Turcia nu se află doar la o răscruce de civilizații, ci și de plăci tectonice

<< Recentul cutremur a fost primul seism cu magnitudine 7, pe falia din Anatolia de Est, din timpurile moderne >>, notează The Economist

<< Cutremurele care au zguduit sudul Turciei și nordul Siriei, la primele ore ale dimineții de 6 februarie, au fost printre cele mai devastatoare din acest secol. După trei zile de la dezastru, numărul raportat al deceselor a depășit 10.000. Acest impact înfiorător provine, în mare parte, din practici necorespunzătoare de construcție și din cauza momentului la care s-a produs cutremurul – în timp ce oamenii dormeau. Dar orice eveniment seismic atât de puternic – cele mai mari cutremure au avut magnitudinea 7,8 și 7,5 – ar provoca daune grave. La nivel mondial, doar în jur de 15 cutremure cu magnitudine 7 sau mai mare au loc în fiecare an.

Deși Turcia este departe de „cercul de foc” al Pacificului care generează cele mai multe dintre cele mai puternice cutremure din lume, vecinătatea sa este neobișnuit de activă din punct de vedere seismic. Cutremurele tind să apară de-a lungul granițelor dintre plăcile tectonice, segmente ale scoarței Pământului care sunt deplasate de curenții de convecție din mantaua fierbinte de dedesubt. De-a lungul liniilor de falie care separă plăcile, rocile de crustă trec încet una pe lângă alta, adesea lipindu-se și blocându-se. Acest lucru face ca forța să se acumuleze până când falia alunecă, provocând un cutremur.

Estul Mediteranei are o structură tectonică deosebit de complexă, care implică mai multe „microplăci”, inclusiv placa Anatoliană, pe care se află cea mai mare parte a Turciei. Cu doar 100 de milioane de ani în urmă, această placă cuprindea o parte a țărmului sudic al unei mări numite Tethys, care despărțea Africa de Eurasia. Pe măsură ce acest masă de apă s-a închis, lăsând mările Aral, Neagră, Caspică și Mediterană drept singurele sale rămășițe, placa Anatoliană s-a îndreptat spre nord. Apoi, a fost strânsă între alte patru plăci, inclusiv placa arabă, la sud-est (care migrează spre nord), și placa eurasiatică, la nord (care se deplasează spre sud). Ambele plăci continuă și astăzi să împingă în micul lor vecin din Anatolia.

În urma unui cutremur catastrofal produs în apropiere de Istanbul, în 1999, liderii turci au promis să îmbunătățească pregătirea seismică. Acest cutremur a avut originea în falia Anatoliei de Nord, limita dintre placa Anatoliană și placa Eurasiatică, care a fost sursa majorității cutremurelor mari din Turcia. În schimb, falia din Anatolia de Est, unde se freacă de placa arabă, nu a văzut un cutremur de cel magnitudine cel puțin 7 de când au început să funcționeze sistemele moderne de monitorizare, la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Multe alte sisteme de falii active, cum ar fi zona de subducție Cascadia, din nord-vestul Statelor Unite și sud-vestul Canadei, au traversat secole fără cutremur. O astfel de liniște relativă nu indică neapărat un risc seismic scăzut. Tensiunea de-a lungul faliei din Anatolia de Est s-a acumulat an de an, făcând ca falia să fie pregătită pentru un cataclism. >>

Ce a făcut să fie atât de devastator cutremurul din Turcia şi Siria

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here