De când a fost prezentat în fața presei de către autoritățile belaruse, la doar câteva săptămâni după arestarea sa, a devenit evident că regimul lui Lukașenko intenționa să-și revendice „tributul” pe care credea că i-l datorează Raman Protasevici. La urma urmei, ar fi fost o risipă criminală să nu-l transforme pe fostul jurnalist de opoziție, devenit propagandist pro-regim, într-o armă, mai ales după ce l-au făcut să fie supus într-un mod atât de dramatic, notează Novaia Gazeta Europa.
<< După ce au conceput un plan îndrăzneț pentru a-l aresta pe Protasevici, aflat în exil, un plan care rivalizează cu celebra asasinare cu umbrela otrăvită orchestrată de KGB, în termeni de viclenie pură, KGB-ul belarus a reușit, într-un mod surprinzător, nu doar să-l înfrângă pe fostul critic vehement al dictatorului belarus Aleksandr Lukașenko, ci și să-i asigure cooperarea pe viitor.
Cu picioarele pe pământ
Arestarea lui Protasevici și a iubitei sale de atunci, Sofia Sapega, pare desprinsă dintr-un roman de spionaj din Războiul Rece. Pe 23 mai 2021, zborul lor Ryanair din Atena, aflat în tranzit prin spațiul aerian al Belarusului, în drum spre capitala Lituaniei, Vilnius, a fost forțat să aterizeze de urgență de către autoritatea belarusă de aviație civilă, care a pretins în mod fals că primise informații despre existența unei bombe la bord.
Odată ce avionul a aterizat, atât Protasevici, pe atunci redactor-șef al platformei independente de știri belaruse, Nexta, cât și Sofia Sapega au fost reținuți de serviciile de securitate. În timp ce răspunsul Occidentului la abuzul Minskului asupra protocoalelor de siguranță pentru a efectua două arestări profund politice a fost interzicerea companiei aeriene naționale Belavia de a opera zboruri către Europa, regimul, deja izolat, a suferit puține alte consecințe.
Cu toate acestea, mai puțin de o lună mai târziu, Protasevici a reapărut în public alături de figuri importante, precum comandantul Forțelor Aeriene ale țării, președintele Comitetului de Investigații și alți oficiali guvernamentali de rang înalt, pentru a participa la o conferință de presă organizată pentru a prezenta versiunea Minskului asupra evenimentelor.
Părând vesel și optimist, Protasevici i-a asigurat pe jurnaliști că nimeni nu l-a atins și că a ales să coopereze cu autoritățile de bunăvoie. De asemenea, a declarat că a înțeles că îi revine responsabilitatea de a repara prejudiciile pe care le-a cauzat țării în calitate de redactor-șef al Nexta și chiar i-a îndemnat pe părinții săi să se întoarcă în Belarus din străinătate, asigurându-i că ar fi complet sigur să o facă.
La acel moment, era greu să condamnăm prea aspru acțiunile lui Protasevici, având în vedere metodele folosite pentru a obține o mărturisire, o declarație de pocăință și o promisiune de cooperare viitoare din partea suspecților din închisorile belaruse. Însă doar 10 zile mai târziu, a devenit clar că Protasevici și Sapega fuseseră plasați sub arest la domiciliu împreună într-o cabană pusă la dispoziție de forțele de securitate, ceea ce, ca să spunem așa, reprezenta o soartă cu totul diferită față de cea care îi aștepta pe majoritatea prizonierilor politici din țară.
Eșecul
În acea vară, Pratasevici a început să dea interviuri propagandiștilor regimului, în care a dezvăluit cu mare plăcere care figuri din opoziție aflate în exil consumau prea mult alcool, trăiau peste posibilitățile lor sau participau la orgii. La denunțat pe fondatorul Nexta, Stsiapan Putsila, ca fiind o marionetă și le-a povestit propagandiștilor povești incredibile despre cum au fost organizate și finanțate protestele împotriva alegerilor prezidențiale furate din 2020, la care participase Lukașenko, în timp ce îl lăuda pe dictatorul țării pentru „ouăle de oțel”.
Deși arestul la domiciliu în Belarus înseamnă, pentru majoritatea celor implicați, lipsa oricărui contact cu lumea exterioară și acces zero la tehnologie, în august 2021, Protasevici și-a deschis propriul canal de știri pe Telegram. Acesta a fost momentul în care planurile regimului pentru el au devenit clare – când o persoană aflată în arest la domiciliu își creează un canal pe Telegram, aceasta face jocul celor care l-au arestat.
