urmau să fie prevăzute cu motoare electrice alimentate de motoare diesel.
Unul dintre avantaje este că submarinele diesel-electrice tind să fie mai mici și pot funcționa în tăcere, oprind motorul diesel și bazându-se pe puterea bateriei. Cu toate acestea, un dezavantaj este acela că submersibilele trebuie să revină la suprafață în mod regulat pentru a-și rula motoarele diesel, astfel încât bateriile să poată fi reîncărcate – o operațiune cunoscută sub numele de „inhalare”.
Submarinele cu energie nucleară, pe de altă parte, sunt construite pentru rezistență, reactorul fiind capabil să meargă decenii între realimentări. Căldura din reactor este utilizată pentru a produce abur și pentru a alimenta turbinele cu abur ca să genereze electricitate.
Australia a optat inițial pentru submarine diesel-electrice ca să-și înlocuiască flota din clasa Collins, cu motor convențional.
Apărând decizia Australiei săptămâna aceasta, Scott Morrison, premierul australian, a declarat că i-a atras atenția președintelui francez Emmanuel Macron, în iunie, precizându-i că există „probleme reale legate de capacitatea convențională a submarinelor” de-a răspunde nevoilor strategice de securitate ale Australiei în zona Indo-Pacifică. Oficialii francezi spun că Parisul s-a oferit să-și transforme submarinele în submersibile nucleare, deoarece deține tehnologia necesară, însă propunerea francezilor ar fi fost întâmpinată cu răceală.
Totuși, alegerea de-a miza pe cartea energiei nucleare nu va fi scutită de provocări, dată fiind lipsa de infrastructură critică a Australiei.
„Întreaga infrastructură nucleară de care aveți nevoie este foarte costisitoare – personalul, măsurile de siguranță și facilitățile de andocare, doar pentru a da câteva exemple”, a declarat Trevor Taylor de la Royal United Services Institute, un think-thank din Marea Britanie.
Invizibilitate și detectare
Cel mai mare beneficiu al submarinelor cu energie nucleară este că acestea pot rămâne scufundate și nedetectate mai mult mai mult timp. Navele cu motor convențional nu au aceeași rază de acțiune, se expun la detectare ieșind la suprafață. Submarinele cu energie nucleară pot avea combustibil suficient pentru a funcționa în jur de 30 de ani și trebuie să se întoarcă în port numai pentru întreținere și aprovizionare.
Submarinele cu energie nucleară sunt „cele mai complexe mașinării pe care le fabrică oamenii, chiar mai mult decât navele spațiale”, potrivit unui expert în apărare. „Aveți un reactor nuclear în spate, explozivi puternici în față și în mijloc, un hotel unde locuiesc oameni, și totul stă sub apă luni întregi”.
Nu este încă clar ce tip de design va alege Canberra. Cu toate acestea, este probabil să se bazeze fie pe submarinele Astute ale Marii Britanii, construite de BAE Systems, fie pe echivalentul marinei americane, clasa Virginia, construită de General Dynamics Electric Boat și Newport News Shipbuilding.
Una dintre întrebările cheie este cât la sută din tehnologia de sonar a propriilor flote sunt dispuși britanicii și americanii să le furnizeze australienilor.
Capacitatea armelor
De asemenea, Australia își va spori semnificativ capacitățile balistice în cadrul acordului tripartit.
Richard Fontaine, șeful Center for a New American Security, a declarat că Australia voia să folosească rachete convenționale care erau mai grele decât armamentul de pe navele franceze.
Decizia de-a achiziționa rachete Tomahawk – care pot fi lansate fie de pe nave, fie de pe submarine – marchează, de asemenea, o întărire majoră a capacității balistice a Australiei.
„Tomahawk transformă o navă marină de suprafață într-un activ strategic care poate viza facilități militare de pe țărm de la o mie de mile distanță. Această nouă sarcină utilă va îmbunătăți semnificativ puterea convențională ofensivă a marinei australiene”, a declarat Eric Sayers, expert în apărare al American Enterprise Institute.
Sayers a subliniat că această mișcare continuă tendința adoptării de muniții comune de către Canberra și SUA, inclusiv arme anti-nave precum torpila MK48 și LRASM, o rachetă care poate fi lansată dintr-un avion de vânătoare F-18.
Rachetele Tomahawk vor oferi Australiei o capacitate sporită de-a atinge ținte din China în cazul unui conflict, un detaliu important, deoarece SUA și aliații săi au mai puține active militare în largul coastei Chinei decât armata chineză.
Cine va construi noile submarine?
Premierul britanic Boris Johnson poate că a discutat despre impactul potențial asupra industriei britanice, însă directorii apărării au spus că este prea devreme pentru a spune ce-ar putea însemna acordul pentru contractanții țării.
Cu toate acestea, ar trebui să existe unele beneficii.
Sash Tusa, analist al Agency Partners, a declarat că „un program de înarmare de peste 50 miliarde dolari, chiar extins pe, să zicem, 20 de ani, ar trebui să ofere câțiva câștigători, mai ales având în vedere cât de legată este Australia de SUA și Marea Britanie. Nu are o industrie nucleară proprie și, prin urmare, va necesita multe decenii de sprijin intens, inclusiv aprovizionarea directă cu combustibil nuclear.”
BAE, care construiește submarine pentru Marina Britanică în Barrow-in-Furness din Cumbria, nord-vestul Angliei, este considerată a fi în pole position. Compania construiește deja o versiune a fregatelor sale de tip 26 pentru australieni la un nou șantier naval din Adelaide. Rolls-Royce, care furnizează sistemele de propulsie pentru submarinele Marii Britanii, ar putea construi reactoare pentru flota Australiei.
Cât va dura?
Premierul australian Morrison a declarat săptămâna trecută că se așteaptă ca primele submarine nucleare să fie construite în Adelaide până în 2040.
Însă multe lucruri pot merge prost până atunci. Construcția de submarine este un efort gigantic și majoritatea programelor sunt renumite pentru că au întârziat și au depășit bugetul.
„Zidul” de care se izbesc varianta Delta și narațiunea anti-vaccinistă. Studiu de caz
