Serviciul de informații militare ruse (GRU) a recrutat un propagandist pro-rus estonian pentru a orchestra o serie de acte de vandalism menite să-i intimideze și să-i reducă la tăcere pe criticii Rusiei din Estonia. Printre țintele acestor atacuri s-a numărat și ministrul de Interne al țării, notează The Insider.
<< În dimineața zilei de 8 decembrie 2023, ministrul de Interne al Estoniei, Lauri Läänemets, s-a trezit cu o surpriză neplăcută. Soția sa l-a informat că, peste noapte, mașina familiei, un Volkswagen Passat gri parcat în apropierea locuinței lor private din Tallinn, fusese vandalizată, toate geamurile fiind sparte. „Am suspectat imediat că nu era vorba de un act de vandalism întâmplător”, a spus Läänemets. „Geamurile fuseseră sparte sistematic, dar nimic nu fusese furat. Totuși, în acel moment nu puteam ghici despre ce era vorba exact”. De fapt, Läänemets și familia sa erau supravegheați de mercenari ai unui serviciu străin de informații.
Cu doar câteva ore mai devreme, Allan Hanțom, un activist pro-rus din Estonia, se pregătea să fugă din țară. Bagajele sale erau deja împachetate, iar camioanele de mutare erau pregătite și așteptau. Hanțom știa că era ultima sa zi acasă; apartamentul său era listat la vânzare de ceva vreme. Apoi a auzit ceva. Cu siguranță nu era o bătaie în ușă. Oare era sunetul unei uși forțate?
Câteva momente mai târziu, Hanțom se trezea cu mâinile la spate, în timp ce i se citeau drepturile. Câțiva ofițeri ai Serviciului de Securitate Internă al Estoniei (KAPO) s-au pus lângă el, în timp ce alții au început să-i percheziționeze locuința.
Hanțom primise o listă de la serviciul de informații militare al Rusiei, GRU. Această listă conținea numele unor persoane din Estonia care urmau să fie ținte ale atacurilor. Scopul acestor atacuri nu era doar intimidarea victimelor, ci și răspândirea fricii în întreaga țară: amplificarea tensiunilor, semănarea diviziunii și transmiterea mesajului că Rusia putea acționa cu impunitate chiar și dincolo de granițele sale, începând cu vecinii săi cei mai apropiați.
Estonia are o lungă istorie în combaterea atacurilor hibride ale Rusiei. În 2007, au avut loc faimoasele revolte din „Noaptea de Bronz”, centrate pe relocarea unui monument sovietic din Al Doilea Război Mondial, mutat dintr-o intersecție aglomerată din Tallinn într-un cimitir de război din apropiere. Huligani pro-ruși, încurajați de dezinformarea Kremlinului, au provocat zile de tulburări, culminând cu un atac cibernetic masiv împotriva Estoniei, ulterior legat de Rusia.
Hanțom a fost o figură centrală în aceste provocări. Era un activist pro-rus notoriu, frecvent văzut la proteste alături de membri ai „Regimentului Nemuritor”, o inițiativă civică de origine rusă fondată în 2012 pentru a onora soldații sovietici care au luptat în Al Doilea Război Mondial. De-a lungul timpului, și mai ales după invazia Rusiei în Ucraina din 2014 și anexarea Crimeei, „Regimentul Nemuritor” a devenit un instrument al naționalismului rusesc și un punct de adunare pentru loialiștii lui Putin, în special pentru diaspora rusă. În raportul său anual publicat în 2016, KAPO a remarcat că activitățile „Regimentului Nemuritor” din Estonia „sunt coordonate de Allan Hanțom.”
Dincolo de activitatea sa pro-rusă, Hanțom a lucrat ca propagandist pentru Sputnik Estonia, o filială locală a agenției de presă finanțate de Kremlin și operată de Rossiia Segodnia, companie de stat a Rusiei. Considerată pe scară largă un instrument al dezinformării ruse, Sputnik a fost închisă în 2022, iar operatorii săi au fost urmăriți penal pentru scheme de evitare a sancțiunilor menite să eludeze restricțiile impuse de UE după invazia Rusiei în estul Ucrainei în 2014.
