„O târâm până la masă”
Activista pentru drepturile omului Daria Kostromina a fost prima care a făcut publice condițiile în care este închisă Halina Behter în centrul de detenție din Simferopol. Datorită ei, cazul pensionarei a atras atenția opiniei publice.
„Am aflat despre Halina Hrihorivna dintr-un comunicat al instanței regionale din Zaporojie”, a declarat Kostromina pentru Novaia Gazeta Europa. „Au publicat un scurt videoclip în care este adusă în sala de judecată pentru pronunțarea sentinței.”
Kostromina purta deja o corespondență cu Svitlana Loi, o altă pensionară din regiunea Zaporojie, condamnată la 15 ani de închisoare pentru presupusă „trădare” împotriva Federației Ruse. „Cum procuratura din Crimeea a instrumentat acuzarea în ambele dosare, am presupus că și Halina Behter se află în arestul preventiv SIZO din Simferopol”, explică activista. Kostromina i-a trimis o scrisoare adresată lui Behter la Centrul de Detenție Preventivă nr. 1, iar în cele din urmă a primit un răspuns de la colega acesteia de celulă. „La început, mi-a scris că Halina Hrihorivna nu avea ochelari, vedea foarte prost, așa că ea îi transcria ceea ce îi dicta. Dar, ulterior, a devenit clar că Behter pur și simplu nu mai era capabilă să poarte singură corespondență”, își amintește Kostromina.
După ce Halina a fost mutată într-o altă celulă, Daria a primit o scrisoare de la noua ei colegă de detenție. „Se simte foarte rău. Refuză categoric să mănânce. O târâm de mâini până la masă”, a scris femeia. „Două dintre noi o ținem la masă, ca să nu fugă. Uneori îi dăm noi prima lingură de mâncare, ca să guste și să mănânce măcar jumătate din porție.”
Într-o altă scrisoare, datată 15 iulie, colega de celulă povestește că este nevoită să zdrobească mâncarea și medicamentele bătrânei și să i le introducă cu forța în gură. Behter, care are 176 de centimetri înălțime, a dezvoltat distrofie musculară și cântărește doar 50 de kilograme. „Stă întinsă tot timpul. Nu își schimbă hainele, nu știe ce să facă atunci când face duș și nu își mai poate controla funcțiile fiziologice”, se arată în scrisoare.
„O sprijinim cum putem. Ne mai și supărăm pe ea, dar nu avem altă soluție. […] Schimbarea hainelor este o adevărată luptă! Dacă puteți ajuta, vă rugăm să trimiteți scutece pentru adulți…”
Potrivit scrisorii, Halina Behter este ținută într-o celulă cu șapte persoane, dintre care șase au peste 60 de ani. „Iată cât de «periculoase» suntem noi pentru această țară”, conchide colega ei de celulă.
„Băieții noștri se vor întoarce curând”
Activista pentru drepturile omului Liudmila Huseinova a petrecut trei ani în captivitate în Rusia. Originară din regiunea Donețk, ea a fost închisă în temuta închisoare de tortură Izoliația și în centrul de detenție din Donețk încă înainte de invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina. După ce a fost eliberată în cadrul unui schimb de prizonieri, în octombrie 2022, Huseinova a înființat organizația Numo, Sestri! („Haideți, surorilor!”), un grup de advocacy care sprijină civilii ucraineni închiși și persoanele afectate de ocupația rusă și de violențele provocate de război.
Organizația condusă de Liudmila Huseinova a aflat detaliile cazului Halinei Behter de la familia acesteia. După cum a declarat Huseinova pentru Novaia Gazeta Europa, Behter locuia împreună cu soțul ei în Raihenfeld, un sat din regiunea ucraineană Zaporojie, cunoscut anterior sub numele de Plodorodne. Fiica lor, care locuia în satul învecinat, a fugit împreună cu familia în teritoriul aflat sub control ucrainean în vara anului 2022. „Generația mai în vârstă a rămas acasă”, explică Huseinova.
Potrivit Liudmilei Huseinova, familia Behter nu și-a ascuns niciodată convingerile pro-ucrainene, ceea ce i-a adus în conflict cu unii dintre vecinii lor proruşi. În noiembrie 2024, forțele ruse au percheziționat locuința soților Behter, sub pretextul că ar căuta arme. Militarii le-au confiscat pașapoartele, telefoanele mobile, laptopul și cardurile bancare aferente conturilor ucrainene în care le erau virate pensiile. Ulterior, cei doi au fost duși la secția de poliție din satul ocupat Mihailivka pentru interogatoriu.