Cu toate acestea, marea majoritate a belarușilor, chiar și cei care ar fi putut avea o părere favorabilă despre el la un moment dat, au arătat un interes scăzut față de Protasevici 2.0, iar canalul său „alternativ” de știri pe Telegram are în prezent doar 3.700 de abonați. Conținutul pe care l-a produs nu pare să schimbe asta, având în vedere că prima sa postare pe canal a fost despre eliberarea iminentă a prizonierilor politici care rămân în închisoare și la mai mult de trei ani de la evenimente.
Dar chiar și cei câțiva care au continuat să creadă că Protasevici acționa sub constrângere au fost forțați să accepte că nu era cazul în mai 2022, când a lansat un atac dur asupra fostei sale iubite, Sonia Sapega, după ce aceasta a fost condamnată la șase ani de închisoare în Belarus pentru „incitarea la discordie socială”.
Protasevici s-a grăbit să o denunțe, subliniind că Sapega a lucrat împotriva forțelor de securitate ale țării prin administrarea canalului popular Black Book of Belarus, pe Telegram, care publica informații personale ale ofițerilor de aplicare a legii și oficialilor guvernamentali belaruși, încurajând abonații să le trimită mesaje spam, înainte de a fi blocat de autorități.
Când a venit vorba despre cazul său judiciar, Protasevici a fost în cele din urmă condamnat la opt ani de închisoare, dar nu a fost niciodată dus la închisoare și a primit o grațiere prezidențială la doar 10 zile după sentință.
Prin împărtășirea celor mai murdare detalii din viața personală a opoziției politice aflate în exil, Protasevici a trecut o linie, iar atunci când a atacat-o pe Sapega, oamenii au încetat în sfârșit să-l mai considere o victimă, pentru totdeauna.
Elefant alb
Protasevici era pe cale să devină un „elefant alb” pentru regimul belarus, care își pierdea rapid orice speranță de a recupera investițiile financiare și politice considerabile făcute în el, până când unul dintre „geniile” lui Lukașenko a venit cu o idee viabilă pentru o ultimă „metamorfoză” a acestuia: să devină oficialul care „albește” sistemul penal înfricoșător al țării.
Protasevici părea să fie candidatul ideal pentru a umaniza brutalitatea rețelei de închisori a regimului, în care au dispărut mulți dintre politicienii opoziției din țară, mulți dintre aceștia fiind ținuți în izolare totală față de lumea exterioară, fiindu-le chiar interzis să scrie familiilor lor.
Pe 12 noiembrie, fotografii făcute de Protasevici cu figura din opoziție Maria Kolesnikava, despre care nu se mai auzise nimic de mai bine de un an și jumătate, au apărut brusc online, păreau să infirme zvonurile că ea ar fi murit de foame și că ar cântări doar 45 de kilograme. În schimb, toată lumea a putut vedea că era vie și sănătoasă și, aparent, se bucura de yoga în închisoare.
Protasevici a fost cel care l-a dus pe tatăl ei la colonia penitenciară pentru a o vedea și căruia i s-a permis să facă poze cu cei doi împreună, filmând chiar un videoclip în care tatăl ei spunea că Maria Kolesnikava i-a promis că va lua în considerare să ceară o grațiere lui Lukașenko, scopul final al regimului.
Săptămâna trecută, Protasevici a mers într-o altă închisoare, de data aceasta pentru a se întâlni cu Viktar Babarika, un fost candidat la președinție care a dispărut și el în gulagul belarus în februarie 2023. Când ușile s-au deschis pentru ca Protasevici să-i aducă lui Babarika vești de la familie și să-i livreze o scrisoare în schimb, era evident pentru toți că Babarika era în stare bună, neavând nimic din aspectul unui prizonier torturat.
Desigur, adevărata poveste despre oricare dintre cei doi prizonieri politici nu este cunoscută, dar mesajul transmis de aceste vizite este clar: niciun avocat, activist pentru drepturile omului, jurnalist sau politician nu poate face nimic pentru cei ținuți în izolare de regim, iar supunerea în fața autorităților este singura cale ce va duce la eliberarea lor.
Nu mai există nicio dezbatere în Belarus – dacă Protasevici este o victimă. Chiar și cei care au fost inițial cei mai înțelegători față de soarta lui și-au schimbat părerea în momentul în care a început să facă dezvăluiri murdare la televizor. La fel ca prizonierii care au fost forțați să devină ei înșiși din cauza celor trei decenii brutale de dictatură ale lui Alexandr Lukașenko, belarușii pot fi simpatizanți ai altor prizonieri, dar nu vor putea niciodată să ierte un trădător. >>