Hanțom a fost, de asemenea, agent al GRU. Nu se știe când a fost recrutat, dar arestarea sa a dus la demascarea altor vinovați, o rețea de agenți și subagenți, majoritatea neștiind cine sunt stăpânii lor din serviciul de informații militare al Rusiei. Un aparat era încorporat într-altul, asemenea păpușilor matrioșka. Totul era orchestrat de GRU, într-un efort discret de a intimida acest stat membru NATO cu care Rusia împarte o frontieră de 200 de mile.
Această investigație exclusivă, realizată de The Insider în colaborare cu Delfi, cel mai important portal de știri din Estonia, se bazează pe discuții cu persoane apropiate anchetei KAPO privind campania de mercenari ai GRU angajați pentru acte de vandalism.
De la invazia la scară largă a Rusiei în Ucraina, în februarie 2022, GRU s-a bazat din ce în ce mai mult pe actori recrutați și controlați de la distanță – în majoritatea cazurilor europeni nativi, adesea indivizi marginalizați sau mici infractori – pentru a desfășura operațiuni cinetice pe care altădată le realizau agenți ruși antrenați. GRU folosește metode similare cu cele ale ISIS după prăbușirea califatului său din Siria și Irak. Atunci când nu mai putut să-și trimită propriii locotenenți în Europa pentru operațiuni teroriste, își căuta unii la distanță. GRU utilizează intermediari pe Telegram pentru a identifica complici dispuși, pe care îi plătește în criptomonede.
Dependența de europeni nativi pentru a executa ordinele serviciilor de informații ruse este cauzată atât de restricțiile de călătorie mai stricte în Europa pentru ruși, impuse după începutul războiului din Ucraina, cât și de istoricul lung și sordid al GRU în ceea ce privește mokroie delo, sau „munca murdară,” în Occident. Mulți dintre cei mai capabili operativi ai săi, în special cei din echipa de operațiuni negre Unitatea 29155, au fost identificați de către The Insider și partenerii săi de investigație, și ulterior inculpați de guverne europene pentru otrăviri, insurgențe, atacuri cibernetice și distrugerea de depozite de muniții și arme efectuate în ultimul deceniu.
Actele de terorism de stat ale Rusiei cresc acum în ritm, amploare și ambiție, în paralel cu sprijinul continuu al Occidentului pentru războiul defensiv al Ucrainei împotriva Moscovei.
„Anul acesta au avut loc 500 de incidente suspecte în Europa”, a declarat ministrul ceh de Externe, Jan Lipavský, la Bruxelles, pe 4 decembrie. „Până la 100 dintre acestea pot fi atribuite atacurilor hibride, spionajului sau operațiunilor de influență ale Rusiei”. Vinovații de aceste operațiuni au fost arestați în Regatul Unit, Franța, Germania, Polonia, Cehia și în regiunea Mării Baltice. Țintele atacurilor prin incendiere sau bombe includ situri industriale, fabrici de apărare, centre comerciale, depouri de autobuze și muzee. Atacurile cibernetice sau amenințările cu acestea reprezintă o altă zonă de preocupare.
A fost raportată cel puțin o tentativă de asasinat, vizându-l pe Armin Papperger, directorul general al celui mai mare producător de arme din Germania, Rheinmetall (un furnizor important de arme pentru Ucraina), precum și un incident aproape fatal implicând detonarea în aer a unui dispozitiv incendiar la bordul unui avion cargo DHS, în drum de la Leipzig la Birmingham.
Dependința GRU de amatori a produs rezultate variate. Dar asta nu înseamnă că serviciile de contrainformații și forțele de ordine din Occident nu sunt conștiente de amenințarea tot mai mare – și de probabilitatea tot mai mare ca oameni să fie uciși. „Suntem pur și simplu prea politicoși,” a spus recent prim-ministrul danez Mette Frederiksen, la marginea summitului NATO din iulie, desfășurat la Washington, D.C. „Ei ne atacă zilnic acum.”
Imediat după arestarea lui Hanțom, au fost vandalizate primele două mașini. Prima a fost Passat-ul lui Läänemets. A doua a fost un SUV compact alb, aparținând familiei lui Andrei Șumakov, redactor-șef al Delfi în limba rusă. Mașina sa avea patru geamuri sparte pe partea pasagerului.
Când Șumakov a ajuns acasă, după ce fusese sunat de soția sa, poliția încă nu apăruse. Până atunci, Șumakov citise deja despre ce se întâmplase cu mașina lui Läänemets. L-a sunat pe purtătorul de cuvânt al poliției și i-a spus: „Este același caz, aceiași autori — modelul este prea similar pentru a fi ignorat”. Când Șumakov s-a întors din stația de autobuz, unde fusese pentru a-și luase copilul, curtea era plină de ofițeri de poliție care colectau urme și alte probe.
