Președintele rus, Vladimir Putin, a jurat că a avut o activitate fără evenimente majore în perioada cât a stat la Dresda, ca agent KGB. Există, însă, motive serioase pentru a ne îndoi de sinceritatea lui Putin, scrie acum Politico, într-un material pe care-l vom reda pe larg. Articolul se bazează pe extrase din cartea, PUTIN’S PEOPLE: How the KGB Took Back Russia and Then Took On the West, de Catherine Belton.
Când Vladimir Putin a ajuns pentru prima dată la Dresda ca ofițer KGB de nivel mediu în 1985, Germania de Est trăia deja din inerție. În pragul falimentului, țara a supraviețuit cu ajutorul unui împrumut de un miliard de mărci primit de la Germania de Vest, în timp ce disidența era în creștere. În jurul blocului estic, atmosfera de protest creștea, pe fondul mizeriei și penuriei cauzate de economia planificată, dar și ca urmare a brutalității instituțiilor statului.
Cea mai mare parte a activității lui Putin din în anii petrecuți la Dresda rămâne învăluită în mister, asta și pentru că KGB a fost eficient în distrugerea și transferul documentelor, înainte de prăbușirea Germaniei de Est. „Cu rușii avem probleme. Au distrus aproape tot”, spune Sven Scharl, cercetător la arhivele Stasi din Dresda.
Au rămas doar fragmente din dosarele Stasi despre activitățile lui Putin. Dosarul lui este subțire și pare uzat. Singura urmă a oricărei activități operative legată de Putin este o scrisoare de la el către Horst Bohm, șeful Stasi din Dresda, care îi cere ajutorul în restabilirea legăturii telefonice pentru un informator din poliția germană care „ne susține”. Scrisoarea este scurtă, dar faptul că Putin a apelat direct la Bohm pare să indice nivelul superior al rolului său.
Mulți ani mai târziu, când Putin a devenit președinte al Rusiei, legendarul șef al informațiilor externe din Stasi, Markus Wolf, și foștii colegi din KGB ai lui Putin au avut grijă să sublinieze că el a fost un nimeni cât a slujit la Dresda. Putin a fost „destul de marginal”, afirma Wolf, potrivit căruia chiar femeile de serviciu au primit Medalia de Bronz care-i fusese acordată. Colegul din KGB cu care Putin a împărțit biroul la sosirea sa în Dresda, Vladimir Usoltsev, căruia i s-a permis într-un fel să scrie o carte despre acele vremuri, a avut grijă să sublinieze banalitatea muncii lor, nedezvăluind detalii despre operațiunile lor.
El a recunoscut rolul avut de ei în recrutarea agenților sub acoperire, dar arăta că își petreceau 70% din timp scriind „rapoarte fără sens”.
Televiziunea de stat din Rusia a proclamat ulterior că Putin nu a fost niciodată implicat în ceva ilegal. Majoritatea relatărilor oficiale subliniază, de asemenea, că Dresda însuși era o fundătură de provincie, departe de acțiunea din Berlinulde Est.
Dar, cu timpul, discuții avute cu colegii din Stasi și KGB au amendat narațiunile oficiale potrivit cărora Putin ar fi jucat doar un rol marginal. Aceste relatări sugerează că anii petrecuți de Putin la Dresda ar fi putut constitui o pregătire neprețuită în activitatea sa ulterioară de a semăna haos în politica occidentală.
O relatare de la o sursă de primă mână sugerează, de asemenea, că prezentarea activităților lui Putin în Dresda ține de fapt de acoperirea unei alte misiuni, una dincolo de limitele legii.
Se mai sugerează că Putin a fost staționat acolo tocmai pentru că dresda era un loc dosnic, departe de ochii spionajului din Berlinul de Est, unde francezii, americanii și vest-germanii priveau cu atenție. Potrivit unui fost membru al Facțiunii Armatei Roșii, grupul terorist de extremă stânga din Germania de Vest, care susține că l-a cunoscut pe Putin la Dresda, liderul rus a lucrat la acea vreme în sprijinul membrilor grupării care a semănat teroare în Germania de Vest în anii ’70-’80: „În Dresda nu era nimic, nimic în afară de stânga radicală. Nimeni nu se uita la Dresda, nici americanii, nici vest-germanii. Nu era nimic acolo. Cu excepția unui singur lucru: aceste întâlniri cu acei tovarăși”.
În lupta dintre Est și Vest, serviciile de securitate sovietice au implementat de mult timp ceea ce numeau propriile lor „măsuri active” pentru a perturba și destabiliza adversarul. Prinsă în Războiul Rece, dar realizând că era prea în urmă tehnologic pentru a câștiga orice război militar, încă din anii ’60, Uniunea Sovietică și-a găsit puterea în dezinformare, plantarea zvonurilor false în mass-media pentru a discredita liderii occidentali, în asasinarea adversarilor politici, în susținerea grupărilor care ațâțau războaiele în țările în curs de dezvoltare din Orientul Mijlociu și Africa, ori în a submina și semăna discordia în Occident.
