Pe 18 septembrie 2013, un oaspete serios, oligarhul rus Vladimir Evtușenkov, șeful AFK Sistema și unul dintre coproprietarii Rosneft, a zburat de la Moscova la Kiev pentru a se întâlni cu Viktor Ianukovici, notează Novaia Gazeta.Europa. Potrivit acesteia, influenta publicație, Zerkalo Nedeli, a scris la acea vreme despre acest lucru, citând propriile surse și subliniind: „Acest om este legat de președintele ucrainean prin mulți ani de prietenie”.
<< În timpul celor două mandate premier deținute de Ianukovici și a celui prezidențial încheiat înainte de termen, relația lor a crescut într-o înțelegere reciprocă totală. Ianukovici și-a exprimat disponibilitatea într-un mod deosebit. Potrivit portalului „Zbroia”, de trei ori – în 2008, 2010 și 2011 – Ianukovici i-a oferit lui Evtușenkov un pistol „Fort”, deși oligarhul îi putea cere să-i „învelească în hârtie”, de pildă, o întreagă fabrică de cartușe, precum una care se afla în Luhansk – iar asta în plus față de tot ce era deja disponibil.
Iar Evtușenkov a avut multe în Ucraina: potrivit organizației „Centrul de acțiune anti-corupție”, 17 proprietăți imobiliare, cu o suprafață totală de aproape 100.000 de metri pătrați, precum și participații în diverse companii: 42,09 la sută în Elektrozavod-VIT LLC (Zaporozhye), 59,2 la sută în ITM-Ucraina (Kiev), 59,2 la sută în Smart Digital Solutions LLC (Kiev), 42,09 la sută în Centrul științific și de inginerie ZTZ-Service LLC (Zaporojie), 34,21 la sută la Institutul ucrainean de cercetare, proiectare, tehnologie și ingineria transformatoarelor (Zaporojie).
În plus, miliardarul rus a fost membru în conducerea clubului de elită al vânătorilor și pescarilor, „Kedr”, creat de Ianukovici ca o copie după „Ozero” al lui Putin. Înregistrați în Mejigore, vânătorii și pescarii din „Kedr” au putut să pună mâna pe 9 hectare de teren de vânătoare unicat, pe coasta de sud a Crimeei. Totodată, guvernul lui Mikola Azarov a achiziționat camere video de la Sitronics pentru monitorizarea alegerilor parlamentare transparente din 2012 pentru aproape un miliard de grivne.
Dar în toamna anului 2013, Vladimir Evtușenkov a apărut în capitala Ucrainei și nu a mai primit un al patrulea pistol sau o parte dintr-o afacere care îi plăcea. Potrivit tot Zerkalo Nedeli, în calitatea sa de persoană neoficială, dar influentă, el a adus de la Kremlin un întreg portofoliu de propuneri pe toate chestiunile problematice din relațiilor ruso-ucrainene: împrumuturi, investiții, comerț, prețuri la gaz și petrol și chiar garanții pentru protecția personală a președintelui Ianukovici.
După epuizantele războaie comerciale cu Rusia, oficialul de la Kiev, sub presiunea societății civile, a anunțat că acum cursul țării este cel al asocierii cu UE. Acest lucru nu convenea Moscovei. Ucraina ar fi trebuit să se îndrepte în direcția opusă. Cunoscând natura lui Ianukovici, calculul a fost făcut corect: interesul personal plus teama pentru propria viață nu îi dădeau de ales. Evtușenkov, bine orientat prin elitele din Donețk, a mai avut întâlniri cu Vladimir Rîbak, la acea vreme șeful Radei Supreme, și cu oligarhul Rinat Ahmetov.
După summit-ul de la Vilnius, care pentru Ucraina se încheiase fără rezultatul așteptat – respectiv semnarea unui acord cu Uniunea Europeană – Ianukovici încerca deja să se justifice în fața Maidanului: ei spun că Rusia ne-ar înghesui în colț, ne-ar strivi economic. Evenimentele au evoluat rapid, de așa natură încât nu a mai fost timp pentru portofolii cu propuneri. Pentru a nu se trezi judecat de instanță sau sub mâini înfierbântate, Ianukovici a trebuit să fugă din țară.
Mass-media ucraineană și-a amintit de Evtușenkov ca adăpostind „refugiați”, adică membri ai cercului interior al fostului președinte al Ucrainei, în sanatoriul „Serebrianîi Bor”, din Moscova, care aparținea rețelei medicale a oligarhului.
La 16 septembrie 2014, la un an și o zi de la precedenta sa vizită la Kiev, când în estul țării, era deja război, iar Donețk și Lugansk se aflau sub ocupație, Vladimir Evtușenkov însuși a fost pus sub arest la domiciliu, în Moscova.
Iulia Latînina a analizat motivele într-o emisiune, la Eho Moskvî: „Din câte am înțeles, el (Evtușenkov) a fost unul dintre intermediarii care l-au reunit pe Ianukovici, după fuga sa, cu oamenii care au aranjat toate astea în Ucraina”. Potrivit jurnalistei, oligarhul a încercat să preia rolul de intermediar, pentru că „simțea în spate respirația amenințătoare a lui Secin, care vroia să-îî ia Bașneft; căuta energic niște atuuri. Din punctul meu de vedere, aceasta este o bătălie între buldogi, sub covor”, a concluzionat Latînina.
„Personal, o versiune mult mai probabilă a motivelor începerii urmăririi penale împotriva lui Vladimir Evtușenkov mi se pare că este aceea a unui soi de pedeapsă pentru participarea la evenimentele din Novorossia, indiferent dacă a existat în realitate sau numai în rapoartele către întâiul om”, a scris Irek Murtazin, în Novaia Gazeta.
Novaia Gazeta a reamintit că Evtușenkov este patronul lui Konstantin Malofeev, al „oligarhului ortodox”, considerat sponsorul ideologilor „Republicilor Donbas”. Și a sugerat că banii pentru separatismul propriu-zis au fost luați din buzunarul lui Ianukovici, care era însetat de răzbunare, dar la schema financiară a participat toată troica, deoarece avea o experiență considerabilă cu companii offshore.
Arestul la domiciliu al oligarhului a durat câteva zile. Apoi a fost transformat într-un angajament scris de a nu părăsi țara.
Acum, opt ani mai târziu, Kievul a devenit interesat de Evtușenkov, confiscându-i bunurile ucrainene. Miliardarul era demulă vreme supus sancțiunilor personale. Acum, Curtea Supremă Anticorupție, în temeiul legii cu privire la sancțiuni, în timpul a stabilit că Evtușenkov deține mai multe companii care produc drone pentru armata rusă. Prin urmare, a trecut în capul listei rușilor cu „fabrici de lumânări” ucrainene.
Ministerul Justiției al Ucrainei a informat deja că pregătește noi cereri pentru confiscarea de către stat a bunurilor persoanelor sancționate, în special, ale fostului președinte Viktor Ianukovici și omului de afaceri fugar Serghei Kurcenko, precum și oligarhului rus Oleg Deripaska. Ministerul plănuiește să intenteze procesele în termen de o lună. >>