„Nu ne-am speriat”, își amintește Șumakov. „Am crezut că erau doar niște huligani”. Mai târziu, când Serviciul de Securitate Internă l-a informat că atacul fusese orchestrat de serviciile de informații ruse, a rămas remarcabil de calm. „Nu-mi amintesc să fi fost înfricoșat”, a spus el.
Nu au mai avut loc alte atacuri. Potrivit surselor Delfi, Serviciul de Securitate Internă a găsit o listă cu ținte și i-a avertizat pe toți cei aflați pe ea. Se pare că lista includea în jur de 12 nume. Conform celor familiarizați cu conținutul său, lista urma o logică specifică: alături de politicieni proeminenți, apăreau jurnaliști și persoane atent urmărite de populația vorbitoare de limbă rusă din Estonia. Erau oameni care demascau deschis falsurile din narațiunile oficiale ale regimului rus despre războiul din Ucraina și, chiar mai dăunător pentru Kremlin, realitatea mizerabilă a vieții din Rusia. Aceștia subminau eforturile Kremlinului de a menține nemulțumirea în rândul populației de etnie rusă din Estonia, aproximativ 25% din total, vulnerabilă la sursele de dezinformare pro-Kremlin care portretizau viața în orașele provinciale ruinate ale Rusiei ca fiind idilică.
După arestarea lui Hanțom, autoritățile i-au reținut rapid pe ceilalți membri ai lanțului surprinzător de lung implicat în atacuri. Vandalii aveau legături cu crima organizată și nu aveau nicio idee ale cui geamuri le spărgeau sau de ce. Li s-au promis pur și simplu câteva mii de euro pentru a face treaba.
Unul dintre colaboratorii lui Hanțom din rețeaua GRU din Estonia a fost Alik Hucibarov. Născut în regiunea Peciorî din Rusia, Hucibarov a obținut un pașaport estonian în 2006 datorită originii sale. (Peciorî a fost parte din Estonia până în 1944.) Acest document i-a definit viitorul.
Folosind pașaportul, Hucibarov a început să facă contrabandă. Era simplu: traversa pe jos granița dintre Peciorî și Piusa, un oraș estonian de cealaltă parte, în sudul țării, fără a întâmpina controale sau bariere suplimentare — la urma urmei, statul estonian nu își hărțuiește propriii cetățeni. La început, Hucibarov făcea contrabandă cu țigări și alte obiecte mici. Apoi mizele au crescut. A început să transporte persoane, ducând migranți vietnamezi până la graniță. Această nouă activitate a necesitat protecție din partea Serviciului Federal de Securitate al Rusiei (FSB), care controlează Poliția de Frontieră a țării.
Sub protecția lor, Hucibarov putea opera liber, fără să fie deranjat de autoritățile ruse. Cu toate acestea, astfel de aranjamente vin întotdeauna cu obligații. În cele din urmă, FSB i-a cerut să lucreze pentru ei. Hucibarov a acceptat, colectând informații despre poliția de frontieră estoniană la punctul de control de la Piusa și transmițându-le mai departe.
Acum opt ani, KAPO l-a reținut pe Hucibarov. A fost judecat și condamnat la trei ani de închisoare. După eliberare, a plecat în Rusia și și-a schimbat angajatorul în cadrul serviciilor speciale ruse. A început să lucreze pentru GRU.
Nu se crede că Hucibarov deține un rang deosebit de înalt în cadrul serviciului rus de informații militare. În schimb, el acționează ca un intermediar între ofițerii GRU și agenții lor. Era un candidat ideal pentru un astfel de rol: în ciuda condamnării sale pentru crime împotriva statului, pașaportul său estonian nu a fost niciodată revocat. Chiar și după ce a devenit un contact pentru serviciile de informații militare ruse, Hucibarov a continuat să treacă liber granița, arătându-și pașaportul estonian și călătorind oriunde dorea, fără restricții.