Printre acestea s-a numărat și sprijinul pentru organizațiile teroriste. Peste Orientul Mijlociu, KGB-ul a format legături cu numeroase grupări teroriste de orientare marxistă, în special cu Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei, un grup desprins din Organizația de Eliberare a Palestinei, care în anii 60 și 70 a deturnat avioane și a comis atacuri cu bombe. Documente strict secrete, găsite de un cercetător, la începutul anilor ’90, în arhivele Politburo-ului sovietic, ilustrează profunzimea unora dintre aceste conexiuni. Șeful de atunci al KGB, Iuri Andropov, a suspendat trei solicitări de arme sovietice de la liderul FPEP, Wadi Haddad, pe care îl descria ca un „agent de încredere” al KGB.
În Germania de Est sau Republica Democrată Germană (RDG), KGB-ul a încurajat activ Stasi să-l ajute la „activitățile sale politice” din țările în curs de dezvoltare. De fapt, sprijinul pentru terorism internațional a devenit unul dintre cele mai importante servicii pe care Stasi le-a acordat KGB, potrivit unui document redactat de Dr. Marian K. Leighton, fost analist sovietic la CIA. Serviciile de securitate din Germania de Est au fost întotdeauna supuse KGB-ului și au respectat îndeaproape ordinele transmise de stăpânii lor sovietici. În 1969, Stasi-ul a deschis o tabără de instruire clandestin, în afara Berlinului de Est, pentru membrii OEP-ului lui Yassar Arafat. Unitatea de spionaj a lui Markus Wolf s-a implicat profund în lucrul cu grupări teroriste din întreaga lume arabă, inclusiv cu notoriul Carlos Ramirez Sanchez („Șacalul”). Instructorii militari din Stasi au înființat o rețea de tabere de pregătire teroristă în Orientul Mijlociu.
Un fost general KGB, care defectase în Statele Unite, Oleg Kalugin, a numit mai târziu aceste activități „inima și sufletul informațiilor sovietice”. Fostul șef al serviciului de informații externe al României, Ion Mihai Pacepa, care a devenit cel mai înalt ofițer de informații din blocul estic care a defectat în Statele Unite, a fost primul care a vorbit deschis despre operațiunile KGB cu grupări teroriste. Pacepa a scris despre modul în care fostul șef al serviciilor de informații externe al KGB, generalul Alexander Sakharovski, îi spunea frecvent: „În lumea de azi, când armele nucleare au făcut ca forța militară să fie depășitî, terorismul ar trebui să devină arma noastră principală”. De asemenea, Pacepa a declarat că șeful KGB, Andropov, a lansat o operațiune de a acumulare a sentimentelor anti-israeliene și anti-americane în lumea arabă. În același timp, KGB a dezlănțuit terorismul intern în Occident.
Germania de Vest a fost pe muchie încă de când Facțiunea Armatei Roșii lansase un șir de atentate cu bombă, asasinate, răpiri și jafuri bancare. În numele răsturnării „imperialismului și capitalismului monopolist” al țării, membrii grupării au omorât importanți industriași și bancheri vest-germani, inclusiv pe șeful Dresdner Bank, în 1977, și au bombardat bazele militare americane, omorând și rănind zeci de militari.
Până la sfârșitul anilor 70, când poliția vest-germană a intensificat o campanie de arestări, Stasi a început să le ofere membrilor grupării un refugiu sigur în Est. „Nu au adăpostit doar unul, ci 10. Locuiau în clădiri din jurul Dresdei, Leipzigului și Berlinului de Est”, a declarat Franz Sedelmayer, un consultant de securitate german care a lucrat cu Putin la Sankt Petersburg. Stasi le oferise identități false și, de asemenea, gestiona taberele de instruire.
Inițial, după căderea Zidului, autoritățile vest-germane au crezut că Stasi pusese la dispoziția Facțiunii Armatei Roșii doar refugiu și identități false. Însă procurorii au continuat să investigheze rolul Stasi, găsind dovezile unei colaborări mult mai profunde. Ancheta a dus la arestarea a cinci foști ofițeri Stasi pentru conspirație cu grupul terorist, în vederea bombardării unei baze importante a armatei americane, din Ramstein, în 1981, și pentru tentativa de ucidere a unui general american. Șeful Stasi, Erich Mielke, a fost pus sub acuzare pentru aceleași acuzații.
