Arestarea miliardarului tehnologic Pavel Durov în Franța a reaprins dezbaterea în Rusia cu privire la rolul aplicației de mesagerie Telegram în războiul din Ucraina. Ultima rundă de discuții pe această temă a avut loc chiar în luna iulie, când Duma de Stat a adoptat o lege care aduce noi pedepse pentru soldații care utilizează dispozitive „civile” în timpul desfășurării misiunilor.
După un val de critici din partea bloggerilor pro-război și a „corespondenților de război” din mass-media de stat, care se temeau că noua politică ar lăsa trupele ruse fără mijloace de comunicare fiabile, legea a fost atenuată. Acum, aceleași grupuri discută dacă „cheile Telegram” riscă să fie predate Occidentului și dacă mesageria ar putea fi blocată de autoritățile ruse.
Potrivit acestor comentatori, Telegram a devenit principalul instrument de comunicare al războiului, legând diverse ramuri militare și niveluri ierarhice într-un singur complex de gestionare, schimb de informații și angajare a țintelor, deși aceasta este o exagerare grosolană.
Meduza explică modul în care armata rusă utilizează efectiv Telegram, ce alte programe folosește pentru comunicarea pe câmpul de luptă și de ce nu și-a dezvoltat încă propria platformă pentru a înlocui aplicația din Dubai.
Cum este utilizată Telegram pe câmpul de luptă?
Telegram este utilizată în mod activ de soldații ruși, în special la nivel tactic și în spatele liniilor, dar acest lucru nu a fost inevitabil. Pentru o scurtă perioadă, la începutul războiului la scară largă din Ucraina, serviciul a fost în concurență cu WhatsApp pentru a deveni principalul instrument de comunicare al armatei. În cele din urmă, acesta a câștigat datorită zvonurilor privind securitatea WhatsApp: ideea că agențiile de informații americane, care împărtășesc informații cu Ucraina, au acces la toate chat-urile de pe platformele aparținând companiei-mamă Facebook Meta (care deține WhatsApp) s-a răspândit rapid în rândul trupelor ruse.
Iată ce se cunoaște cu siguranță:
- Cele mai multe divizii ale forțelor armate ruse (de exemplu, plutoane) au chat-uri Telegram în care discută despre nevoile lor logistice (cum ar fi strângerea de fonduri pentru muniții și echipamente). Forțele armate ucrainene (AFU), la rândul lor, folosesc adesea alte aplicații de mesagerie precum WhatsApp și Viber în scopuri similare.
- Utilizarea aplicațiilor de mesagerie este mult mai puțin frecventă în rândul unităților de asalt rusești, în parte din cauza lipsei de acces la internet pe linia frontului. Pentru multe formațiuni (în special cele „de elită”, cum ar fi unitățile de recunoaștere, forțele speciale și dronele), această problemă a fost abordată prin achiziționarea de antene Starlink prin intermediul voluntarilor. Dar pentru majoritatea grupurilor de asalt de infanterie rusești, Starlink rămâne un lux inabordabil. În același timp, trupele de asalt încă folosesc dispozitive „civile” pentru sarcini precum vizualizarea hărților predescărcate.
„Corespondenții de război” ai Moscovei
- Ocazional, Telegram este utilizată la niveluri superioare ale ierarhiei militare ruse – de exemplu, pentru a crea „rețele de recunoaștere și atac” improvizate (în care serviciile de informații militare furnizează direct trupelor de artilerie și aviație coordonatele țintelor, ocolind comanda superioară). Cel mai adesea, însă, aceste „rețele” se bazează pe echipamente standard, cum ar fi dronele de recunoaștere ale unităților care lucrează în coordonare cu artileria, precum și drone ale unităților de artilerie și rachete însele. În ultimii doi ani și jumătate, coordonarea în cadrul acestor „rețele” s-a îmbunătățit semnificativ, permițând armatei să lovească ținte mobile și camuflate complexe, precum instalațiile ucrainene de artilerie și rachete și sistemele de apărare aeriană. Cu toate acestea, acest lucru nu se datorează în mod specific utilizării Telegram sau a oricărui alt mesager; mai degrabă, reflectă lecțiile învățate din greșelile făcute mai devreme în război.
- Atât forțele armate ruse, cât și AFU utilizează, de asemenea, software care ar fi mult mai greu de înlocuit, cum ar fi Discord, care permite transmisia în direct a semnalelor de la drone în centrele de comandă, făcând posibilă micromanagementul operațiunilor prin radio de către ofițeri.