Inițial, Hucibarov a fost însărcinat să-i recruteze pe alții ca el. Scopul era de a crea impresia că atacurile erau comise de rezidenți locali, sugerând că societatea Estoniei era divizată și plină de nemulțumiri interne, pentru care Rusia nu putea fi făcută vinovată. Sarcina nu era foarte dificilă. Se estimează că aproximativ 10.000 de persoane cu dublă cetățenie trăiesc în apropierea graniței Estoniei, în Rusia.
Conform KAPO, atât FSB cât și GRU au avut un succes din ce în ce mai mare în recrutarea unor indivizi care pot călători liber între Rusia și alte țări. Recruții sunt instruiți să facă acte de vandalism, să spioneze și să execute atacuri, nu doar în Estonia, ci și în alte țări NATO — unde beneficiază de același acces nelimitat datorită apartenenței Estoniei la Zona Schengen, care permite călătorii fără vize în 29 de state europene.
Un alt contact al lui Hanțom în Rusia a fost Ilia Bocearov, care, conform surselor The Insider, este de asemenea legat de GRU și a lucrat împreună cu Hucibarov la mai multe „proiecte” de recrutare. Din profilul său public, Bocearov pare să fie antrenor de box în Sankt Petersburg și blogger cu aproape 100.000 de urmăritori pe platforma Dzen.
Hanțom i s-a promis bani dacă ar putea orchestra vandalizarea a aproximativ zece mașini aparținând unor ținte specifice. Termenele-limită au fost stabilite cu coordonatorii săi din GRU, iar totul trebuia finalizat în câteva luni. Pentru a îndeplini sarcina, Hanțom l-a sunat pe vechiul său prieten, Andrei Kolomainen, și i-a oferit o parte din cei 10.000 de euro pe care GRU îi oferise pentru a sparge vehiculele. I-a explicat ale cui mașini trebuie vizate și de ce. Disperat după bani, Kolomainen a acceptat să construiască o subrețea de agenți GRU care să nu fie la curent cu detaliile, dar care să execute atacurile.
În tinerețea sa, Kolomainen a lucrat ca ofițer de poliție în Estonia. Acum aproximativ două decenii, a ajuns în atenția presei. Într-o zi din 2002, în timp ce era în serviciu în Tallinn, a luat un om fără adăpost în mașina de patrulare. L-a dus într-o zonă forestieră izolată din Paljassaare, o mică peninsulă din Tallinn, și l-a bătut crunt, lăsându-l neajutorat pe o potecă din pădure. Kolomainen le-a făcut acest lucru și altor oameni fără adăpost, iar, în cele din urmă, brutalitatea sa l-a ajuns din urmă: a fost penalizat cu rețineri pe trei luni de salariu pentru „abuz de putere” și dat afară din poliție.
În 2013, Kolomainen s-a reinventat ca forță principală din spatele mișcării politice Rodina (în rusă, „patrie”). A înregistrat oficial lista de candidați a Rodina pentru alegerile locale, susținând legalizarea drogurilor, prostituției, poligamiei și accesul mai ușor la arme de foc. Printre candidații de pe această listă se afla Allan Hanțom, cu care Kolomainen a încheiat un parteneriat strâns. (Kolomainen lucrează în mare parte în culise în organizația sa; ziua lui alternează între a conduce un taxi și a munci în construcții).
Kolomainen l-a contactat pe unul dintre subcontractorii săi din industria construcțiilor, Anatoli „Tolik” Russin, un bărbat masiv, acoperit de tatuaje, un infractor de carieră care, acum un deceniu, a fost prins încercând să traficheze peste jumătate de kilogram de comprimate de Ecstasy. Nu a acționat singur — Russin era un membru cheie al lumii interlope estono-ruse, bine înrădăcinată și condusă de Ghennadi Okunev.
Okunev prețuia loialitatea lui Russin, susținându-l financiar chiar și în timpul detenției sale. La eliberare, Russin și-a reluat rolul în echipa lui Okunev, având funcția de „veteran” sau figură-senior care supraveghea noii recruți. Russin a fost însărcinat cu gestionarea operațiunilor de trafic de droguri, colectarea fondurilor și rezolvarea disputelor, adesea prin violență, inclusiv bătându-i pe datornicii lui Okunev până când aceștia plăteau. Când Russin a fost arestat din nou, în 2019, a scăpat de închisoare, primind doar o pedeapsă cu suspendare.
