Un oligarh de frunte avertizează asupra dezastrului iminent cu care se confruntă țara sa.
- Un articol The Economist
Când un număr suficient de mare de ruși va ajunge la concluzia că războiul fără sfârșit din Ucraina este inutil și că ei sunt cei care îi suportă costurile, președintele lor, Vladimir Putin, va fi nevoit să recurgă la o mișcare spectaculoasă pentru a ieși din impas. De aceea merită urmărite cu atenție semnalele din Rusia, care indică oboseală sau nemulțumire. Coperta ediției noastre din această săptămână prezintă cel mai remarcabil astfel de semnal de până acum.
Acesta vine din partea lui Andrei Melnicenko, supranumit „regele mondial al îngrășămintelor” și cel mai mare industriaș al Rusiei. Melnicenko este departe de a face parte din opoziția anti-Putin. Dimpotrivă, în loc să critice invazia, el este un om din interiorul sistemului, ale cărui fabrici au alimentat economia de război a Rusiei. Nici nu vorbește din idealism sau din considerente morale. După ce și-a administrat companiile din afara Rusiei, Melnicenko s-a întors în țară în 2023, pe măsură ce s-au restrâns posibilitățile de a face afaceri la nivel global.
Ca majoritatea oligarhilor ruși, el a trăit după regulile impuse de Putin: fă bani, dar nu te amesteca în politică. Dacă vorbește acum, o face întrucât el și ceilalți magnați ai Rusiei nu își mai pot permite să ignore degradarea unei țări pe care au privit-o cum alunecă treptat spre tiranie.
Domnul Melnicenko și-a transmis avertismentul în cadrul a peste 60 de ore de interviuri acordate The Economist și, într-o formă mai rezervată, într-un eseu pe care îl publicăm online. Este pentru prima dată când un oligarh din Rusia vorbește atât de pe larg. Îi acordăm spațiu nu pentru că am fi de acord cu toate opiniile sale și nici pentru că ar fi un susținător al democrației și al drepturilor omului. Dimpotrivă, el este un pragmatic care dorește ca firmele sale să prospere. Tocmai de aceea apelul său ar putea avea rezonanță într-o țară în care războaiele care au mers prost, inclusiv înfrângerea în fața Japoniei din 1905, au dus la campanii ale industriașilor pentru schimbări politice.
Cuvintele domnului Melnicenko merg mult dincolo de război, către perspectiva sumbră pentru Rusia și vecinii săi. El avertizează Occidentul să nu își dorească o Rusie care să ajungă în haos, într-o autarhie brutală sau într-o dependență posacă și periculoasă. Deși nu spune că domnul Putin trebuie înlăturat de la putere, schimbarea pe care o dorește ar echivala cu sfârșitul conducerii de către un singur om.
Ceea ce face ca intervenția domnului Melnicenko să fie atât de remarcabilă este faptul că războiul din Ucraina a ajuns acasă, în Rusia. După atacurile ucrainene asupra industriei energetice ruse, țara se confruntă cu cozi pentru combustibil și cu încăierări la stațiile de alimentare. Anexarea Crimeei în 2014 a sporit popularitatea domnului Putin; astăzi, peninsula este izolată de atacurile ucrainene cu drone. Recrutarea militară forțată alimentează resentimentele. Plângerile influencerilor legat de război devin virale pe rețelele sociale.
Această realitate contrazice promisiunile repetate ale domnului Putin potrivit cărora operațiunea militară specială este pe drumul cel bun și că o străpungere decisivă este aproape. Deși economia rusă nu este pe punctul de a se prăbuși, iar oamenii nu sunt pe cale să se ridice la revoltă, rușii simt tot mai mult că țara lor a ajuns într-un punct mort.
Domnul Putin ar putea foarte bine să încerce să-și reafirme autoritatea prin escaladarea războiului și prin reprimarea populației în interiorul țării. Unele servicii occidentale de informații au relatat recent că Rusia se pregătește să-și intensifice confruntarea cu NATO. În momentele sale cele mai pesimiste, domnul Melnicenko se teme de folosirea unei arme nucleare tactice în încercarea de a teroriza susținătorii europeni ai Ucrainei — deși analiștii occidentali încă exclud această posibilitate.
