Cum reacționează românii în fața derapajelor de limbaj ale politicienilor, ce mecanisme au partidele pentru a-și face propria curățenie în ogradă și care sunt dosarele fierbinți pe care Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) se va pronunța în următoarele zile și săptămâni?
Președintele instituției, Csaba Asztalos, a vorbit despre toate acestea într-un interviu acordat Universul.net cu câteva zile înainte de încheierea lui 2019. Un 2019 care, din perspectiva abuzului de limbaj și strategii de comunicare politică a cunoscut o perioadă neagră. Iar 2020 nu are șanse să fie scutit nici el, în condițiile în care urmează două rânduri de alegeri, așadar și de campanii electorale, pentru locale și parlamentare.
Câteva mostre prelevate din țesutul comunicării politice pe care le lasă în urmă anul 2019, mai jos:
- Iohannis și-a pus în gând exterminarea PSD-iștilor, pe un model de acum 70-80 de ani (…) mă gândesc că mâine-poimâine vine și cu legile de la Nurnberg, să fie tacâmul complet” – Șerban Nicolae
- „Ca neamț, să vorbești de gazare, trebuie să ai mult curaj”. „Domnul Klaus, cred deja se şi vede şef de lagăr de concentrare şi toţi PSD-iştii băgaţi acolo la reeducare” – Lia Olguța Vasilescu
- „De când era viceprimar stătea în biroul care era ca un bar de negri, numai cu băutură, numai cu țigări, numai cu persoane pestilențiale și văd că domnul Orban nu a făcut niciun efort să depășească acel nivel” – Gabriela Firea
Anul trecut, politicienii și partidele au ieșit puternic în decor pe o gamă largă de subiecte. Atacurile de mai sus reflectă, așadar, doar o parte din panoplia încărcată.
Le-am ales, spre reamintire, tocmai pentru că ele au reprezentat o culme a manifestării josniciei în politica de la București. Și nu doar în raport cu victima de moment, ci mai ales în raport cu victimele pe care ni le-a făcut cunoscute istoria.
„Este foarte greu să construiești un discurs politic de polarizare pe percepțiile față de minoritatea germană. Ele sunt extrem de pozitive”
- Universul.net: În 2019 au fost două campanii electorale care au înregistrat vârfuri de agresivitate verbală. Dumneavoastră cum ați caracteriza campaniile pentru europarlamentare și prezidențiale?
- Csaba Asztalos: Au fost două campanii de o intensitate destul de ridicat în ceea ce privește exploatarea prejudecăților și stereotipurilor din societatea românească.
Competitorii politic și-au construit discursul public și campania dorind să exploateze aceste stereotipuri fie pe criteriul etnici, fie pe criteriul de gen, fie pe elemente ce țin de o afiliere politică sau alta. - Au fost exprimări și atacuri extrem de agresive. Discursul public a cunoscut o deteriorare, dar este rezultatul unor ani. Și în trecut am avut elemente în conflictul politic în care s-a utilizat un limbaj agresiv, incitator la ură, un limbaj care poate fi calificat ca parte a discursului de ură.
- Am văzut că și consultanții politici transmit deseori punctaje de comunicare cu un conținut discriminatoriu.
- Să nu mai uităm un lucru: noi am avut anul trecut și un referendum pentru revizuirea Constituției care, la fel, a fost construit pe un discurs de ură și intoleranță. S-a politizat orice subiect.
- Am uitat să dialogăm în societate într-un fel în care să nu aducem atingere demnității umane a unor persoane.
- În campania pentru prezidențiale au fost acele atacuri la adresa președintelui Iohannis, care au trimis către Holocaust. A fost făcut nazist, șef de lagăr. Nu e vorba doar de atacuri între politicieni, ci de pervertirea memoriei victimelor unor tragedii din istoria umanității. Asta catapultează subiectul dincolo de spectrul meschin al politicii românești.
