„Luna trecută, în rubrica mea „Coffee House”, am atras atenția asupra inconsecvenței modului în care Europa a răspuns la crizele migranților din Belarus și Franța. Alexander Lukașenko, președintele Belarusului, a fost acuzat că a „militarizat” migranții din Orientul Mijlociu care doresc să intre în Europa la granița țării sale cu Polonia, dar niciun guvern n-a îndrăznit să critice Franța pentru haosul din Calais”, scrie Gavin Mortimer în The Spectator.
🔹 Există o ipocrizie similară în modul în care UE a reacționat la acțiunile poliției olandeze, care a tras cu gloanțe reale asupra protestatarilor din Rotterdam. Vinerea trecută, trei persoane care și-au exprimat furia față de noile restricții Covid impuse de guvernul olandez au fost rănite de ceea ce un purtător de cuvânt al poliției a numit „focuri de avertizare”. Nu ar fi trebuit să fie trase focuri de avertizare peste capetele protestatarilor și nu în corpurile lor?
Oricât de tulburătoare au fost informațiile despre împușcături, la fel de șocantă a fost și tăcerea UE și a Națiunilor Unite.
Nu au fost întotdeauna atât de reticenți când o forță de poliție țintește asupra demonstranților. În august anul trecut, poliția bielorusă din orașul Brest a deschis focul asupra oamenilor care protestau împotriva realegerii lui Lukașenko printr-un vot considerat în general nici liber, nici corect.
Oamenii din Belarus au ieșit în stradă cu miile pentru a-și exprima consternarea față de rezultatul votului în ceea ce ONU a numit un protest „în mare parte pașnic”. Poliția a susținut că a fost provocată de un „grup de cetățeni agresivi cu tije metalice în mâini” și a deschis focul în semn de autoapărare. Două sute de manifestanți au fost răniți.
Condamnarea poliției din Belarus în Occident a fost rapidă. În câteva zile, Consiliul pentru Afaceri Externe al UE, care cuprinde miniștrii de externe ai celor 27 de state membre, a convocat o reuniune pentru a discuta incidentul și, într-o declarație ulterioară, au cerut autorităților bieloruse „să oprească violența disproporționată și inacceptabilă”.
De asemenea, și ONU și-a exprimat îngrijorarea. Într-o declarație, șefa pentru Drepturile Omului, Michelle Bachelet, a „amintit” autorităților din Belarus că „folosirea forței în timpul protestelor ar trebui să fie întotdeauna excepțională și o măsură de ultimă instanță”.
Poliția din Rotterdam a fost supusă a ceea ce primarul orașului Ahmed Aboutaleb a descris drept „o orgie de violență” și, în consecință, „a simțit necesar să-și scoată armele pentru a se apăra.” Cu alte cuvinte: autoapărare, aceeași scuză folosită de poliția bielorusă în 2020.
Deși nu acceptă haosul provocat de protestatari, se poate înțelege furia multor olandezi. În septembrie, prim-ministrul lor Mark Rutte a spus, într-o adresă transmisă ONU, că impactul lockdown-ului asupra tinerilor „a fost enorm”, dar că vaccinul a fost calea de scăpare. Olandezii au una dintre cele mai mari rate de vaccinare din Europa, cu 74% din populație dublu vaccinată, dar acum sunt din nou într-un lockdown parțial.
Cu toate acestea, cei care protestează împotriva noilor restricții au fost etichetați drept „idioți” de către Rutte, ceea ce este cel puțin o îmbunătățire față de eticheta de „jeguri” folosită la începutul acestui an de către ministrul de finanțe al Olandei, Wopke Hoekstra, când vorbea despre „dizidenții Covid”.
În timp ce ONU nu a crâcnit legat de acțiunile poliției olandeze care trăgea asupra propriilor cetățeni, săptămâna trecută a condamnat Sudanul pentru utilizarea „absolut rușinoasă de către autoritățile militare” a muniției reale împotriva mulțimilor de protestatari neînarmați. Mulți sudanezi au fost împușcați, protestând împotriva recentei lovituri de stat militare – desigur, ceea ce s-a întâmplat la Rotterdam nu este comparabil. Dar eșecul de-a exprima rezerve privind excesul de zel al poliției olandeze evidențiază standardele duble ale elitei liberale din Occident. Numai tiranii în cădere liberă ordonă poliției să tragă în civili neînarmați.
UE este o organizație ciudată. Devine apoplectică dacă unul dintre membrii săi nu reușește să se alinieze la ideologia LGBT, dar este apatică atunci când cineva își împușcă propriii cetățeni. Nu se poate să nu ne întrebăm care ar fi fost reacția la Bruxelles dacă poliția maghiară ar fi tras în protestatari.
O astfel de ipocrizie nu numai că subminează autoritatea morală a UE și a ONU, dar legitimează forța letală și mă tem că va încuraja și alte țări să „deraieze în stil olandez” dacă asta este necesar pentru a aplica cele mai recente restricții Covid.🟦
