Anul 2024 se încheie în forță în Europa, așternând pe parcursul său suficiente premise pentru ca 2025 să fie chiar mai turbulent.
Crizele politice sau de identitate care se manifestă din plin azi în numeroase țări europene au fost amorsate de criza financiară din 2008-2009, au fost accentuate de criza Covid din 2020-2021, au fost agravate de deficiențe sistemice acumulate și neîndreptate decenii la rând și au fost accelerate de factori disruptivi oarecum excentrici și de pionierat, dar care dispun de o forță financiară și mediatică de o amploare fără precedent (cazul Elon Musk).
Europa nu s-a simțit bine în 2024 și tinde să se simtă și mai rău în 2025.
Motorul franco-german al UE e gripat în acest moment și nu doar pentru moment – și Franța, și Germania fiind sufocate de o instabilitate politică pe zi ce trece mai vulcanică.
Iar vestea proastă rău este aceea că, după 20 ianuarie 2025, factorilor interni și externi care au favorizat până acum instabilitatea în cele două țări li se va alătura cel mai înfricoșător factor: instalarea oficială a binomului Trump-Musk la Casa Albă. Unda de șoc va fi resimțită peste tot în UE.
În 2025, este de așteptat ca Trump să-și dezlănțuie tirul tarifar asupra exporturilor europene în SUA, la pachet cu o presiune infernală, poate la limita șantajului via NATO, pentru creșterea cheltuielilor militare la niveluri teoretic inacceptabile de populațiile celor mai multe dintre state.
Iar Musk, celalalt element al binomului problematic de peste ocean, este de așteptat să-și aprofundeze, în 2025, proiectul de consolidare a extremei drepte în Europa – de la Vest la Est.
Mugurii acestui plan sunt deja vizibili.
Unde?
- În Marea Britanie, unde Elon Musk pare dispus să finanțeze partidul lui Nigel Farage.
- În Germania, unde Musk își întețește deja campania pro-AfD și șochează prin violența verbală îndreptată împotriva cancelarului Scholz.
- În România chiar, pe situația căreia Musk s-a pronunțat într-un stil perfect “călinist” și bine acordat narațiunii Moscovei: contra măsurii de anulare a alegerilor.
- Și nu este exclus ca, în 2025, “filosofia” lui Musk, de stimulare a extremei drepte, să penetreze și spațiul public și politic din Franța.
Cel mai probabil, proiectul lui Musk se va răspândi și dincolo de aceste șpații. Voință are, abordate globală are, bani are.
Pentru o țară ca România, toți acești factori erau deja suficienți pentru a proiecta un orizont sumbru asupra anului ce vine.
Dar cum un rău nu vine niciodată singur, să nu uităm așadar că acești factori mai trebuie coroborați și cu alții, nu mai puțin otrăvitori, dar și în plină activitate: nenorocirea războiului rusesc din Ucraina, ingerințele rusești din procesul electoral de la noi, criza energetică (și în curând politică și socială) amorsată tot de ruși în Republica Moldova, via Transnistria, prin suspendarea livrărilor de gaz.
În România, primăvara lui 2025 va fi marcată de rezultatul alegerilor prezidențiale. Iarna lui 2025 va fi marcată de modul în care va decurge campania electorală pentru prezidențiale. Iar circul putinisto-creștinesc din penultima zi a lui 2024, de la instanța care judecă contestația lui Călin Georgescu la anularea alegerilor, este deja un bun reper pentru a anticipa cam ce vom avea de trăit în iarna și primăvara lui 2025.
Personal, consider că pesimismul rațional și circumspecția sănătoasă sunt atitudinile adecvate care, la intersecția dintre ani, să ne însoțească analiza trecutului recent și anticiparea viitorului imediat spre mediu.
În noaptea de Anul Nou, probabil vom deschide cu toții șampania, inclusiv subsemnatul. Dar cu siguranță, spre deosebire de atâtea alte cumpene dintre ani, de data asta gestul va fi mai degrabă reflex – un gest de dragul gestului, un efect al obișnuinței, un conformism banal; totul de formă, nimic de substanță.
Dacă ar fi să fim perfect în acord cu vremurile ce au trecut și cu cele cărora le mijesc de pe acum ochii, Revelionul 2024 ar fi normal să treacă fără o picătură de șampanie, fără speranțe infantile, poavazat de gânduri în cel mai bun caz contradictorii, marcat de sobrietate, împănat cu suspiciuni, covârșitor de abătut.
Nu-i vorba aici de pura sublimare a speranței, cât de imperativul de a face o cură strașnică de luciditate cu privire la șansele și căile unei salvări in extremis.
La mulți ani!
Ce ar trebui să schimbe pentru România, Republica Moldova, Polonia și NATO doborârea avionului azer