Cuplul nu a povestit nimănui ce s-a întâmplat. Însă, la scurt timp după aceea, Halina a avut din nou un conflict cu o vecină susținătoare a lui Vladimir Putin. Potrivit Huseinovei, în toiul disputei, Behter i-ar fi răspuns: „Băieții noștri se vor întoarce curând. Atunci vom vedea cum vei mai vorbi!”
La 29 iulie 2025, în timp ce soțul ei era la serviciu, Halina s-a întors acasă după-amiaza și a găsit aproximativ 12 soldați ruși care o așteptau. Ea și-a sunat soțul, aflat la Melitopol, pentru a-i spune că a fost arestată. Familia fiicei sale a angajat un avocat, însă acesta a putut face foarte puțin pentru a o ajuta.
În septembrie același an, Halina a fost transferată la Iakimivka, o altă localitate din regiunea Zaporojie. De acolo a fost dusă la Donețk, iar în ianuarie 2026 a fost încarcerată în Centrul de Detenție Preventivă nr. 1 (SIZO-1) din Simferopol. La 5 martie, o instanță a autorităților ruse de ocupație din regiunea Zaporojie a condamnat-o pentru „înaltă trădare”, aplicându-i o pedeapsă de 11 ani de închisoare.
Anchetatorii au susținut că Halina ar fi oferit „sprijin financiar unui stat străin, îndreptat împotriva securității Federației Ruse”. Fiica și nepoții acesteia sunt convinși că Halina a fost denunțată de o vecină care nu împărtășea opiniile politice ale familiei Behter.
Soțul Halinei nu a reușit să facă față stresului. El a murit în ianuarie 2026, în satul lor natal, aflat sub ocupație.
Potrivit Liudmilei Huseinova, mai mulți cetățeni ucraineni ar fi fost transferați în ultima săptămână din centrul de detenție din Simferopol în regiunea rusă Krasnodar Krai. Deocamdată, nu se știe dacă printre aceștia se află și Halina Behter.
„Oameni-fantomă”
La 10 iunie, Svitlana Loi și-a aniversat împlinirea a 70 de ani în Centrul de Detenție Preventivă nr. 1 (SIZO-1) din Simferopol. Aceeași instanță a autorităților ruse de ocupație din regiunea Zaporojie care a condamnat-o pe Halina Behter i-a aplicat lui Loi o pedeapsă de 15 ani de închisoare. Ea ar urma să fie eliberată în anul 2040.
Potrivit acuzării, Svitlana Loi a primit un pașaport rusesc, însă nu a renunțat la cetățenia ucraineană și a continuat să încaseze pensia din Ucraina. Într-un comunicat oficial, instanța de ocupație a susținut că Loi, „aderând la viziunile sale anti-ruse”, a transferat „în mod deliberat și sistematic” bani către armata ucraineană folosind o aplicație bancară ucraineană. Conform acuzațiilor, ea ar fi efectuat 24 de transferuri între ianuarie și noiembrie 2024, în valoare totală echivalentă cu aproximativ 700 de euro la cursul actual.
Svitlana a fost condamnată la 10 februarie. În ajunul judecării apelului său, ea i-a scris activistei Daria Kostromina:
„Nu prea sper la o decizie favorabilă din partea instanței. Dar sufletul meu încă mai păstrează speranța într-un miracol. Știu că rugăciunile mele nu sunt în zadar și că Dumnezeu nu mă va părăsi. Cred în miracole!”
Miracolul nu a venit. După pronunțarea sentinței, Svitlana i-a scris din nou Kostrominei: „Mai întâi am studiat hotărârea, iar când am văzut că declarațiile mele au fost denaturate în procesul-verbal, că eu nu am spus niciodată acele lucruri, abia atunci am decis să depun contestație. Nu cer reducerea pedepsei; acesta nu este scopul meu. Cer doar anularea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri. Chiar și eu presupun că rezultatul va fi zero. Și acesta este un rezultat, iar eu am nevoie de el pentru a demonstra că am făcut tot ce mi-a stat în putere.”
Jurnalistul ucrainean Vladîslav Esîpenko, arestat în Crimeea în martie 2021, a fost ținut, la rândul său, în Centrul de Detenție Preventivă nr. 1 (SIZO-1) și ulterior într-o colonie penitenciară din Kerci. El a fost eliberat în iunie 2025. Potrivit lui Iesîpenko, represiunile și actele de tortură s-au intensificat după 24 februarie 2022, data la care Rusia a lansat invazia pe scară largă a Ucrainei. Prietenul său, poetul și deținutul politic Kostiantîn Șîrîng, condamnat la 12 ani de închisoare pentru presupus „spionaj”, a murit într-o închisoare din Rusia în 2023, din cauza lipsei de îngrijiri medicale.
