Atacurile teroriste comise de Hamas pe 7 octombrie, care au ucis peste 1.000 de israelieni, au provocat indignare în întreaga lume. De la Washington până la New Delhi, politicienii au condamnat Hamas și au transmis condoleanțe poporului israelian. Politicieni de frunte au călătorit la Ierusalim și Tel Aviv. Numărul extrem de mare de decese, în raport cu mărimea populației Israelului, l-a determinat pe Secretarul de Stat al SUA, Antony Blinken, să descrie atacul ca „echivalentul a zece atacuri de tip 11 septembrie”, scrie Nelly Lahoud, pentru Foreign Affairs.
<< Blinken nu este singurul oficial care face referire la 11 septembrie atunci când discută despre atacurile Hamas. În întreaga lume, oficiali și analiști, atât cei care susțin Israelul, cât și cei care se opun, au făcut comparații între cele două operațiuni. Este ușor de înțeles de ce. Ambele atacuri au ucis un număr record de persoane în țările lor. Ambele au șocat lumea. Și ambele au fost menite să declanșeze o reacție în lanț, de magnitudine globală. Liderul fondator al al-Qaida, Osama bin Laden, anticipa că 11 septembrie avea să aducă ceea ce el numea o „lovitură hotărâtoare” ordinii conduse de Washington și „să distrugă mitul invincibilității americane”. Similar, Mohammed Deif, liderul aripii armate a Hamas, a declarat că operațiunea din 7 octombrie avea să „vestească răsăritul unei mari revoluții”, prin punerea în mișcare a unui efect de domino global care să zdruncine „invincibilitatea” Israelului și să pună capăt ocupației teritoriilor palestiniene.
Atacul lui Bin Laden, pe de altă parte, a schimbat lumea. Dar nu în felul în care se aștepta el. Liderul Al-Qaida credea că atacurile sale îi vor determina pe americani să iasă în stradă, replicând protestele împotriva războiului din Vietnam, și să ceară retragerea forțelor militare americane din statele cu majoritate musulmană. În schimb, americanii s-au unit în spatele președintelui SUA, George W. Bush, care a trimis trupe să ocupe Afganistanul, care a lansat un amplu „război împotriva terorii” care a slăbit Al-Qaida și, în cele din urmă, a invadat Irakul.
Hamas crede, de asemenea, că atacul său va duce la o escaladare regională, culminând cu eliberarea teritoriilor palestiniene ocupate. Cu toate că este prea devreme pentru a prezice consecințele pe termen lung ale operațiunii Hamas din 7 octombrie, este evident că grupul nu era pregătit să gestioneze haosul care a avut loc chiar în timpul operațiunii în sine. Dacă evenimentele care au urmat după 11 septembrie pot servi ca o analogie utilă pentru crizele actuale, atunci posibila agitație care ar putea avea loc în lunile următoare este sumbră atât pentru Hamas, cât și pentru întreaga regiune.
Vise și iluzii
În mintea lui bin Laden, atacul din 11 septembrie era parte dintr-un plan mai mare. Liderul Al-Qaeda dorea să determine Statele Unite să-și retragă forțele militare din statele cu majoritate musulmană pentru a slăbi regimurile autoritare din aceste locuri, deschizând calea pentru jihadiști să le răstoarne și să-i elibereze pe musulmanii care suferă sub stăpânirea lor opresivă. Scopul său ultim era să reînvie comunitatea istorică, adică comunitatea globală a musulmanilor care fusese cândva unită de o autoritate politică comună.
Cu toate acestea, planul lui bin Laden a eșuat cu totul. Contrar așteptărilor sale, Washingtonul a răspuns rapid la atacurile din 11 septembrie, lansând o invazie cu efective mari în Afghanistan pentru a-i eradica gruparea și, în mare parte, a avut succes. Până în decembrie 2001, Al-Qaeda era făcută bucăți, iar până la sfârșitul anului 2002, majoritatea liderilor de rang înalt ai grupării fuseseră uciși sau capturați. Liderii de nivel secund din Al-Qaeda s-au chinuit să se ascundă chiar și în Zonele Tribale Administrate Federal din Pakistan, unde au căutat în cele din urmă adăpost. Problemele lor au fost în mare parte cauzate de campania susținută și eficientă cu drone a CIA în regiune, care a stopat terorismul internațional al Al-Qaeda.