Domnul Melnicenko susține că escaladarea nu va duce la o pace durabilă între Rusia, Ucraina și Europa. Ceea ce rămâne nespus este că, dacă rușii obișnuiți vor deveni alarmați de război și tot mai nemulțumiți din cauza unei mobilizări extinse și a represiunii politice, acest lucru nu va face decât să agraveze problemele domnului Putin pe plan intern — ducând la o nouă rundă de escaladare.
Aceste gânduri sumbre îl duc pe domnul Melnicenko în centrul argumentației sale. El își prezintă tezele într-o serie de scenarii pe termen lung pentru Rusia, despre care spune că toate ar fi periculoase atât pentru Rusia, cât și pentru lume.
Cel mai îngrijorător scenariu este acela că Rusia s-ar putea prăbuși în anarhie, pe măsură ce liderii militari locali s-ar lupta pentru controlul resurselor și al armelor nucleare. Această teamă a fost suficient de reală încât administrația Biden să încerce să evite ca Rusia să fie umilită în Ucraina.
Sau Rusia ar putea ajunge sub influența puterilor străine. Ar putea fi dominată de China, care ar putea să o folosească pentru aprovizionarea cu materii prime și ca zonă tampon împotriva Americii. Sau, după un război de uzură, Rusia ar putea ajunge să existe la periferia Europei, ca o țară săracă și dependentă. Ambele rezultate ar genera resentimente și nemulțumire, prezice el, alimentând un naționalism violent care ar putea izbucni într-o zi într-un conflict.
În ultimul scenariu, Rusia s-ar închide în sine, asemenea Coreei de Nord — o fortăreață izolată și asediată, lipsită de creștere economică și capital. Se pare că acest scenariu este discutat în mod activ în cercurile interne ale Kremlinului. Totuși, asemenea Coreei de Nord, Rusia ar ajunge într-o stare de război permanent cu lumea.
Domnul Melnicenko este enigmatic în privința modului exact în care aceste rezultate ar putea fi evitate. Într-un mod care îi servește propriilor interese, el îndeamnă țările occidentale să reziste tentației de a împinge războiul până la limită. În schimb, spune că ele și Rusia trebuie să găsească o modalitate de a conviețui în pace. În acest scop, le cere să acorde Rusiei „suveranitate” — o formă de imunitate care seamănă foarte mult cu cererea Chinei de neinterferență. În ceea ce privește reforma Rusiei, el este evaziv. Țara trebuie să fie previzibilă pentru lumea externă și trebuie să câștige sprijinul propriilor cetățeni fără a recurge la coerciție. Implicit, el dorește ca domnul Putin să renunțe la conducerea de tip personal și să distribuie puterea. Dar nu vorbește despre democrație.
Chiar și acest lucru se va lovi de opoziția structurilor de securitate, cei mai puternici actori de la momentul în care domnul Putin i-a îndepărtat pe oligarhii post-sovietici inițiali din politică, cu peste două decenii în urmă. Dacă Rusia devine o țară mai normală, ei vor fi cei care vor pierde. Poate însă că tehnocrații și magnații îngrijorați de viitorul Rusiei vor trece de partea lui Melnicenko. Domnul Putin ar putea refuza să cedeze. Dar se află într-o situație dificilă. Continuarea războiului, escaladarea și reforma ar implica fiecare costuri.
Reforma are un precedent. În 1905, Rusia a pierdut un război de 19 luni împotriva Japoniei. Industriașii și tehnocrații l-au acuzat pe autoritarul țar Nicolae al II-lea. Acest lucru a demonstrat, spuneau ei, că regimul bazat pe conducerea unui singur om condamna Rusia să rămână în urma restului Europei. În acel an, după o revoltă, aceștia l-au forțat pe țar să accepte Manifestul din Octombrie, care propunea libertăți civile și o adunare legislativă.
Până la jumătatea anului 1907, Nicolae al II-lea a zdrobit reformele; un deceniu mai târziu, a fost înlăturat în urma revoluției. Speranța este ca Rusia să învețe această lecție: are nevoie de reforme care să dureze.
