Intervine o schimbare de plan de ultimă oră. Până la urmă, nu va pleca de la gara principală. Gărzile de corp se mișcă repede și noi îl urmăm, alergând pe străzile liniștite din spatele convoiului, în suburbii, scrie Fergal Keane într-un reportaj BBC.
<<Rușii ar dori să-l omoare.
Oleksandr Kamișin este sigur de asta. Așa că președintele rețelei feroviare a Ucrainei, în vârstă de 37 de ani, își schimbă constant planurile de călătorie. Nu stă niciodată într-un loc prea mult timp. Nu are o rutină pe care rușii s-o poată descoperi.
„Trebuie să fim mai rapizi decât acei oameni care încearcă dea de noi”, îmi spune el.
Compania națională de transport feroviar este cel mai mare angajator al țării, cu 231.000 de angajați împrăștiați pe 603.470 km pătrați, Ucraina fiind a doua țară ca mărime din Europa.
Până acum, Kamișin estimează că personalul său a ajutat la evacuarea în siguranță a 2,5 milioane de oameni. Dar operațiunea vastă a avut un preț. Orarul trebuie actualizat constant din cauza atacurilor rusești. De când a început invazia lui Vladimir Putin, 33 de angajați feroviari au fost uciși.
„Ne lovesc zilnic. Au lovit stațiile. Oamenii noștri își riscă viața. Sunt bombardați. Ei continuă să salveze persoane”, spune Kamișin.
Când ne-am întâlnim prima oară, stătea la o masă lungă cu consilierii săi apropiați, studiind o hartă a rețelei feroviare naționale. Poliția păzea intrarea în încăpere.
Sunt apeluri telefonice constante. „Vă mulțumesc pentru susținere. Dar am și o cerere”, îi spune el unei persoane care a telefonat. „Vă rugăm să ne ajutați să construim schimburi comerciale între Ucraina și Polonia”. Închide și zâmbește. „Acela a fost ministrul polonez pentru infrastructură”, spune el.
Kamișin vrea să înființeze o societate mixtă cu Polonia pentru a trimite exporturile ucrainene spre vest.
Fost contabil și om de afaceri, Kamișin este acum unul dintre cei mai importanți bărbați din țară. În câteva săptămâni, a trecut de la reformarea sectorului feroviar la un directoratul de operațiuni pe vreme de război.
„Toți oamenii din Ucraina erau întreprinzători, fermieri etc. înainte de începerea războiului. Acum toți oamenii din Ucraina sunt în război. Toți am început să ne ocupăm cu războiul”, spune el.
Viață lui personală este un tăvălug de călătorii pe calea ferată, oprindu-se într-un loc pentru a discuta cu personalul local, în altul pentru a se întâlni cu oficiali guvernamentali și este în contact permanent cu conducerea superioară de la Kiev.
Nu și-a mai văzut soția și cei doi fii mici de când a început războiul, de aproape trei săptămâni.
Căile ferate nu numai că îi mențin pe refugiați în mișcare, ci oferă, de asemenea, tone de ajutor zonelor atacate ale țării, transportă trupe în orașele din prima linie și continuă să exporte orice poate produce Ucraina în aceste condiții de război. O blocada rusă a tăiat accesul la porturile cheie din sud.
Kamișin apare în timp ce un bărbat face planuri pentru o campanie lungă. „În loc de porturi, mergem spre vest”, explică el. „Am lansat un program de relocare a producției de la est la vest. Așa că putem muta oameni, idei, planuri, poate utilaje pentru a lansa producție nouă în vest.”
Este un proiect ambițios și ar putea fi esențial pentru supraviețuirea economică a țării. Cu toate acestea, Kaimișin crede că Occidentul trebuie să facă mai mult decât să furnizeze arme și ajutor umanitar.
Vrea ca NATO să impună o zonă de interdicție aeriană. Este o mantra repetată de oficialii guvernamentali aproape cu fiecare ocazie – oricât de puțin probabilă ar fi perspectiva ca așa ceva să se materializeze.
„Acest război oricum va fi câștigat de Ucraina. Acum singurul lucru care trebuie să se întâmple este închiderea cerului de către Occident.”
Ultima mea întâlnire cu Kamișin are loc aproape de miezul nopții într-un depozit feroviar suburban. Merge pe marginea șinelor în întuneric până când farurile trenului care se apropie luminează pentru scurt timp grupul mic care îl acompaniază.
Trenul oprește și o controloare îi urează bun venit la bord. Nu-mi dau seama încotro se îndreaptă trenul lui, dar noaptea care urmează va fi plină de apeluri și discuții. Vor fi, probabil, câteva ore de somn și o verificare constantă a locurilor în care rușii au atacat recent.
„Vom continua să reparăm șinele odată ce împușcăturile se vor opri”, spune el înainte de-a pleca. „Vom ține trenurile în funcțiune atâta timp cât vom putea. Nu există altă opțiune pentru noi.”>>
