În timp ce ne îndreptam spre 2024, cea mai mare parte a economiștilor și analiștilor de pe piață au adoptat un scenariu de bază în care majoritatea marilor economii evită atât recesiunea, cât și reapariția inflației – mult dorita „soft landing”. Cu toate acestea, consensul încurajator actual încă poate fi perturbat de o serie de factori, nu în ultimul rând de geopolitică, scrie Nouriel Roubini, pentru Project Syndicate.
<< Cu aproximativ un an în urmă, în jur de 85% dintre economiști și analiști de pe piață – inclusiv eu – se așteptau ca economia SUA și cea globală să sufere o recesiune. Inflația în scădere, dar încă persistentă, sugera că politica monetară ar deveni mai restrictivă înainte de a se relaxa rapid odată cu izbucnirea recesiunii; bursele ar scădea, iar randamentele obligațiunilor ar rămâne ridicate.
În schimb, s-a întâmplat în mare parte opusul. Inflația a scăzut mai mult decât era de așteptat, o recesiune a fost evitată, bursele au crescut, iar randamentele obligațiunilor au scăzut după ce crescuseră anterior.
Prin urmare, orice prognoză pe 2024 trebuie abordată cu smerenie. Cu toate acestea, sarcina de bază rămâne aceeași: începi cu un scenariu de bază, un scenariu optimist și un scenariu pesimist, apoi îi atribui fiecăruia probabilități variabile în timp.
Scenariul de bază actual pentru mulți economiști și analiști, deși nu pentru toți, este cel al unei „soft landing”: economiile avansate – începând cu Statele Unite – evită o recesiune, dar creșterea este sub potențial, iar inflația continuă să scadă către ținta de 2% până în 2025, în timp ce băncile centrale ar putea începe să reducă ratele în primul sau în al doilea trimestru al acestui an.
Un asemenea scenariu ar fi cel mai bun pentru piețele de acțiuni și obligațiuni, care au început deja să crească în așteptarea sa.
Un scenariu optimist este unul „no landing”: creșterea – cel puțin în SUA – rămâne peste potențial, iar inflația scade mai puțin decât se așteaptă piețele și Rezerva Federală a SUA. Reducerile de rate ar avea loc mai târziu și cu o rată mai lentă decât se așteaptă Federația, alte bănci centrale și piețele în prezent. Paradoxal, un scenariu „no landing” ar fi rău pentru piețele de acțiuni și obligațiuni, în ciuda unei creșteri surprinzător de puternice, deoarece implică faptul că ratele dobânzilor vor rămâne relativ ridicate pentru o perioadă mai îndelungată.
Un scenariu modest dezavantajos este de tipul „bumpy landing”, cu o recesiune scurtă și ușoară care determină o scădere mai rapidă a inflației decât se așteaptă băncile centrale. Ratele politicii ar scădea mai devreme, iar în locul celor trei reduceri de 25 de puncte de bază pe care le-a semnalat Fed, ar putea exista șase, așa cum sunt estimate în prezent pe piețe.
Desigur, ar putea exista și o recesiune mai severă, care ar duce la o criză de credit și datorie. Cu toate că acest scenariu părea destul de probabil anul trecut – din cauza creșterii prețurilor la materiile prime în urma invaziei Rusiei din Ucraina și a unor eșecuri bancare în Statele Unite și Europa – pare puțin probabil astăzi, dată fiind slăbiciunea cererii agregate. Acesta ar deveni o preocupare doar dacă ar apărea un nou șoc stagflaționist major, cum ar fi o creștere bruscă a prețurilor la energie, rezultată din conflictul din Gaza, în special dacă acesta escaladează într-un război regional extins care implică Hezbollah și Iran și care perturbă producția și exportul de petrol din Golful Persic.
Alte șocuri geopolitice, cum ar fi noile tensiuni dintre SUA și China, probabil ar fi mai puțin stagflaționiste (creștere mai mică și inflație mai mare) decât de contracție (creștere mai mică și inflație mai mică), cu excepția cazului în care comerțul este masiv perturbat sau producția și exporturile de cipuri din Taiwan sunt afectate.
