Telescopul Spațial James Webb (JWST) a observat vremea extremă a unei exoplanete gazoase gigantice, aflată foarte aproape de steaua sa și unde vântul bate cu viteze neverosimile de 18.000 km/h și plouă cu metal lichid, safire și rubine, transmite marți Space.com care citează un studiu publicat miercuri, 10 iuni, în jurnalul Nature Astronomy, citat de Agerpres.
Acesta este mediul extrem al planetei WASP-121b, un Jupiter ultra-fierbinte care se numără printre cele mai violente exoplanete cunoscute.
Această planetă gazoasă gigantică se află pe o orbită extrem de apropiată de steaua sa, WASP-121, un an pe această planetă având doar puțin peste 30 de ore. La o asemenea apropiere, la limita distanței de la care gravitația stelei începe să rupă planeta, forțele mareice imense exercitate de stea au deformat planeta care este alungită ca o minge de rugby.
Aceeași emisferă a planetei este mereu expusă radiației stelei sale, iar cealaltă emisferă este mereu în întuneric. Temperaturile pe emisfera diurnă a exoplanetei ajung la valori atât de ridicate încât vaporizează metalele, ce sunt transportate prin atmosferă și cad sub formă de ploaie pe emisfera întunecată, mai rece.
În noul studiu astronomii care folosesc JWST au adăugat noi date cu privire la mediul extrem al acestei exoplanete. Prin monitorizarea schimbărilor subtile ale luminii stelare care trece prin atmosfera planetei WASP-121 b, cercetătorii au detectat și diferențele dintre condițiile atmosferice în zonele crepusculare de frontieră dintre emisfera luminată și cea întunecată.
‘Cu o calitate observațională fără precedent, JWST ne oferă cele mai detaliate imagini ale planetelor îndepărtate de până acum’, a declarat într-un comunicat autorul principal al studiului, Cyril Gapp, de la Institutul Max Planck pentru Astronomie din Germania.
‘Măsurând modul în care se schimbă absorbția luminii stelare pe măsură ce WASP-121 b se rotește, investigăm atmosfera sa longitudine cu longitudine’, a spus Gapp.
Observațiile sugerează că regiunea terminală de seară a planetei – regiunea care se rotește în afara luminii – este mai fierbinte decât regiunea terminală de dimineață. Cercetătorii spun că descoperirea este în concordanță cu vânturile puternice care transportă căldură de la partea diurnă intens fierbinte a planetei către partea nocturnă mai rece.
Deoarece WASP-121 b este blocată mareic de steaua sa (în rotație sincronă), o emisferă este orientată permanent spre stea, în timp ce cealaltă rămâne în întuneric. Cu toate acestea, în timpul unui tranzit, planeta se rotește suficient de mult față de punctul de observație al JWST pentru ca diferite regiuni ale atmosferei sale să fie vizibile.
Examinând modul în care semnalul atmosferic s-a schimbat în timp, Gapp și echipa sa au descoperit că partea de seară a absorbit puțin mai multă lumină stelară decât partea de dimineață, relatează studiul. Cercetătorii au detectat, de asemenea, modificări ale semnalelor asociate cu vaporii de apă și monoxidul de carbon, pe care le interpretează ca dovezi ale diferențelor de temperatură în atmosferă.
Partea mai caldă de seară pare suficient de caldă pentru a descompune moleculele de apă din atmosfera superioară, notează studiul. Între timp, partea mai rece de dimineață ar putea fi parțial ascunsă de nori formați din minerale silicate, deși studiul notează că vor fi necesare modele mai sofisticate pentru a determina dacă astfel de nori sunt într-adevăr prezenți.
Descoperirile se adaugă unui număr tot mai mare de cercetări privind vremea turbulentă de pe WASP-121 b, inclusiv date recente de la Very Large Telescope (VLT) din Chile, care au dezvăluit modele complexe, stratificate și violente de vânt și curenți-jet care se întind pe jumătate din lume.
Observațiile anterioare cu Telescopul Spațial Hubble au găsit, de asemenea, dovezi că magneziul și fierul scăpau din atmosfera planetei, probabil determinate de radiațiile ultraviolete intense de la steaua gazdă.
Noua tehnică a echipei ar putea fi aplicată în cele din urmă și altor planete ultra-fierbinți, permițând astronomilor să compare condițiile atmosferice pe un eșantion mai larg de lumi îndepărtate, mai notează studiul.
Zone vaste de recife de corali ar putea rezista la efectele schimbărilor climatice – studiu
