<< Pe piețe este cunoscut drept „Trump trade”, pariul că revenirea lui Donald Trump la Casa Albă anuntă o inflație mai mare și rate mai mari la dobânzi. Multe dintre politicile de bază ale domnului Trump împing în această direcție: tarifele ar crește costurile de import, deportarea imigranților ar putea crește salariile, iar reducerile de taxe finanțate de deficit ar stimula economia. Pe fondul inflației în creștere, Rezerva Federală nu ar avea de ales decât să opteze pentru rate mai mari >>, scrie The Economist.
<< Catastrofica, pentru Biden, dezbatere din 27 iunie, a oferit o previzualizare a pariului. Confruntați cu probabilitatea ca Trump să ajungă președinte, investitorii au vândut certificate de trezorerie, ceea ce a dus la o scurtă creștere a randamentelor. Marea teamă este că s-ar întâmpla lucruri mult mai rele. Dacă Trump se va bate cu Fed în privința ratelor dobânzilor, acest lucru ar putea să semene îndoieli cu privire la independența băncii centrale, subminând încrederea în piețele americane și în dolar. Acesta este scenariul de coșmar economic pentru o a doua administrație Trump.
Dar, ca în orice coșmar, Baubaul Trumponomics poate fi mai teribil decât realitatea sa. Domnul Trump și consilierii săi au multe idei putrede. Au și unele decente. Iar capacitatea lor de a implementa politici dăunătoare va fi constrânsă de acțiunea Congresului, instituțiilor și piețelor americane.
Domnul Trump și-a rafinat agenda în discursuri și interviuri, iar pe 8 iulie ea a fost consacrată de republicani ca platformă electorală a partidului. Trei elemente ies în evidență. Primul este dereglementarea, un element de bază pentru republicani. Spre deosebire de 2017, când el și consilierii săi erau prost pregătiți pentru președinție, de data aceasta au venit cu personal și politici. Domnul Trump va pierde puțin timp în anularea multor reguli de mediu ale administrației Biden, slăbirea restricțiilor de foraj pentru companiile petroliere și presiunea asupra agențiilor federale pentru a reduce cheltuielile. El a promis, precum în prima sa președinție, să elimine două reglementări pentru fiecare emisă.
Dar o mare parte din toate astea reprezintă zgomot de marketing. Numărul de restricții din Codul Reglementărilor Federale, un indicator al intensității reglementărilor în America, a rămas practic neschimbat sub domnul Trump. Mai mult decât atât, administrația sa a fost blocată de instanțe. A eșuat în aproape 80% din litigiile privind utilizarea agențiilor federale, potrivit Institutului pentru Integritate Politică, un grup de cercetare. Goldman Sachs consideră că impactul tuturor dereglementărilor lui Trump a fost în cele din urmă unul nesemnificativ pentru economie în general – un rezultat care s-ar putea repeta.
În ceea ce privește impozitele, dl Trump poate fi văzut, într-un anumit sens, ca un candidat de continuitate. Acțiunea se va concentra asupra expirării care planează în privința unei mari părți a Tax Cuts and Jobs Act, pachetul domnului Trump din 2017. Reducerea TCJA a impozitelor pe profit a fost permanentă, dar o mare parte din restul legii, inclusiv reducerile de impozite pe venitul personal, vor expira la sfârșitul anului 2025. Principalul obiectiv al domnului Trump este de a face aceste reduceri permanente.
Nu va fi simplu, deoarece pentru a trece proiectul de lege prin Congres, republicanii vor trebui să plătească costul extinderii reducerilor, aproximativ 4,5 trilioane de dolari în următorul deceniu. Dar domnul Trump are opțiuni. O parte din venituri poate proveni din tarife, care ar putea aduce 3 trilioane de dolari pe parcursul deceniului. Există, de asemenea, bani pentru a inversa unele dintre politicile domnului Biden. Costul Legii de reducere a inflației, pachetul de subvenții pentru climă al domnului Biden, este de așteptat să ajungă la aproximativ 1 trilion de dolari. Republicanii pot elimina unele credite fiscale, începând cu reducerile pentru vehiculele electrice. Trump a sugerat, de asemenea, că ar putea anula anularea datoriilor studentești, decisă de către domnul Biden, pe cale de a costa 1 trilion de dolari.
Celelalte idei fiscale ale domnului Trump sunt mai modeste. El a vorbit despre reducerea unui punct procentual din rata impozitului pe profit, pentru a o aduce la 20% (îi place un număr rotund). Propunerea lui cea mai excentrică este de a scuti bacșișul de taxe. Legiuitorii ar trebui să elaboreze această scutire cu atenție, altfel toată lumea ar putea cere plăți ca gratuități. Fără a compensa veniturile sau reducerea cheltuielilor, fiecare reducere a impozitelor va înrăutăți deficitul Americii, un risc sub domnul Trump. Dar nu este ca și cum dl Biden ar fi fost un model al rectitudinii fiscale: deficitul federal este pe cale să atingă 7% din PIB, în acest an.