Hamas nu este Al Qaeda, iar obiectivul său declarat – eliberarea Palestinei – este mult mai bine definit decât viziunea cuprinzătoare a lui bin Laden. Cu toate acestea, în declarația lui Deif ce anunța atacul din 7 octombrie, există ecouri clare ale viziunii de schimbare a lui bin Laden. Numele arab al operațiunii, „Tufan al Aqsa”, probabil face referire la potopul global care implică salvarea lui Noe, prezent atât în Biblie, cât și în Coran: în Coran, „Tufan” este potopul pe care Dumnezeu l-a declanșat pentru a curăța pământul de păcate. „Al Aqsa”, în schimb, se referă la moscheea care reprezintă cel de-al treilea loc sfânt al islamului. Aflată în același loc cu Muntele Templului, unul dintre cele mai sfinte locuri pentru evrei, al Aqsa a fost martora a numeroase confruntări între poliția israeliană și credincioșii musulmani, în special în ultimii ani. Discursul lui Deif a fost marcat de o frază provocatoare – „mânia al Aqsa” – menită să înfurie musulmanii din întreaga lume, amintind raidurile frecvente ale poliției în moschee și imaginile familiare ale credincioșilor care sunt împușcați cu gloanțe de cauciuc și grenade paralizante.
Atunci când a anunțat lansarea operațiunii din 7 octombrie, Deif și-a exprimat speranța că succesul operațional va declanșa o reacție în lanț dincolo de Israel, atrăgând întregul Orient Mijlociu într-un conflict pentru libertatea palestiniană. El i-a implorat pe palestinienii din Ierusalim și Cisiordania să folosească toate mijloacele disponibile pentru a viza așezările evreiești, și a apelat la palestinienii din Israel „să aprindă pământul sub picioarele ocupanților opresori”. De asemenea, el s-a adresat grupurilor de „rezistență” islamică (distincte de grupurile jihadiste) din Iran, Irak, Liban, Siria și Yemen „să se unească cu frații lor din Palestina”. Deif chiar a prevăzut că, mânate de zelul lor de a apăra al Aqsa, „toate puterile arabe și islamice se vor uni în spatele palestinienilor și vor îndepărta ocupația”.
Hamas a părut cu adevărat șocat de prăbușirea temporară a apărării Israelului
Dar nu a durat mult timp pentru ca Hamas să își dea seama că niciun plan nu supraviețuiește primului contact cu dușmanul. Deși discursul inflamator al lui Deif îndemna susținătorii să se abțină „de la uciderea bătrânilor și a copiilor”, lumea a aflat despre atacurile Hamas din imagini copleșitoare care arată morți din ambele categorii de vârstă. Fotografiile șocante au determinat multe state, inclusiv pe principalii susținători ai Israelului, să sprijine represalii intense ale Israelului, cu Statele Unite promițând să furnizeze arme Israelului.
De fapt, imaginile de la atacul Hamas au fost atât de înspăimântătoare încât chiar și unele grupuri jihadiste s-au simțit obligate să se angajeze în războiul informațional pentru a masca scenele înfiorătoare. Al-Qaida în Subcontinentul Indian, de exemplu, a emis o declarație publică în care susținea că i-a „văzut pe mujahedini acoperind o femeie evreică pentru a-i proteja modestia în timp ce îi adăposteau copiii, asigurându-o că ‘îi vă vom trata cu umanitate, pentru că suntem musulmani’”. Într-un interviu pentru Al Jazeera, Saleh al-Arouri, unul dintre liderii Hamas, a susținut că violența împotriva civililor nu a fost comisă de grupul său. El a spus că luptătorii Hamas erau „disciplinați”, dar din cauza prăbușirii rapide a „dușmanului”, civilii din Gaza și alte facțiuni palestiniene au trecut granița și s-au angajat în ucidere și răpire fără discernământ. Khaled Mashal, liderul Hamas în străinătate, a făcut afirmații similare. Într-un interviu pentru Al Arabi, el a subliniat angajamentul grupului de a respecta dreptul internațional umanitar. În acest sens, el era încrezător că conducerea grupului din Gaza va elibera ostaticii civili și persoanele cu dublă cetățenie odată ce luptele se vor domoli și Hamas va fi într-o poziție de a se coordona cu alte facțiuni.
Angajamentul Hamas față de dreptul internațional este, desigur, discutabil. Cu toate acestea, grupul părea cu adevărat uluit de prăbușirea temporară a apărării Israelului. Într-un interviu acordat New Yorker, Moussa Abu Marzouk, un lider politic al Hamas, a spus că grupul său „nu s-a așteptat niciodată” să provoace haosul pe care l-a provocat. Un diplomat anonim a spus, pentru Al Monitor, că succesul Hamas a „surprins” grupul și l-a îngrijorat. „Cu doi răpiți, ar fi putut negocia cu Israelul pentru permisiunea de a construi un port și eliberarea a sute de deținuți din închisorile israeliene”, a spus diplomatul. „Cu peste 100 de răpiți, vor avea de-a face cu întreaga armată israeliană în Gaza”. Mai mult, judecând după interviurile publice acordate de liderii Hamas, ei nu par să știe numărul total al ostaticilor capturați de luptătorii palestinieni, sugerând o lipsă de coordonare între grupurile militante din Gaza. Până la data de 22 octombrie, Hamas a eliberat doi ostatici americani, dar nu e exclus ca grupul să nu-i poată elibera pe toți ostaticii non-militari, chiar dacă ar dori să o facă.