În ciuda unei astfel de cariere zbuciumate, Russin nu era tocmai entuziasmat de ideea de a distruge mașini. Când Kolomainen l-a abordat, el a decis să externalizeze treaba asta către terți, doi vechi cunoscuți, cu dosare penale pentru droguri și agresiune, Maksim Nesterenko și Teimur Mussaiev. Russin le-a oferit câteva mii de euro pentru a sparge geamurile mașinilor. În ciuda riscului relativ scăzut, Nesterenko și Mussaiev au ezitat și ei.
„Aceasta era deja o cultură de nivelul străzii”, a spus procurorul de stat estonian Triinu Olev-Aas pentru The Insider. Responsabilitatea a fost transferată mai departe pentru a asigura o negare plauzibilă, iar orice comunicare directă despre sarcini a fost evitată. În loc să trimită mesaje sau să comunice pe telefon, grupul s-a întâlnit personal. Funcționa mai mult ca o rețea de spionaj decât ca o bandă.
În același timp, recruții erau leneși. Se plângeau că este prea frig afară pentru a sparge geamuri. Apoi au început să externalizeze și ei munca. În cele din urmă, Mussaiev și Nesterenko l-au găsit pe Mihail Malanskas, un tânăr de 21 de ani scufundat în datorii. Deși nu avea un cazier penal semnificativ, fusese prins anterior cu droguri și încălcase legislația rutieră.
Malanskas a fost cel care, în noaptea următoare arestării lui Hantsom, a spart geamurile a două mașini. Când KAPO l-a reținut, Malanskas nu avea nici cea mai mică idee că îndeplinea sarcini pentru GRU.
Până acum, toți cei implicați în rețea au fost acuzați și condamnați, dar detaliile exacte ale cazului nu au fost făcute publice. Niciunul dintre participanții din lanț nu a văzut vreodată banii promiși, iar niciun ajutor nu a venit din partea serviciului de informații al Rusiei responsabil.
„Acesta este un semn distinctiv al GRU”, a spus Olev-Aas. „Colaboratorii lor sunt întotdeauna lăsați să se descurce singuri”.
După arestare, Allan Hanțom a cedat rapid, cerând un acord pentru o pedeapsă mai ușoară. A primit șase ani și jumătate de închisoare, pentru spionaj.
Hanțom își ispășește în prezent pedeapsa în închisoare. Nu a putut fi contactat pentru un comentariu. Toți ceilalți sabotori au primit pedepse cu suspendare. Factorii care au influențat rezultatul legal au inclus acordurile de recunoaștere a vinovăției și cooperarea cu ancheta. Russin, Nesterenko și Malanskas nu au răspuns la solicitări, iar The Insider nu a reușit să stabilească contactul cu Mussaiev.
Când a fost contactat de The Insider, Kolomainen, care și-a recunoscut vina în instanță, a negat că ar fi orchestrat planul. El a susținut că a acceptat un acord de recunoaștere a vinovăției doar pentru a se concentra pe conducerea afacerii sale de construcții, insistând că singura sa greșeală a fost că „nu a turnat” despre plan. De asemenea, a menționat că procesul a fost clasificat ca fiind închis.
„Mi s-a spus să-mi țin gura, așa că îmi țin gura”, a spus el. Contactele lui Hanțom din GRU, Alik Hucibarov și Ilia Bocearov, au fost date în urmărire internaționale, dar până la 2 decembrie cei doi nu erau încă la curent cu acest lucru.
The Insider s-a abținut de la a-i contacta pe Alik Hucibarov și Ilia Bocearov, conform cerinței, pentru a nu-i alerta despre statutul lor de persoane căutate înainte de o conferință de presă KAPO programată pentru 5 decembrie. Ambii se ascund undeva în Rusia, dincolo de capacitatea autorităților estoniene de a-i prinde — cu excepția cazului în care, desigur, Hucibarov decide să-și arate pașaportul estonian la punctele de trecere a frontierei și să se întoarcă.
„La ceva timp după incident”, a declarat ministrul de Interne, pentru The Insider, referindu-se la vandalizarea vehiculului său, „am avut o întâlnire de rutină a miniștrilor de Interne din statele de-a lungul frontierei estice. I-am informat despre caz. Reacția predominantă a fost surpriza: surpriza că rușii vizau persoane la un nivel atât de înalt”.
„Da, este doar o mașină”, a continuat Läänemets, „dar ca semnal, este ceva mult mai mare. Practic, aceasta echivalează cu faptul că guvernul rus ordonă un atac asupra guvernului estonian”. >>
