Mulți se așteptau ca Beijingul să țină spatele Rusiei, ceea ce nu s-a întâmplat, notează Geopolitical Futures.
<< Având în vedere ceea se întâmplă în Europa de Est, este de înțeles de ce s-a acordat atât de multă atenție Rusiei, Ucrainei, NATO, Uniunii Europene, Statelor Unite și oricui altcuiva a cărui piele e în joc. China, între timp, zboară sub radar, fiind exact acolo unde vrea să fie.
Având în vedere relația sa dificilă cu SUA și întâlnirea lăudată public dintre președinții Xi Jinping și Vladimir Putin, la începutul acestei luni, mulți se așteptau ca Beijingul să-și pună sprijinul în spatele Rusiei. Dar asta nu s-a întâmplat. Până acum, Partidul Comunist din China a folosit un răspuns măsurat care pune accent pe dialogul între părțile interesate. Aceasta nu este o dovadă a alianței Rusia-China, promovată de mare parte din mass-media. Adevărul este că relația lor este mult mai slabă și, uneori, competitivă.
Au interese fundamentale concurente, care nu pot fi depășite pur și simplu având un inamic comun în SUA. Acestea includ India, Mongolia, Asia Centrală și, într-o măsură mai mică, echilibrul de putere din Pacific, în special în ceea ce privește Coreea de Nord, Vietnam și așa mai departe. Chiar dacă și-ar putea lăsa temporar divergențele deoparte, China nu are prea multe de oferit Rusiei în acest moment, în afară de sprijin financiar.
Pentru a fi clar, sprijinul financiar este important – mai mult decât, să zicem, sprijinul militar. Pentru ca regimul de sancțiuni împotriva Rusiei să funcționeze, o mulțime de țări trebuie să participe. Orice abținere ar putea crea o posibilă lacună bună pentru eludare. De aceea, Moscova s-a întins spre Siria, Iran, China și alte țări precum cele din Uniunea Economică Eurasiatică.
Pe acest front, Beijingul pare să-și cântărească opțiunile. Trebuie să ia în considerare propriile probleme economice interne, care sunt multe. Zona de creditare non-bancară a Chinei, intervenția sa în mersul pieței, dependența de importuri și zbaterile din lanțul său de aprovizionare creează o situație foarte precară. A rezistat suficient de bine la COVID-19, dar luptele sale preced pandemia. Ajutorul financiar devine, deci, o perspectivă riscantă. Ar deturna fondurile guvernamentale de la public într-un moment în care cuferele statului joacă un rol crucial în generarea creșterii economice și prevenirea incapacităților de plată și ar deveni o țintă a sancțiunilor SUA. China nu își poate permite un alt război comercial sau acces restricționat la dolari americani, lucruri esențiale pentru companiile tehnologice și investițiile străine din China.
Există speculații că China își așteaptă rândul, folosind războiul ca pe o oportunitate de a negocia o nouă relație cu Statele Unite. Până acum, acestea par să fie puțin mai mult decât speculații. În mod similar, mai multe rapoarte din presă sugerează că războiul va inspira China să invadeze în sfârșit Taiwan. Și acest lucru este puțin probabil. Decizia Chinei de a invada Taiwan nu are nimic de-a face cu Rusia sau instabilitatea sistemului global. Dacă lucrurile ar fi stat așa, China ar fi invadat cu mult timp în urmă. Dar s-a abținut să facă acest lucru pentru că este complicat din punct de vedere politic și descurajant din punct de vedere militar. O invazie ar avea ca rezultat pierderi masive și ar provoca probabil represalii americane și japoneze. În schimb, a optat să efectueze zboruri amenințătoare și poziționări navale pentru a uza forțele de apărare taiwaneze, în loc de o acțiune reală.
Atunci când țările își aleg părțile într-un conflict global, o fac pe baza măsurii în care le avantajează. China ar putea ajuta Rusia, dar s-ar putea să nu existe un rezultat. În orice caz, adoptarea unei poziții pro-ruse puternice poate afecta de fapt economia chineză. Între timp, SUA au interesul să se asigure că China nu sprijină Rusia și să îmbunătățească relațiile cu Beijingul. China își păstrează cu înțelepciune opțiunile deschise. >>
