Recent mă întorceam din Bulgaria, unde fusesem la o înmormântare. Călătorind singură, radioul mi-a servit drept însoțitor. Mi-a făcut plăcere să ascult radioul bulgar, dar odată ce am trecut Dunărea și m-am întors în România, pe un fundal de toamnă târzie, am trecut la posturile românești.
Jurnalism sărac
Un talk-show mi-a atras atenția și nu într-un mod bun. Erau două gazde, ambele binecunoscute, și un alt jurnalist senior, prin telefon. Cele două gazde i-au permis să rătăcească și să vorbească prostii, singurele momente în care l-au întrerupt fiind acelea în care punctau cu un: „interesant”. A fost un jurnalism foarte prost.
Subiectul discuției era economia, iar jurnalistul luat prin telefon a prezentat trei minciuni sfruntate, niciuna nefiind nouă.
Sunt minciuni care circulă pe rețelele de socializare și sunt regurgitate în mass-media. Ele par să facă parte dintr-un război de dezinformare dus împotriva României.
Când i-am spus unui coleg de acele minciuni și unde le-am auzit, mi-a răspuns pur și simplu: „Fac jocul Rusiei”.
Minciunile
Așadar, care sunt minciunile?
- Klaus Iohannis este loial Germaniei, iar nu României.
- Singurul motiv pentru care Liviu Dragnea a fost trimis la închisoare a fost pentru că a supărat multinaționalele.
- România este o colonie.
Să începem mai întâi cu minciuna numărul trei. Ideea din spate ar fi că România este o victimă, exploatată și calomniată și că alianțele în care este membră, Uniunea Europeană și NATO, tratează România cu dispreț total. Cuvântul „colonie” își propune să evoce sentimente de furie și neputință.
Locuiesc în România de 30 de ani și nu-mi pot imagina cum ar fi fost viața românilor dacă nu ar fi aderat mai întâi la NATO și apoi Uniunea Europeană. Nu intenționez să apăr aceste două alianțe (se pot descurca și singure). Voi face doar câteva observații.
Alianța occidentală
România are mare nevoie să fie într-o mare alianță occidentală, din motive de securitate, din motive financiare, pentru libertatea de mișcare, din motive politice și istorice. România vrea să își aparțină sieși, nu să fie aruncată în derivă, într-un ținut al nimănui. Îmi amintesc suferința națională, trăită atunci când nu a reușit să adere la NATO, împreună cu Polonia și Ungaria, în 1997.
Clasa politică fracturată a României poate să nu fie de acord cu multe lucruri, dar apartenența României la UE și NATO este un principiu asupra căruia toate partidele politice sunt de acord (posibil cu excepția AUR). Ele sunt piatra de temelie a României contemporane. Își dorește România să fie Ucraina, Moldova sau Serbia?
Președintele României poate fi prea „sobru” sau chiar prea „normal” pentru gusturile unora. Sigur, sunt lucruri pentru care poate și ar trebui să fie criticat, dar este ridicolă ideea că este cumva loial Germaniei, iar nu României.
Relații bune
România are noroc să aibă un lider care vorbește fluent germană și engleză și are relații bune cu o serie de lideri străini care îl respectă și îl consideră un partener de încredere. Există oameni și țări care își doresc ca România să nu aibă relații bune cu țările vest-europene și cu SUA și vor ca România să fie izolată și vulnerabilă.
La fel ca majoritatea sașilor transilvăneni, Klaus Iohannis ar fi putut emigra în Germania oricând în ultimii 45 de ani, dar nu a făcut-o. Iohannis nu este o persoană „sensibilă”, așa cum a fost predecesorul său, Traian Băsescu. Dar am bănuiala că are un patriotism profund și demn în stilul vechi ardelean. Genul de patriotism care nu este vizibil și care nu strigă pentru a fi auzit.
Lideri
Românii au tendința de a-și detesta liderii, pe unii cu motive întemeiate, cum a fost cazul lui Nicolae Ceaușescu (deși în mod inexplicabil unii își mărturisesc acum dragostea pentru el). Unii i-au detestat cu pasiune pe Băsescu, iar acum pe Iohannis. Nu inteleg aceste sentimente. Le găsesc obositoare și iraționale.
Cât despre Liviu Dragnea, acesta a avut o serie de dosare și se confruntă în continuare cu anchete. El a fost condamnat pentru că și-a folosit influența ca funcționar guvernamental pentru a procura locuri de muncă false la o agenție de protecție a copilului pentru două femei care lucrau pentru partidul său.
Femeile au recunoscut că lucrau pentru partid în timp ce primeau salarii de la agenție. Pentru jurnalistul senior de care ziceam, și pentru alții ca el, acesta fusese probabil un caz micuț, cu greu demn de a fi considerat un act de corupție.
Corupţie
Liviu Dragnea va fi amintit pentru eforturile sale continue de a dilua lupta împotriva corupției și pentru protestele masive antiguvernamentale, nu pentru criticarea multinaționalelor. Va fi văzut drept cineva care a încercat să submineze democrația. Ideea că a fost trimis la închisoare pentru că a vorbit (nu a acţionat) împotriva multinaţionalelor este de râs.
Dar face parte dintr-un scenariu coroziv care este răspândit zilnic în România, în care România este tratată ca o victimă a forțelor străine capitaliste, occidentale și ostile.
Presupun că scopul este de a răspândi confuzia și frica. Divide et impera.
Antidot
Dar există un antidot. Iar el presupune să înfrunți minciunile și răspândirea lor pe față. Și să permiți dialogul și critica, ambele refuzate românilor în comunism.
România are multe în favoarea sa, din perspectivă socială și geo-strategică. A parcurs un drum lung din 1989. Ar fi păcat să-ți piardă încrederea acum.
