The Times: De ce carisma unui lider nu este suficientă în lumea de astăzi

Foto: Unsplash

„Lumea se află în strânsoarea unei pandemii și a turbulențelor climatice. Ancora ordinii mondiale postbelice, Statele Unite, se ferește de-o provocare globală în Afganistan și poate și în alte părți. Este acesta un moment potrivit pentru ca Germania să-l înlocuiască pe cancelarul Angela Merkel cu un lider mai carismatic? Unul care poate ajuta la modelarea unei noi ordine occidentale? Ar trebui să avem unele rezerve”, scrie jurnalistul britanic Roger Boyes într-un editorial din The Times.

🔹 Candidații nu par a deborda de imaginație sau de ambiție în finalul strâns al cursei electorale din Germania. Armin Laschet, din rândul creștin-democraților lui Merkel, este un flegmatic provincial care spune că retragerea din Afganistan este cel mai mare dezastru de la crearea NATO (dar nu propune nicio alternativă). Annalena Baerbock a Verzilor dorește o armată europeană de jucărie sub supravegherea Parlamentul European. Social-democratul Olaf Scholz vrea doar să fie un Merkel îmbunătățit.

Există, desigur, un motiv pentru care nimeni nu vrea să strălucească și să îmbrățișeze schimbarea radicală. Constituția Germaniei de Vest a fost concepută special pentru a exclude posibilitatea conducerii carismatice, întoarcerea unei figuri hitleriste. Alegătorii germani nu votează direct pentru un cancelar, nu există un sistem primar, iar cei susceptibili de-a câștiga selecția sunt clone prudente. Alegerile produc coaliții, astfel încât politicienii sunt aleși pentru capacitatea lor de-a ajunge la un compromis de principiu.

Dar când sociologul Max Weber a încadrat ideea conducerii carismatice, a văzut-o ca pe-un termen neutru, unul care, da, ar putea fi exploatat de autocrați, dar și de mari conducători. Era, după scrisese el în secolul al XIX-lea, despre găsirea unui lider care își extrăgea autoritatea nu din succesiunea tradițională sau din procesul legal, ci ca pe un dar al harului. Cineva care se distingea prin „puteri sau calități excepționale”. Emmanuel Macron și-a încercat norocul în acest sens când a sugerat că președinția franceză ar trebui îmbrăcată cu o aură specială, ca Jupiter, regele roman al zeilor. El a declarat că politica este mistică.

În India, Narendra Modi a înțeles că a se declara excepțional nu era suficient pentru a fi un prim-ministru carismatic. Trebuia să-și scoată șarmul la vânzare. Modi kurta – acea tunică lungă cu mâneci scurte pe care adoră s-o poarte – a devenit un obiect la modă. El a susținut că și-a tăiat mânecile pentru a economisi timp spălând rufele, dar a fost, desigur, un gest calculat. Apoi au venit măștile Modi pentru a fi purtate la mitinguri, o imagine concepută pentru a transcende realitatea mai brutală a naționalismului hindus înregimentat.

Noua eră a seriozității politice, sentimentul de sfârșit al veacurilor (sfârșitul imunității, planetei, hegemoniei SUA, milkshake-ului McDonald’s), solicită un stil diferit de guvernare, unul care creează o legătură personală între liderii care vorbesc uman celor pe care îi conduc, oamenii din ce în ce mai anxioși. Macron a renunțat în mare parte la joaca sa de-a Napoleon 2.0. Sophie Pedder, biografa sa, își amintește de un discurs lung în 2016: „Macron l-a pierdut. A început să țipe, vocea i s-a încordat și și-a aruncat brațele larg într-o ipostază asemănătoare lui Hristos, cu fața în sus și cu ochii închiși. A fost un moment de absurditate pretențioasă.” Urmărind spectacolul său mai târziu la televizor, Macron a exclamat: „La naiba, arăt ca un nebun”.

Limbajul de management al statelor trebuie să se schimbe. Liderul modern trebuie să parcurgă o cale între cadențele predicator-om ale lui Barack Obama, mimate și de Macron, și enunțările non-sintactice, adesea incoerente, ale lui Donald Trump. Amândoi au împrumutat din instrumentarul carismaticului; ambii au fost nevoiți să-și abandoneze pretențiile, cel puțin atunci când au ordonat asasinarea țintită a teroriștilor. Este în regulă să-l interpretezi pe Dumnezeu în fața unei mulțimi de credincioși adevărați; și cu totul altceva este să apeși un buton de ucidere.

Adevărații carismatici – Nelson Mandela, Willy Brandt, JFK – în cele din urmă au aterizat cu picioarele pe pământ sau au murit înainte de-a se întâmpla asta. Merkel s-a ocupat de mari probleme europene, nu întotdeauna cu competență, ci învățând din greșelile sale. Nimeni nu a portretizat-o vreodată că fiind o ființă specială, doar competentă. Aceasta, cel puțin în Germania, este cheia longevității politice. Konrad Adenauer a domnit timp de 14 ani (sloganul său electoral: „Fără experimente”), Helmut Kohl timp de 16 ani, Merkel, protejata sa, pentru încă 16. Asta înseamnă aproape jumătate de secol de conservatorism european, în majoritatea sa (cu excepția notabilă a unificării germane) cu aversiune față de risc.

Însă guvernarea post-Covid, în urma prăbușirii planetei, cere un alt tip de abordare, mai aventuros decât merkelismul, mai puțin bombastic decât macronismul. Dacă chiar și jumătate din măsurile considerate esențiale pentru supraviețuirea mediului sunt puse în aplicare, rolul statului va trebui să se extindă enorm. Acest lucru necesită lideri convingători care pot construi un consens în jurul schimbării și sacrificiului.

Un recent sondaj de leadership la nivel mondial a acordat un loc surprinzător de înalt premierului Italiei, Mario Draghi, considerându-l modelul unui nou lider modern, un tehnocrat până-n măduvă. El s-a plasat cu mult în fața lui Merkel, Justin Trudeau, Joe Biden și Boris Johnson. Johnson a lăsat să se înțeleagă că este adeptul caruselului carismatic cu biografia sa despre Winston Churchill: el era alesul, mesajul abia deghizat, pentru a conduce Marea Britanie prin furtună. Cu toate acestea, nu a funcționat așa. Marea Britanie globală sună prea des ca o pălăvrăgeală globală.

Au apus vremurile carismaticilor? Sir Keir Starmer va urmări cu interes alegerile din Germania. Dacă un social-democrat robotizat, precum Scholz, poate câștiga cancelaria, dacă acesta este zeitgeistul, ar putea exista o șansă și pentru el.🟦

„Marea trezire” americană naște monștri. Vor reuși să cucerească lumea?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here