Dar, pe fondul tumultului generat de reunificarea Germaniei, a lipsit o voința politică de a săpa la rădăcina trecutului RDG și a-i aduce pe oamenii din Stasi în instanță. Amintirea crimelor s-a stins, în timp ce implicarea KGB cu facțiunea Armatei Roșii nu a fost niciodată cercetată deloc.
Dar, în tot acest timp, sovieticii supravegheau operațiunile Stasi, cu ofițeri de legătură la toate nivelurile de comandă. La cel mai înalt nivel, controlul KGB a fost atât de strâns încât, potrivit unui fost membru al facțiunii Armatei Roșii, „Mielke nici măcar nu s-ar băși fără să ceară permisiunea Moscovei. RDG nu ar putea face nimic fără coordonarea cu sovieticii”, a declarat un fugar din palierele superioare ale Stasi.
Acesta era mediul în care lucra Putin, iar povestea pe care fostul membru al Facțiunii Armatei Roșii a avut-o de spus despre Dresda se potriveștea îndeaproape.
Potrivit acestuia, în anii în care Putin a activat în Germania de Est, Dresda a devenit un loc de întâlnire pentru Facțiunea Armatei Roșii. Dresda a fost aleasă ca loc de întâlnire tocmai pentru că „nu mai era nimeni acolo”, a declarat fostul membru al grupării. „La Berlin, erau americanii, francezii și britanicii. Pentru ceea ce trebuia să facem, aveam nevoie de provincie, nu de capitală”.
Un alt motiv pentru care întâlnirile au avut loc a fost acela că Markus Wolf și Erich Mielke doreau să se distanțeze de astfel de activități: „Wolf a fost foarte atent să nu se implice. Ultimul lucru pe care și-l doreau tipi ca Wolf sau Mielke era să fie prinși cu mâinile pătate de sânge, în sprijinul unei organizații teroriste … Ne-am întâlnit acolo [la Dresda] de aproximativ șase ori”.
Acest fost membru al Facțiunii Armatei Roșii și colegii săi ar fi călătorit în Germania de Est cu trenul, fiind întâmpinați de agenții Stasi care îi așteptau într-o mașină mare, Zil, de fabricație sovietică. Apoi, au fost conduși la Dresda, unde i s-au fost alăturat lui Putin și unui coleg de-al lui din KGB, într-o casă conspirativă. „Nu ne-ar fi dat niciodată instrucțiuni direct. Ei spuneau doar atât: Am auzit că plănuiești asta, cum vrei să o faci? Și făceau sugestii. Ne sugerau alte ținte și ne întrebau de ce anume avem nevoie. Aveam întotdeauna nevoie de arme și de bani numerar”.
Facțiunii Armatei Roșii îi era greu să cumpere arme în Germania de Vest, așa că îi înmâna lui Putin și colegilor săi o listă. Cumva, această listă ajungea în cele din urmă la un agent din Vest, iar armele solicitate erau plasate într-o locație secretă de unde membrii Facțiunii Armatei Roșii le puteau ridica.
Departe de a ocupa un loc pe bancheta din spate, așa cum au fost adesea prezentați anii săi de la Dresda, Putin se număra de fapt printre liderii acelor întâlniri, a afirmat fostul membru al Armatei Roșii. Potrivit acestuia, unui dintre generalii din Stasi primea ordine de la Putin. Pe măsură ce Facțiunea Armatei Roșii a semănat haos în Germania de Vest, printr-o serie de atacuri cu bombă, activitățile grupării au devenit o parte-cheie a încercărilor KGB de a perturba și destabiliza Occidentul, a afirmat fostul membru al grupului terorist.
Și, pe măsură ce se apropia sfârșitul puterii sovietice și al RDG, este posibil ca gruparea să fi devenit o armă pentru protejarea intereselor KGB. De exemplu, grupul terorist a orchestrat uciderea președintelui Deutsche Bank, în 1989, și a șefului companiei de tehnologie Siemens, în 1986, ambii având poziții politice sau fiind angajați în activități considerate provocatoare de către regimul sovietic.
Pentru fostul membru al Facțiunii Armatei Roșii, zilele acelea par acum departe. Dar nu se poate abține să-și amintească cu regret că nu a fost decât o marionetă în jocurile de influență sovietică: „Nu am fost decât niște idioți utili pentru Uniunea Sovietică. De aici a început totul. Ne foloseau pentru a perturba, destabiliza și semăna haosul în Occident”.
Când a fost întrebat despre sprijinul Stasi și KGB pentru Facțiunea Armatei Roșii, o umbră încadrează fața încă neclintită a lui Horst Jehmlich, fostul director Stasi din Dresda, care a lucrat îndeaproape cu Putin. Ne așezăm în jurul mesei din apartamentul luminat de soare în care locuiește încă din anii RDG, chiar după colț față de fostul sediu Stasi și a vilei în care funcționase KGB.
