TEL AVIV – În ultimele săptămâni, israelienii au marcat 50 de ani de la Războiul de Yom Kippur, din 1973, în agonia legată de prăbușirea nefericitei „concepții” că arabii nu ar îndrăzni să atace, așa cum au făcut-o Egiptul și Siria. La aproape jumătate de secol de la acea greșeală vine prăbușirea unei idei la fel de absurde: că Gaza poate fi blocată și izolată, tăiată de Israel printr-un gard de securitate, în timp ce locuitorii săi sunt încercuiți și lăsați să fie stăpâniți de grupuri teroriste.
Această concepție a fost spulberată deasupra capului meu astăzi, când am fost trezit de focuri de rachetă deasupra centrului Tel Aviv, iar sistemul Iron Dome a eliminat rachetele care se apropiau din cer, cu resturile căzând pe străzile învecinate. Acum este seară și sirenele de alarmă continuă să răsune în timp ce sute de rachete vin dinspre Gaza.
Concepția cu privire la Gaza prezenta de asemenea și două corolare: că palestinienii din Cisiordania pot fi provocați, cu impunitate, de către guvernul iresponsabil al Israelului și că Arabia Saudită va face în cele din urmă pace cu Israel fără ca problema palestiniană să fie abordată, lăsându-i pe palestinieni o forță irelevantă în ecuația Orientului Mijlociu.
S-a dovedit că în ziua aleasă de ei, sute de luptători înarmați ai Hamas au trecut pur și simplu prin gardul dintre Gaza și Israel și au reușit să pătrundă liber în comunitățile din apropiere, ucigând și răpind civili, inițial fără a întâmpina aproape nicio rezistență militară. În Israel, șocul este atât de mare încât există șanse ca acest eveniment să pună capăt celor 16 ani de paralizie strategică începută când Hamas a izgonit Autoritatea Palestiniană din Gaza, în 2007. Și dintr-o dată, palestinienii sunt din nou relevanți.
La momentul scrierii acestui text, se pare că Israelul a suferit peste 100 de civili uciși, peste 1.000 de răniți și un număr necunoscut, dar considerabil, de oameni răpiți. Acest din urmă aspect instalează o dramă probabil prelungită, cu amenințări de execuții și negocieri pentru schimburi de prizonieri, în care Israelul are o istorie de plată, în cele din urmă, a unui preț foarte mare.
Este un eșec spectaculos pe mai multe fronturi: din punct de vedere tactic, este clar că nu a existat un plan suficient pentru a apăra orașele de graniță și kibutz-urile de pe partea israeliană a graniței; în ceea ce privește partea de intelligence, este clar că Israelul nu știa – așa cum trebuie să știe sute de agenți din Gaza – că urma atacul. Acest lucru va zgudui grav lăudatul serviciu de securitate Shin Bet.
Și, din punct de vedere strategic, întregul edificiu al politicii față de Gaza a dus la un adevărat dezastru.
A fost accelerat de otrăvitoarele diviziuni politice din Israel? Este acesta motivul pentru care Hamas a ales să atace? Și aparenta lipsă de pregătire a Israelului a fost cumva cauzată sau agravată de schisma internă? Aceste întrebări nu vor avea un răspuns în curând, dar ceea ce este clar este că Israelul este condus în prezent de un guvern de extrema-dreaptă spectaculos de incompetent, la cârma căruia se află un acuzat penal.
În mod tragic, cu excepția instalării rapide a unui guvern de unitate națională, tocmai acest amestec de oameni trebuie acum să decidă asupra reacției. Provocarea este următoarea: atacurile au creat o psihologie a transformării și o senzație reală că nu poate exista niciun întoarcere la status quo ante; dar opțiunile reale din teren rămân la fel de neplăcute ca înainte.
Pentru ca răspunsul Israelului să fie cu adevărat diferit față de politica sa de până acum, ar însemna ocuparea Fâșiei Gaza și înlăturarea de la putere a Hamas – probabil pentru a reinstala Autoritatea Palestiniană. Acest lucru ar implica lupte de stradă purtate de soldații israelieni împotriva unei forțe de zeci de mii de luptători înarmați până în dinți, conduși de gangsteri și fanatici, care sunt absolut nemiloși în a-și expune civili la pericol. Israelul poate să se aștepte la pierderi semnificative din toate părțile, care probabil vor depăși ceea ce s-a întâmplat sâmbătă. Există și riscul execuțiilor în rândul ostaticilor ținuți în Gaza.