- După cum s-a menționat mai sus, forțele ruse utilizează, de asemenea, în mod activ hărți offline – inclusiv cele pe care pot fi marcate condițiile de luptă înainte ca trupele de asalt să plece în misiune. Forțele armate ucrainene, care au un acces mai extins și mai fiabil la terminalele Starlink, au acces la hărți online speciale echipate cu sisteme de gestionare și schimb de date.
- În cele din urmă, Telegram este esențială pentru comunicațiile externe ale unităților de luptă și, în acest caz, pare în mare măsură de neînlocuit. Aplicația a permis o rețea vastă de interacțiune între trupele din prima linie și „corespondenții de război” pro-Kremlin. Soldații furnizează bloggerilor conținut exclusiv (inclusiv înregistrări video din timpul luptelor), pe care bloggerii îl folosesc apoi pentru a-și crește popularitatea și pentru a o transforma în strângere de fonduri pentru echipamente și uniforme militare. Acest ciclu este o parte esențială a modului în care funcționează războiul și este greu să ni-l imaginăm fără Telegram. Acesta este și motivul pentru care „corespondenții de război” din Rusia sunt unii dintre cei mai vocali susținători ai menținerii accesului soldaților la aplicație; ei beneficiază de pe urma exagerării importanței serviciului.
- Este foarte probabil ca personalul superior din armata rusă și cea ucraineană să utilizeze Telegram pentru a face schimb de informații (la fel ca funcționarii civili), în ciuda faptului că acest lucru constituie o încălcare gravă a protocoalelor de securitate.
- Arestarea lui Pavel Durov în Franța a fost o dovadă clară a faptului că Telegram nu este potrivită pentru uz militar. Un sistem unificat pentru gestionarea unui război centrat pe rețea nu se poate baza pe o aplicație civilă de mesagerie – chiar dacă unități individuale au folosit-o cu succes pentru a îndeplini sarcini localizate.
De ce armata rusă nu creează un substitut pentru Telegram?
Moscova a început să dezvolte un sistem unificat de management digital (care includea o mesagerie în scopuri militare) în timpul perioadei sovietice și a continuat să lucreze la acesta pe parcursul anilor 2000 și 2010. Autoritățile ruse au efectuat numeroase exerciții care implică elemente ale acestor sisteme și chiar le-au utilizat în luptele din Siria. În 2021, în perioada premergătoare invaziei la scară largă a Rusiei în Ucraina, compania Sozvezdie, o filială a Rostech, urma să furnizeze armatei 40 de seturi de brigadă în valoare de 300 de miliarde de ruble (3,3 miliarde de dolari), care aveau să fie utilizate cu sistemul unificat de gestionare la nivel tactic Sozvezdie-M2.
Acest sistem (care includea un complex de recunoaștere, control și comunicații denumit Streleț-M, care avea încorporat un instrument de mesagerie) era destinat să conecteze centrele de comandă, ofițerii care gestionau armamentul, cum ar fi sistemele de artilerie și rachete, unitățile de recunoaștere, comandanții infanteriei și aviația de luptă. Echipamentul urma să fie instalat pe tancuri, instalații de artilerie, vehicule blindate de comandă, avioane și elicoptere. Sistemele mobile portabile (cu tablete speciale pentru afișarea hărților și transmiterea datelor) au fost distribuite unităților de recunoaștere și comandanților acestora.
Scopul sistemului de gestionare a fost transmiterea datelor de recunoaștere și desemnarea țintelor în timp real, urmărirea mișcărilor unităților (până la soldații individuali) și crearea unui sistem unificat pentru orchestrarea atacurilor împotriva țintelor identificate prin recunoaștere. Cu alte cuvinte, obiectivul era de a construi un sistem pentru desfășurarea unui război centrat pe rețea.
Cu toate acestea, până în 2024, Sozvezdie-M2 nu devenise încă operațional. Canalele Telegram pro-Kremlin au atribuit eșecul deficiențelor critice ale sistemului în sine, precum și problemelor birocratice endemice ale armatei ruse. Dar este posibil ca și un alt factor să fi jucat un rol: în ciuda afirmațiilor producătorilor că au creat echipamente unice, o parte din „hardware-ul” pe care l-au folosit a provenit în întregime de la producători occidentali. De exemplu, sistemul de mesagerie pentru artileriști, care a ajuns în mâinile forțelor ucrainene, includea o tabletă topografică dezvoltată în Germania și fabricată în Taiwan. Este posibil ca, odată cu înăsprirea sancțiunilor occidentale, obținerea acestui „echipament unic” să fi devenit imposibilă.