„Femeile despre care vorbiți au devenit cunoscute pentru că se află la SIZO-1”, spune Esîpenko. „Însă în SIZO-2 din Simferopol există mai multe etaje unde sunt ținuți oameni complet izolați de lumea exterioară. Sunt închiși luni sau chiar ani întregi fără să fie puși sub acuzare, fără proces și fără anchetă, iar noi nu știm nimic despre ei. Sunt oameni-fantomă. Sunt deținuți politici care nu figurează pe nicio listă. FSB îi trimite acolo și face cu ei tot ceea ce dorește.”
„Nu există nicio persoană cu acest nume aici”
Încă din primele zile ale ocupației Crimeei, Eskender Bariiev, membru al Mejlisului Poporului Tătar din Crimeea, și soția sa, Zarema Bariieva, au început să documenteze încălcările drepturilor omului și crimele de război comise pe peninsulă. Din 2022, cei doi și-au extins activitatea și în teritoriile ocupate din regiunile Herson și Zaporojie.
„Una dintre primele percheziții din Crimeea a avut loc chiar la noi acasă”, povestește Zarema. Cu toate acestea, familia Bariev a rămas inițial în locuința sa. Situația s-a schimbat când Eskender a plecat într-o călătorie de serviciu, iar Zarema a aflat că împotriva lui fusese deschis un dosar penal. Ea i-a spus să nu se mai întoarcă în Crimeea, iar patru luni mai târziu s-a mutat împreună cu cei doi copii la Kiev. Acolo, soții Bariev au înființat Centrul de Resurse al Tătarilor din Crimeea, o organizație pentru drepturile omului care documentează în timp real represiunile din teritoriile ocupate. În același timp, organizația a început să adune informații despre Centrul de Detenție Preventivă nr. 2 (SIZO-2) din Simferopol.
„Am primit recent informații de încredere că la etajul al treilea există 20 de celule în care oamenii sunt ținuți în izolare totală, fără contact cu exteriorul. În fiecare celulă se află între două și patru persoane”, spune Eskender.
Potrivit Zaremei, acest sector al SIZO-2 se află sub controlul direct al Serviciului Federal de Securitate al Rusiei (FSB). Informațiile au fost obținute de la deținuți care au reușit să transmită detalii după ce au fost transferați în penitenciare din Rusia.
„Acolo, oamenii sunt deplasați în așa-numita poziție «rândunica» (aplecați înainte, cu mâinile ridicate la spate). Sunt scoși la plimbare separat, dacă sunt scoși vreodată. Chiar și la apelul de seară, ofițerii FSB vorbesc atât de încet încât deținuții din celulele alăturate nu pot auzi nimic.”
Potrivit Zaremei, obținerea de informații despre persoanele închise în SIZO-1 este considerabil mai ușoară. Cu toate acestea, aflarea situației unui deținut politic poate dura luni sau chiar ani. Activiștii pentru drepturile omului l-au căutat timp de 18 luni pe Anatolii Kobzar, un locuitor al Crimeei răpit în martie 2024. În urma unei campanii desfășurate de CTRC, FSB a recunoscut în cele din urmă, în octombrie 2025, că acesta fusese arestat. Până atunci, Anatolii pierduse 40 de kilograme, după ce fusese ținut în diferite secții speciale ale penitenciarelor din Crimeea fără să fi fost prezentat vreodată în fața unui judecător pentru confirmarea arestării preventive. În prezent, el este oficial în arest și este cercetat pentru presupusă „înaltă trădare”.
„Timp de multe luni, răspunsul primit la toate solicitările noastre adresate centrelor de detenție a fost același: «Nu există nicio persoană cu acest nume aici»”, își amintește Zarema. „La fel l-am căutat și pe Marat Batîrov. Am trimis 19 solicitări către diferite centre de detenție, nu doar din peninsulă, ci din întreaga Rusie. În cele din urmă, am aflat că fusese ținut în izolare totală în SIZO-2 timp de șapte luni.” Între timp, starea de sănătate a Halinei Behter continuă să se deterioreze de la o zi la alta.
„Halina Hrihorivna dezvoltă demență și a slăbit foarte mult pentru că refuză să mănânce”, spune Zarema. „Recent, a făcut duș complet îmbrăcată, iar apoi colegele ei de celulă au schimbat-o în haine uscate.”
„Din cauza bombardamentelor, transferurile de deținuți din Crimeea au fost suspendate temporar, însă acum au fost reluate”, adaugă Zarema. „Mă tem că Halina Behter pur și simplu nu va supraviețui următorului transfer.”