Un alt șoc major ar putea apărea în noiembrie, odată cu alegerile prezidențiale din SUA. Dar acesta va avea mai mult impact asupra perspectivei pentru 2025, cu excepția cazului în care există instabilitate internă majoră înainte de vot. În continuare, însă, tulburările politice din SUA ar contribui la stagnare în loc de stagflație.
În ceea ce privește economia globală, atât un scenariu „no landing”, cât și un scenariu „hard landing” par în prezent a fi riscuri marginale cu probabilitate redusă, chiar dacă probabilitatea unui „no landing” este mai mare pentru SUA decât pentru alte economii avansate.
Dacă va fi un „soft landing” sau un „bumpy landing”, depinde apoi de țară sau regiune. De exemplu, SUA și alte economii avansate par să poată realiza un „soft landing”. În ciuda unei politici monetare mai strânse, în 2023 creșterea a fost peste potențial, iar inflația a continuat să scadă odată cu diminuarea șocurilor negative de ofertă agregată din era pandemiei. În contrast, zona euro și Regatul Unit au avut o creștere sub potențial aproape de zero sau negativă în ultimele câteva trimestre, pe măsură ce inflația a scăzut, și ar putea să rateze performanțe mai puternice în 2024 dacă persistă factorii care contribuie la creșterea slabă.
Dacă majoritatea economiilor avansate vor avea „soft lading” sau „bumpy landing”, asta depinde de mai mulți factori. În primul rând, strângerea politicii monetare, care acționează cu întârziere, ar putea avea un impact mai mare în 2024 decât în 2023. Mai mult, refinanțarea datoriei ar putea împovăra multe companii și gospodării cu costuri de serviciu ale datoriei semnificativ mai mari în acest an și în următorul. Și dacă un șoc geopolitic declanșează un alt val de inflație, băncile centrale vor fi forțate să amâne reducerile de rate. Nu ar fi nevoie de o escaladare semnificativă a conflictului din Orientul Mijlociu pentru a crește prețurile la energie și a forța băncile centrale să-și reconsidere perspectiva actuală. Multe mega-amenințări stagflaționiste pe termen mediu ar putea duce la o reducere a creșterii și la o creștere a inflației.
Apoi, este China care deja se confruntă cu un „bumpy landing”. Fără reforme structurale (care nu par a fi iminente), potențialul său de creștere va fi sub 4% în următorii trei ani, coborând aproape de 3% până în 2030. Autoritățile chineze ar putea considera inacceptabilă o creștere reală sub 4% în acest an; dar o rată de creștere de 5% pur și simplu nu este realizabilă fără un stimul macroeconomic masiv, care ar crește la niveluri periculoase rate de îndatorare deja ridicate. China va implementa cel mai probabil un stimul moderat, suficient pentru a obține în 2024 o creștere ușor peste 4%.
Între timp, constrângerile structurale asupra creșterii – îmbătrânirea societății, supra-îndatorarea și supra-producția imobiliară, intervenția statului în economie, lipsa unui sistem puternic de protecție socială – vor persista. În cele din urmă, China ar putea evita un deplin „hard landing” cu o criză severă de datorii și financiară; dar cel mai probabil ceea ce se așterne înainte pare a fi un „bumpy landing”, cu o creștere dezamăgitoare.
Cel mai bun scenariu pentru prețurile la active, acțiuni și obligațiuni este un „soft landing”, deși acest lucru poate fi acum parțial reflectat în prețuri. Un scenariu „no landing” este bun pentru economia reală, dar rău pentru piețele de acțiuni și obligațiuni, deoarece va împiedica băncile centrale să continue cu reducerile de rate. Un „bumpy landing” ar fi rău pentru acțiuni – cel puțin până când recesiunea scurtă și ușoară pare că a atins punctul minim – dar bun pentru prețurile obligațiunilor, deoarece implică reduceri de rate mai devreme și mai rapide.
În cele din urmă, un scenariu stagflaționist mai sever este evident cel mai rău atât pentru acțiuni, cât și pentru randamentele obligațiunilor. Pentru moment, scenariile cele mai pesimiste par a fi cele mai puțin probabile. Dar oricare dintre numeroșii factori, nu în ultimul rând evoluțiile geopolitice, ar putea strica prognoza pentru acest an. >>