Omul cu tarifele, partea a doua
Strategia economică pentru care domnul Trump este cel mai infam, mai ales în afara Americii, este protecționismul său. El a făcut clar încotro vrea să o apuce în continuare, urmărind un tarif universal de 10% pentru toate importurile în America și o taxă de 60% pentru bunurile fabricate în China. El dorește și o decuplare mai concertată de China.
Nu există nicio îndoială asupra consecințelor globale, în cazul în care domnul Trump ar transpune în operă panoplia sa de politici comerciale de tipul America first. Ar fi în stare să facă asta? În aripa tradițională a Partidului Republican încă există rezistență la tarife. Dacă domnul Trump decide să scoată din tablou Congresul, el ar putea declara o urgență de securitate națională, ceea ce i-ar conferi puteri speciale. Aceasta, însă, poate fi anulată în instanță.
Tarifele mai mari pentru China ar fi mai realizabile, deoarece Casa Albă s-ar putea prevala de măsurile existente. S-ar putea, de exemplu, concluziona că China nu a respectat un acord semnat cu Trump în 2020, ceea ce ar fi ușor de demonstrat. Reprimarea redirecționării exporturilor chineze prin alte țări ar fi mai dificilă fără cooperarea guvernelor străine, pe care Trump s-a străduit să o obțină în trecut.
Mai mult, chiar și în Casa Albă sub Trump, s-ar putea să existe o opoziție față de cele mai agresive politici ale sale comerciale. Soimi precum Peter Navarro, un consilier economic, au fost cei mai volubili, dar lui Trump îi place să adune o echipă de rivali, ceea ce-i permite să judece între opinii contrastante. El poate numi încă o dată un veteran de pe Wall Street ca secretar al trezoreriei sale, iar o astfel de figură ar fi o contrapondere la protecționiștii care scuipă flăcări.
Agenda lui Trump se va confrunta și cu alte obstacole. Primul său an de mandat are un calendar legislativ dens. Plafonul datoriei va fi restabilit pe 2 ianuarie, forțând Casa Albă să intre în discuții cu Congresul. Un alt termen limită se profilează la sfârșitul lunii aprilie, când Congresul va trebui să facă reduceri radicale dacă nu a elaborat un nou buget. În tot acest timp, ceasul va ticăi cu privire la reducerile de impozite ale domnului Trump. Dacă democrații reușesc să câștige Camera, toate aceste negocieri vor fi cu atât mai spinoase.
Domnul Trump va progresa și mai puțin în ceea ce privește remodelarea Fed. Investitorii se tem că el vrea să influențeze deciziile băncii centrale privind ratele. Punerea în practică a acestei dorințe este totuși dificilă. Prima sa șansă de a numi un nou guvernator va veni în 2026, după care va putea nominaliza și un scaun care să-l înlocuiască pe Jerome Powell. Dar consiliul de administrație al Fed este format din șapte membri, iar toate nominalizările trebuie să treacă prin Senat, care i-a blocat aîn trecut pe doi dintre cei patru nominalizați ai domnului Trump. Dacă Trump ar încerca să-l demită pe domnul Powell, cei familiarizați cu ceea ce se întâmplă în Fed consideră că s-ar confrunta cu o altă luptă juridică de necâștigat.
Pe termen scurt, poate că cel mai mare prejudiciu pe care Trump îl poate provoca economiei Americii vine prin politica sa de imigrație. Oprirea „invaziei”, așa cum o numește el, îi va consuma administrația. Milioanele de oameni care au intrat în țară în ultimii câțiva ani au fost esențiali pentru susținerea creșterii economice în timp ce era îmblânzită inflația. Oprirea migrației ar fi un șoc pentru piața muncii. Cu toate acestea, ca și în cazul altor politici trumpiene, va exista rezistență la fiecare pas, cu instanțe care anulează ordinele de deportare, state democrate ce refuză să coopereze și întreprinderi ce fac lobby pentru demersuri mai ușoare.
Prin toate acestea, lumea financiară l-ar controla și pe domnul Trump. El este sensibil la bursă, atribuind chiar și buna funcționare a acesteia, la începutul anului, așteptărilor legate de victoria sa. Dacă acțiunile ar scădea sau randamentele ar crește atunci când Trump își atacă cea mai recentă țintă – fie că este Fed, imigranți sau comerțul exterior – i-ar atrage atenția.
Acest lucru nu trebuie să ducă la optimism când vine vorba de preluarea de către domnul Trump a frâielor politicii americane. Există riscul ca al doilea mandat al său să scape de sub control. Controlul asupra exceselor sale nu este automat și ar avea nevoie de oameni să se îndrepte împotriva sa, în Partidul Republican, în instanțe și în societate în general. Dar asta ar trebui să se întâmple, iar astfel va ține la distanță ceea ce este mai rău din trumponomics. >>