Membrii Facțiunii Armatei Roșii au fost aduși în RDG „pentru a-i îndepărta de terorism”, insistă el: „Stasi a vrut să prevină terorismul și să-i oprească să revină la măsuri teroriste. Au vrut să le ofere o șansă de a se reeduca”.
Dar când a fost întrebat dacă KGB-ul dădea tonul, dacă în Dresda membrii Facțiunii Armatei Roșii se întâlneau cu Putin și dacă ordinele de atac erau date acolo, fața lui a devenit încă mai întunecată: „Nu știu nimic despre asta. Când era top-secret, nu știam. Nu știu dacă asta a implicat serviciul secret rus. Dacă este așa, atunci KGB s-a asigurat că nu va avea nimeni acces la acest material. Vor fi spus că aceasta este o problemă germană. Au reușit să distrugă mai multe documente decât noi”.
Povestea fostului membru al facțiunii Armatei Roșii este aproape imposibil de verificat. Majoritatea foștilor săi tovarăși sunt fie în închisoare, fie morți. Alți participanți la întâlnirile de atunci au dispărut de pe radar. Dar un strâns apropiat de-al lui Putin din KGB a indicat că aceste astfel de acuzații sunt extrem de sensibile și a insistat asupra faptului că nu a fost dovedită vreo legătură între KGB și Facțiunea Armatei Roșii sau orice alt grup terorist european: „Și nu ar trebui să încercați să faceți acest lucru!”, adăugă el tăios.
Mulți ani mai târziu, Klaus Zuchold, unul dintre cei recrutați de Putin în Stasi, a oferit câteva detalii parțiale despre implicarea lui Putin în alte măsuri active, la acea vreme. Zuchold, care defectase în Occident, a declarat pentru publicația germană, Correctiv, că Putin căutase cândva să obțină un studiu asupra otrăvurilor letale care lasă puține urme și că intenționa să compromită autorul acestui studiu prin plantarea de materiale pornografice asupra lui.
Nu este clar dacă operațiunea a avut loc vreodată. De asemenea, Zuchold a susținut că activitățile lui Putin includeau dirijarea unui neo-nazist de notorietate, Rainer Sonntag, care a fost deportat în Germania de Vest în 1987 și care s-a întors la Dresda după căderea Zidului, sprijinind ascensiunea extremei-drepte.
Lucrul cu teroriștii Facțiunii Armatei Roșii s-ar putea să fi fost terenul de pregătire al lui Putin în măsuri active împotriva Occidentului imperialist. Deși devenise din ce în ce mai clar că blocul estic nu va mai putea rezista, că tulburările sociale ar putea să-l distrugă și că reverberațiile ar putea ajunge până în Uniunea Sovietică, totuși Putin și ceilalți ofițeri KGB din Dresda s-au luptat să-și salveze rețelele.
Iar apoi, într-o clipă, totul s-a terminat și, brusc, nu mai era nimeni la comandă. Zecile de lupte și jocurile de spionaj, sub acoperire, păreau terminate. Granița dispărruse, copleșită de răspândirea protestelor.
Deși a mai trecut încă o lună până când protestele să ajungă și la Dresda, totuși când ele au apărut, Putin și colegii săi erau doar parțial pregătiți. În timp ce mulțimile de oameni stăteau de două zile, pe un frig tăios, în fața sediului Stasi, Putin și ceilalți agenți KGB s-au baricadat în interiorul vilei. „Am ars hârtii noaptea și ziua. Am distrus tot, toate comunicațiile noastre, listele noastre de contacte și rețelele cu agenții noștri. Eu personal am ars o cantitate uriașă de material. Am ars atât de multe lucruri încât s-a spart cuptorul”, povestea Putin mai târziu.
Nu amărâtului de Putin avea sarcină să plimbe câinele lui Angela Merkel !!… să-i facă cafeaua,… atât, restul e poezie, cetățeanul Putin practic nici nu exista,era un om normal, îi plăcea să citească, urmărea cursurile de psihologie aplicată la câini ale doctorului Fritz!!..lua parte în laboratoare la extragerea rădăcinii pătrate din gura oamenilor,le explica cum trebuie să se comporte in societate atunci când sunt cuplați la 220…!!,. Când avea ocazia mai trecea câte o bătrână stradă,..alte ori lucra benevol in restaurante la debarasat în special scrumiere…cr mai , făcea omul de toate, să nu se plictisească…Săracul, mi-e milă de el ,când mă gândesc cum a trăit că un sihastru in RDG…a fost un chin pe capul lor…eu zic până nu dispare să-i facem o statuie ,să aibă peste ani negri și gălbejiții ce să dea jos..