Prima fază a ceea ce Mashal a numit o „aventură calculată” pare să se fi transformat într-o nefericită aventură plină de erori grave de calcul. Răspunsul global pe care Hamas spera să-l obțină a căzut mult sub așteptările liderilor săi. Guvernele arabe au criticat represaliile Israelului, dar nu au oferit niciun sprijin Hamasului. Cu toate confruntările ulterioare dintre Hezbollah și Israel de-a lungul frontierei Israelului cu Libanul, ambele părți s-au arătat mult mai reținute decât dorea Hamas. Grupul a contat în mod clar pe un rol mai activ din partea Iranului. Într-un interviu acordat TRT Arabic, Abu Marzouk s-a plâns că „nu a existat nicio coordonare cu Iranul” și a regretat că răspunsul militar al Hezbollah „a fost mediocru”. Mashal a împărtășit această dezamăgire și a cerut în mod direct Hezbollahului să facă „mult mai mult”. La 19 octombrie, unul dintre liderii aripii armate a Hamas, Abu Obeida, a lansat chiar o declarație pledând pentru o implicare mai largă și mai activă, îndemnând musulmanii să recunoască faptul „că aceasta este o oportunitate pentru comunitate de a-și apăra demnitatea și al-Aqsa și de a-și mobiliza oamenii la frontierele cu Palestina”.
Ai grijă ce îți dorești
Imediat după atac, Israel și-a declanșat furia asupra Hamas, iar populația civilă palestiniană din Gaza a suportat cea mai mare parte a victimelor. Țara s-a pregătit și pentru un conflict major, chemând sub arme sute de mii de rezerviști și adunându-i la granițele Gaza. Prim-ministrul israelian, Benjamin Netanyahu, a declarat că Hamas a „făcut o greșeală de proporții istorice” și a amenințat că va „cere un preț care va fi amintit de ei și de ceilalți dușmani ai Israelului pentru decenii de acum înainte”. Guvernul său a început un asediu, întrerupând accesul la apă, hrană și combustibil în Gaza, ceea ce a transformat într-un coșmar zilnic viața populației fără statut din fâșia de pământ.
Cu toate că Israel dispune de o putere militară semnificativă, obiectivul strategic al campaniei sale actuale nu este clar. În lumina distrugerilor catastrofale din Gaza, răspunsul Israelului va fi evaluat nu doar de dușmanii săi, ci și de prietenii săi. Chiar și președintele SUA, Joe Biden, care și-a afirmat repetat angajamentul „neechivoc” față de securitatea Israelului, și-a exprimat și regretul pentru „pierderea tragică a vieților palestiniene” și le-a amintit liderilor israelieni „necesitatea critică de a acționa conform legilor războiului”.
Cu cât Israelul cauzează mai multă devastare palestinienilor din Gaza, cu atât devine mai probabil să realizeze obiectivul pe care operațiunea Hamas din 7 octombrie nu a reușit încă să-l atingă. Dacă exagerează, Israelul va urma efectiv pașii Statelor Unite. După 11 septembrie, Bush a declarat că „durerea națiunii […] s-a transformat în furie, iar furia în hotărâre” și a jurat că „războiul împotriva terorii” nu va lua sfârșit „până când fiecare grup terorist cu o acțiune globală va fi identificat, oprit și învins”. Cu toate acestea, în ciuda loviturilor semnificative pe care Washington le-a aplicat al-Qaida, intervențiile fără sfârșit și răspândite ale lui Bush au dat naștere la numeroase grupuri jihadiste regionale.
În mintea lui Bidean au fost lecțiile de la 11 septembrie, atunci când a vorbit despre „greșelile” pe care Statele Unite le-au făcut ca răspuns la acele atacuri și a avertizat „guvernul Israelului să nu fie orbit de furie”. Milioane de oameni din întregul Orient Mijlociu protestează deja în stradă. Având în vedere că mulți, în regiune, nutresc mânie nu doar față de campania militară a Israelului în Gaza, ci și împotriva propriilor regimuri corupte, aceste proteste amenință stabilitatea fragilă a guvernelor din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, inclusiv a celor care au semnat acorduri de pace cu Israelul.
Chiar dacă Al Qaeda nu a reușit să obțină o „lovitură decisivă” prin atacurile de la 11 septembrie, bin Laden a continuat să le descrie drept „victorii”. Pentru moment, Hamas va continua probabil să insiste asupra retoricii sale și să își laude realizările. Cu toate acestea, în anii de după atacurile sale, bin Laden a constatat că majoritatea grupurilor jihadiste regionale s-au dovedit a fi o povară pentru jihadul global și că atacurile lor fără discernământ „i-au respins” pe musulmani. De asemenea, Hamas ar putea fi îngrijorat și potențial eclipsat dacă conflictul capătă o dimensiune regională. >>
