Ankara a manifestat întotdeauna interes față de Asia Centrală, dar acum există un nou sentiment de urgență, scrie Ekaterina Zolotova, pentru Geopolitical Futures.
<< Săptămâna trecută, președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, a vizitat de două ori Asia Centrală. Mai întâi, s-a deplasat în Uzbekistan pentru a participa la un summit al Organizației de Cooperare Economică, iar apoi în Kazahstan pentru a lua parte la summitul aniversar de 10 ani al Organizației Statelor Turcice. Această călătorie face parte din eforturile Turciei de a-și intensifica relațiile cu Asia Centrală – eforturi care au inclus consolidarea comerțului, cooperarea militară și investițiile, precum și reconcilierea politică cu guvernele din regiune.
Traiectoria estică a abordării Turciei nu este tocmai nouă. În ultimii 30 de ani, Ankara și-a consolidat constant cooperarea cu Asia Centrală, încercând să devină o putere regională. Pentru guvernul turc, acest lucru implică revitalizarea și unificarea popoarelor turcice și valorificarea resurselor naturale considerabile ale Asiei Centrale. Cu toate acestea, implicarea a fost mereu îngreunată de distanță, o infrastructură de transport insuficientă, investiții limitate și un nivel redus al comerțului. De aceea, Turcia și-a intensificat eforturile în ultimul an.
Dar există și mai mulți alți factori care explică orientarea Turciei spre est. În primul rând, tensiunile dintre Rusia și Occident i-au conferit Ankarei un nou sentiment al urgenței. Ostilitățile i-au oferit Turciei oportunitatea de a fi intermediar între Rusia și Occident și au deschis o rută comercială nouă între China și Occident, evitând Rusia prin Asia Centrală. Creșterea tranzitului pe ruta Europa-China ar aduce bani de care economia turcă are nevoie urgent. Turcia pariază pe viabilitatea Coridorului de Mijloc, chiar în timp ce ea, Uzbekistan, Turkmenistan și Iran semnează un protocol pentru formarea unui coridor de transport multimodal care va fi utilizat pentru livrarea mărfurilor din Asia-Pacific către Europa.
În al doilea rând, reducerea exporturilor de energie din Rusia a făcut mai atractivă energia din Asia Centrală, pe măsură ce Europa caută să-și diversifice furnizorii. Încercările anterioare de a exploata energia regiunii – cum ar fi Conducta de Gaz Transcaspică, un proiect planificat, care ar transporta gaze naturale din Turkmenistan prin Azerbaijan și Georgia către Turcia și apoi către Uniunea Europeană – au eșuat din cauza costurilor, complexității sau pur și simplu a absenței urgenței. Petrolul kazah curge deja spre Europa prin Azerbaijan și Turcia, iar în iulie, a început să fie transportat prin conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan. Acest lucru ilustrează intenția Ankarei de a deveni un centru energetic eurasiatic prin intermediul căruia Europa va primi gaze din Rusia și Asia Centrală (conflictul Israel-Hamas nu a făcut decât să sporească urgența acestor probleme, punând sub semnul întrebării o conductă de gaze planificată, din Israel către un terminal de lichefiere din Cipru, care ar trimite gaze naturale lichefiate către Europa. Turcia a suspendat cooperarea în proiect).
Perspectiva aderării Turciei la UE a jucat, de asemenea, un rol în orientarea sa către est. Cu câteva luni în urmă, Ankara a reamintit Bruxelles-ului de statutul său de candidat atunci când a fost de acord să oprească blocarea procesului de aderare a Suediei la NATO. Dar după ce Parlamentul European a publicat un raport, în septembrie, despre statutul Turciei, despre care Ankara a spus că este plin de acuzații nefondate, prejudecăți și dezinformări, tensiunile au atins apogeul. Turcia a amenințat că se va retrage din proces, dar în realitate, UE cumpără aproximativ 40% din exporturile turcești, deci are puțin sens pentru Ankara să-și întrerupă legăturile, mai ales dacă aspiră să fie un centru energetic regional. Cea mai bună opțiune pentru Turcia este să-și diversifice piețele de export.
Pentru toate aceste motive, Turcia a căutat modalități de a derula mai multe afaceri în Asia Centrală. Ponderea cifrei de afaceri a Turciei cu regiunea a crescut. Anul trecut, comerțul kazaho-turc a reprezentat 4,7% din totalul comerțului kazah, după o creștere de 54,4% a cifrei de afaceri. Tot anul trecut, Turcia a devenit al patrulea partener comercial al Uzbekistanului, datorită, în parte, unui cadru pentru un acord comercial preferențial. Cifra de afaceri între Turkmenistan și Turcia a atins 2,1 miliarde de dolari până acum în 2023 – deja mai mare decât în întregul an 2022. Investițiile sunt, de asemenea, în creștere. Investițiile turcești în Kazahstan depășesc acum 5 miliarde de dolari, făcând din Ankara unul dintre cei mai mari investitori străini ai țării. În ultimii șase ani, volumul investițiilor turcești acumulate în Uzbekistan a depășit 3,5 miliarde de dolari, și numai în 2022 au creat 370 de companii joint venture în domeniile energiei, industriei, agriculturii și producției de materiale.
În cele din urmă, războaiele din Ucraina și Gaza au deviat atenția Rusiei și Iranului și au permis astfel Turciei să-și extindă prezența militară într-o regiune care, istoric, fusese în sfera lor de influență. Acest lucru ar putea permite Ankarei să asigure independent securitatea pentru viitoarele proiecte de transport. În acest sens, Turcia și Kazahstan au încheiat un acord de apărare în temeiul căruia Turcia va construi nave de război pentru Kazahstan. Mai recent, ministrul Apărării al Kazahstanului a călătorit în Turcia pentru a vizita instalații militare și locuri militaro-industriale, inclusiv cele operate de Turkish Aerospace Industries, care produce echipamente de aviație și vehicule aeriene fără pilot, și a semnat un plan bilateral de cooperare militară pentru 2024.
În ceea ce privește statele asiatice centrale, ele salută atenția acordată de Turcia. Au nevoie de Turcia ca piață de export și ca modalitate de a ocoli Rusia (și sancțiunile occidentale). Nu au nevoie doar de investiții, ci și de o diversificare a investițiilor; banii rusești s-au epuizat, iar banii chinezeștii implică un risc pe care guvernele (și poporul) din Asia Centrală nu îl doresc. Turcia le permite să aibă o politică externă cu mai multe direcții, cu tone de beneficii financiare și logistice.
Sigur, Turcia valorifică momentul, dar este important să se observe că, deși Ankara devine din ce în ce mai indispensabilă pentru Asia Centrală, nu reprezintă o amenințare legitimă nici pentru Rusia, nici pentru China. Nu are forța financiară sau geopolitică pentru a face acest lucru, iar pe măsură ce regiunea devine mai importantă, tot mai multe țări vor intra în competiție. >>
