Theodor Oltean, un extravagant dentist român al cărui restaurant situat în spatele Teatrului Național din București era frecventat de membri ai familiei regale, politicieni, actori, antreprenori și jurnaliști internaționali, a încetat din viață. Avea 82 de ani.
Născut în Transilvania, a murit joi într-un spital din Bavaria, reședința sa de 25 de ani, în urma unei scurte boli, a declarat familia sa pentru Universul.net.
În Bucureștiul postcomunist era cunoscut drept „domnul doctor”, după ce s-a întors în România pentru a lansa restaurantul „La Premiera” în 1992, care oferea orașului proaspăt ieșit din comunism bucătărie de înaltă calitate, baluri venețiene și muzică live.
Și-a câștigat o bună reputație în oraș și nu numai pentru ospitalitatea, amabilitatea și bucătarul sicilian Maurizio.
„«Tzutzu», așa cum era cunoscut, a fost primul care a adus bucătăria occidentală și atmosfera unui restaurant elegant la București, făcând din «La Premiera» locul principal unde trebuia să fii și să fii văzut în București”, a declarat Sandra Pralong, fost consilier prezidențial al lui Emil Constantinescu și Klaus Iohannis, pentru Universul.net.
În 1997, a fost numit șef de protocol în guvernul lui Victor Ciorbea. În fiecare dimineață, îi aducea suc de portocale proaspăt stors – o raritate la acea vreme – de la restaurantul său prim-ministrului.
Fiind el însuși un bun bucătar, sociabil și generos până la exagerare, opiniile sale deschise și ignorarea ipocriziei convenționale nu au fost bine primite de toată lumea. Un anticomunist pasionat și patriot transilvănean, a găzduit conferințe de presă săptămânale ale Partidului Național Țărănesc la restaurantul său la mijlocul anilor ’90.
Când Partidul Social Democrat a revenit la putere în 2000, a fost forțat să închidă „La Premiera” sub pretextul unei facturi de electricitate neplătite. Mutarea a provocat suferință în rândul prietenilor și clienților, dar a fost aproape inevitabilă, deoarece restaurantul făcea parte din Teatrul Național, iar guvernul controla contractul de închiriere.
S-a întors în casa sa adoptivă din Bavaria și și-a reluat cariera de dentist, o profesie pe care a continuat-o până în ultimele zile, sfidând cunoștințele invidioase care susțineau că s-a întors în România doar pentru că eșuase ca dentist.
Chiar dacă sănătatea sa a cedat la începutul anilor ’80, a avut mai mulți pacienți decât putea trata în orășelul în care locuia. Poate reflectând educația sa ca fiu al unui preot greco-catolic (forțat să se convertească la ortodoxie de comuniștii care au interzis biserica), ușa lui era întotdeauna deschisă oricui avea nevoie de el. Generozitatea sa față de prieteni și familie, precum și pasiunea pentru mâncarea bună, hotelurile bune și hainele frumoase erau legendare, privându-l de o mare parte din averea sa, cum glumea el.
Pentru familia și prietenii apropiați, el era pur și simplu „Țuțu”, o figură patriarhală care uneori le spunea oamenilor adevăruri incomode, deși nu fără bunătate. În același timp, era considerat de încredere pentru capacitatea sa de a păstra secrete și pentru că nu îi judeca pe ceilalți.
Ultima sa vizită în România a fost la nunta mea, în această lună, pentru care își cumpărase un smoching nou. Obosit, dar încântat să se reunească cu vechii prieteni, a stat de vorbă cu jurnaliști străini și cu prietenii acestora – mulți dintre ei își începuseră cariera după revoluție și erau clienți fideli ai restaurantului La Premiera, pe care îl numeau cu afecțiune „La Prem”.
La recepție, s-a întâlnit și cu Nicolae Rațiu, fiul regretatului candidat la președinție, Ion Rațiu, și cu doamna Pralong. Toți trei se întorseseră în România pentru a construi o țară mai bună după prăbușirea comunismului.
România în care s-a întors era departe de țara din care fugise la sfârșitul anilor 1970, unde libertățile fundamentale îi erau refuzate. Fiind fiul unui preot greco-ortodox, dosarul său era pătat și nu a putut studia scenografia, în ciuda faptului că poseda un talent natural, lucru care se vedea în decorul de la „La Premiera”. În schimb, un prieten de familie l-a încurajat să urmeze studii de stomatologie la Universitatea din Iași.
Ca tânăr dentist, a fost repartizat la un cabinet medical în Gheorgheni, unde câștiga mai mult decât putea cheltui în interiorul Transilvaniei. În fiecare lună, călătorea la București și stătea la Athenee Palace, unde comanda sticle de șampanie Mumm Cordon Rouge și se prefăcea că se află în Parisul interbelic sau în Bucureștiul interbelic.
La o săptămână după ce s-a întors de la București, șeful comunist local i-a spus că fusese raportat și că risca să aibă probleme pentru vizitele sale „extravagante” în Capitală. „Atunci am decis să plec”, mi-a spus el.
După ce s-a stabilit în Germania, tatăl său a fost implicat într-un accident de mașină mortal și nu a putut să se întoarcă pentru a fi alături de el, de teama unei posibile arestări. Mi-a spus că într-o seară i-a dat niște medicamente pentru a încerca să-i salveze viața tatălui său direct pilotului unui avion Tarom care se afla pe pista aeroportului din München.
Mai târziu, a renunțat la cetățenia română și își vizita rudele în București, umplându-și mașina cu mâncăruri și băuturi delicioase pentru familia sa. Dar, ca român care trăia în Occident, era privit cu suspiciune și nu i se permitea să stea în casele rudelor.
„Domnul doctor” a lăsat în urmă nepoți și nepoate loiale și o mulțime de prieteni. Detalii despre aranjamentele funerare nu sunt disponibile deocamdată.