„Spioni, trădători și pensionari”
Halina Behter și Svitlana Loi nu sunt singurii pensionari din regiunea Zaporojie închiși sub acuzația că ar fi donat bani armatei ucrainene. Aceeași instanță regională de ocupație din Zaporojie, care își desfășoară activitatea, de fapt, în Crimeea, a pronunțat condamnări pentru „înaltă trădare” și în cazul altor pensionari: Nataliia Kozlova, în vârstă de 68 de ani – condamnată la 9 ani de închisoare; Larisa Bieliaieva, de 66 de ani – condamnată la 14 ani de închisoare; Irina Suhovei, de 66 de ani – condamnată la 12 ani și șase luni de închisoare; Ivan Chornii, în vârstă de 71 de ani – condamnat la 13 ani într-un penitenciar de maximă siguranță.
„O practică folosită de aparatul represiv din Crimeea încă din 2014 este aplicată acum, aproape după același tipar, locuitorilor din teritoriile ocupate mai recent, însă cu și mai multă cruzime”, afirmă Zarema Bariieva.
„Persoanele în vârstă sunt deosebit de vulnerabile. Sunt acuzate de trădare pentru că au trimis bani în Ucraina. Se susține că ar fi transferat fonduri în conturi asociate Forțelor Armate ale Ucrainei. În realitate însă, este posibil ca oamenii să fi trimis pur și simplu bani nepoților lor aflați în teritoriile Ucrainei controlate de autoritățile de la Kiev.”
După cum explică activista Daria Kostromina, locuitorii teritoriilor ocupate cărora le-au fost emise pașapoarte rusești sunt, de regulă, acuzați de „înaltă trădare”, în baza articolului 275 din Codul Penal al Federației Ruse. Cei care și-au păstrat pașapoartele ucrainene sunt acuzați de „spionaj”, în baza articolului 276. (Acesta din urmă se aplică în mod specific cetățenilor străini și apatrizilor.) Tătarii din Crimeea se confruntă adesea și cu acuzații suplimentare de „terorism”, în baza articolului 205.5 („participarea la activitățile unei organizații teroriste”).
Potrivit Zaremei Bariieva, tătarii din Crimeea născuți în afara peninsulei riscă, de asemenea, să fie lipsiți de cetățenia rusă (care le-a fost impusă cu forța) și, după executarea pedepselor, să fie deportați în locul lor de naștere. „Este, în esență, o deportare hibridă”, afirmă Bariieva.
„Baza noastră de date conține în prezent 857 de cetățeni ucraineni care se confruntă cu acuzații penale”, spune activistul pentru drepturile omului Serghei Davidis, coordonatorul proiectului Support Political Prisoners Memorial. „În realitate, desigur, sunt mult mai mulți, însă eu pot vorbi doar despre cei ale căror nume și acuzații ne sunt cunoscute.”
„Amploarea represiunii raportată la numărul populației este de 2,5 ori mai mare în teritoriile ocupate decât în Rusia. Aceasta include răpiri extrajudiciare și detenție în izolare totală, fără contact cu exteriorul, timp de multe luni”, subliniază Davidis.
Mai mult, executarea integrală a unei pedepse nu garantează eliberarea. Vladîslav Iesîpenko amintește cazul deținutului politic Evgheni Șved, alături de care a fost încarcerat în colonia penitenciară din Kerci. Șved executa o pedeapsă de doi ani și jumătate de închisoare pentru că ar fi „discreditat” armata rusă.
„A publicat o postare pe rețelele sociale și a primit o pedeapsă cu închisoarea”, spune Iesîpenko. „Nici în colonia penitenciară nu și-a schimbat discursul. Și-a exprimat convingerile civice și i-a numit pe ruși ocupanți. I-am spus: «Te rog, nu mai spune nimic, dacă nu vrei să primești o nouă condamnare și să rămâi în închisoare până la bătrânețe.» Dar el mi-a răspuns: «Nu pot face asta. Așa am fost crescut de părinți, să spun întotdeauna ce gândesc.»”
„În cele din urmă, eu am fost eliberat în iunie 2025, iar Jenia urma să fie eliberat în iulie”, continuă Iesîpenko. „Însă chiar în momentul în care ieșea din colonia penitenciară din Kerci, FSB l-a arestat din nou. A fost inculpat încă o dată pentru o postare mai veche de pe rețelele sociale despre bombardarea Podului Crimeei, de această dată sub acuzația de «justificare a terorismului». Jenia este și acum în închisoare. Noua sa condamnare este de patru ani.”
În scrisorile adresate activistei Daria Kostromina, Svitlana Loi își amintește cu nostalgie de regiunea în care a trăit, evocând orașele și satele natale: „Melitopol înseamnă cireșe, Herson înseamnă pepeni verzi, Kamianka-Dniprovska înseamnă roșii și mere”. Svitlana mai are de executat 14 ani de închisoare. >>