Israelul are și opțiunea de a repeta strategia sa anterioară de bombardare a Fâșiei Gaza, de data aceasta cerând eliberarea ostaticilor în locul încetării focului cu rachete (desigur, și aceasta va veni). Acest lucru ar putea include asasinarea țintită a liderilor Hamas, dar, din nou, ostaticii sunt un factor care complică.
Oricare operațiune militară care durează mult timp prezintă riscul de a se extinde în trei direcții: Hezbollah ar putea să se alăture, trăgând rachete spre Israel din Liban și implicând țara în război; palestinienii din Cisiordania ar putea declanșa o nouă intifadă; și există varianta, într-un fel cel mai pesimist scenariu pentru Israel, ca extremiștii din rândurile cetățenilor arabi israelieni să se alăture și ei, incendiind străzile din Israel.
Oricare dintre aceste scenarii ar putea schimba jocul în politica israeliană, chiar dacă, desigur, pentru moment, toată lumea va pretinde că politicile nu sunt un factor.
Pe de o parte, atacul reprezintă o oportunitate pentru o resetare foarte necesară pentru prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu, al cărui guvern a reușit să se facă extrem de impopular. Nu este doar faptul că propunerile de a anihila independența judiciară și de a elimina multe dintre libertățile de care israelienii se bucură au afectat economia – ci și faptul că le-a promis aliaților săi Haredi să adopte o lege care să-i scutească oficial pe tinerii Haredi de serviciul militar, ceea ce va indigna majoritatea covârșitoare a israelienilor. Aplicând calculul normal al politicii israeliene, războiul ar putea fi exact ceea ce are nevoie Netanyahu pentru a reordona cărțile și pentru a supraviețui cumva și acestui episod. Oricum, crizele de securitate de obicei ajută dreapta.
Dar de data asta ar putea fi altel. Este greu de înțeles cum poate scăpa Netanyahu de judecata că guvernul său – așa cum este el, plin de foști condamnați, fanatici și aparatcici meschini – dormea în post. Își dedicase toate energiile pentru a încerca să instaureze un regim autoritar cu costuri enorme pentru coeziunea socială și economie. Nu este de neconceput ca dimensiunile eșecului să determine un anumit respect pentru expertiză și o reticență pentru votarea incompetenților – nu doar în Israel, ci și în alte țări. Dar asta se va decide la următoarele alegeri.
În acest moment, un rezultat posibil este o reconfigurare care să ducă la un „guvern de unitate națională” centrist, înlocuindu-i pe aliații de extremă dreapta ai lui Netanyahu cu factori moderați. Liderul opoziției a propus deja acest lucru, iar în țară frământarea este atât de mare încât acest lucru nu a fost perceput, așa cum în mod normal ar fi fost, drept o manevră cinică.
Între timp, nu ar trebui să surprindă pe nimeni dacă Netanyahu rămâne cu actuala sa echipă. Revizuirea judiciară poate fi crucială în a-l ține departe de închisoare. În schimb, ar putea alege să exploateze eșecul de intelligence și să încerce să schimbe conducerile ramurilor de securitate; toți sunt profesioniști experimentați și, prin urmare, aproape prin definiție, opozanți ai politicilor guvernului său, în special ai restructurării autoritare. El ar căuta să-i înlocuiască cu adepți loiali, provocând și mai multe daune Israelului, dar acumulând mai multă putere pentru el însuși. Acesta nu este Israelul pe care prietenii săi din străinătate îl admiră, dar oricine ar fi surprins de un asemenea curs ar așa doar pentru că își făcea iluzii și nu e la curent cu situația.
În cele din urmă, însă, situația din Gaza pur și simplu nu este sustenabilă: două milioane de oameni fără resurse naturale, cu electricitate intermitentă, fără comerț liber cu lumea și fără o cale de ieșire pe uscat, aer sau mare. Să nu existe nicio îndoială: Hamas este o organizație criminală care caută doar război cu Israelul și nu-i pasă deloc de populația pe care o asuprește. Dar politica Israelului de a încerca să înlăture Hamasul prin presiune asupra populației nu avea cum să ducă la lucruri bune. Este, fără îndoială, timpul pentru o nouă „concepție”.
Dragi români, cel mai bine ar fi să ignorați guvernul israelian