- Așa cum bine știm, atunci când politicienii se atacă reciproc, acest lucru nu îi vizează doar pe ei, e vorba de transmiterea unor mesaje către electorat. Atacurile la adresa președintelui (nazist, șef de lagăr, etc. – n.r.) au dorit să exploateze prejudecățile din societate legate de străini, cum că străinii conduc România. Au dorit să exploateze un posibil sentiment de inferioritate al românului cum că este condus de străini, că suntem sau nu suntem colonie a unuia sau altuia, că străinii care ne conduc servesc interesele altor state sau forțe străine. Putem citi foarte ușor aceste elemente de comunicare politică, construite de consultanți politici, că nu întotdeauna vine politicianul cu ele. Responsabilitatea politicianului există, normal, și sunt convins că dacă ar fi măsurat mai atent, ar fi renunțat la aceste lucruri pentru că în ceea ce privește minoritatea germană, percepțiile în societatea din Românie sunt pozitive.
- Este foarte greu să construiești un discurs politic de polarizare pe percepțiile față de minoritatea germană. Ele sunt extrem de pozitive. Vrem să trăim ca în Germania, ca germanii. Mai ușor poți să construiești această polarizare pornind de la minoritatea maghiară, unde avem o altă moștenire istorică și vedem că, în toate sondajele de opinie, minoritatea maghiară apare în percepția majorității române ca un factor de pericol.
- Aveți dreptate, se aduce atingere memoriei victimelor Holocaustului și se încearcă o generalizare, o culpabilizare generală a unei generații de minorități naționale, cum ar fi în acest caz germanii. Se încearcă alipirea imaginii unui competitor politic cu o anumită etnie de imaginea totalitară fascistă. Așa cum și ceilalți purtători de mesaje, din cealaltă tabără încearcă să folosească exprimări precum ciuma roșie, sau că un anumit partid politic nu ar trebui să existe pe scena politică. Sunt niște mesaje destul de radicale.
- Dar e greu de comparat totuși…
- Nu fac comparație, vreau totuși să arăt faptul că competitorii politici se acuză reciproc în discursul public, atât vreau să fac. Se acuză reciproc în discursul public, dar nu fac nimic sau fac prea puțin.
- Dumneavoastră ce puteți face, ca instituție? Ați avut cazuri destul de celebre de politicieni – fie au fost sesizări, fie v-ați autosesizat. Cum procedați cu ei? Cum colaborează când ajung în situația de a interacționa cu dumneavoastră?
- Sunt politicieni care ne atacă după anumite decizii. E foarte dificil să trasezi limitele libertății de exprimare. Ori suntem acuzați de cenzură, ori de partizanat politic. Dar dacă analizăm în timp, veți observa că am avut constatări sau sancționări, pentru utilizarea discursului de ură, din tot spectrul politic. Nu ne-am abținut să sancționăm politicieni sau oameni care dețin funcții publice. Am fost singura și prima instituție din Europa care a sancționat un președinte în funcție pentru discurs rasist și discurs de ură, asumându-se, sigur, toate consecințele cel puțin cele care se vehiculează în spațiul public.
- CNCD nu a avut reținere sau frică. Au fost dosare în care recunosc, dar foarte puține la număr, în care poate că instituția a patinat, poate că sancțiunea nu a fost destul de severă. Poate că am dat doar avertismente. Dar eu cred că simpla constatare din partea instituției publice că un politician a depășit limita libertății de exprimare, faptul că o instanță confirmă acest lucru, chiar dacă am dat un avertisment eu cred că sancțiunea în cazul politicienilor nu ține de cuantumul unei amenzi. L-am sancționat pe domnul Bacalbașa (Nicolae Bacalbașa, deputat PSD – n.r.) cu 5.000 de lei, vă dau un exemplu. Domnul Bacalbașa tot acolo este. Alte sancțiuni pe linie politică nu a cunoscut.
- Eu cred că sancțiunile sunt definitive atunci când societatea nu mai confirmă statutul sau rolul de politician al persoanei respective.
- Vi se pare că electoratul penalizează?
- Unele derapaje da, altele nu. Depinde de criteriu. Dacă am un derapaj rasist față de romi, nu că electoratul sancționeze pentru că există un grad ridicat de intoleranță în societate. Dar dacă e vorba de un derapaj care vizează persoane cu dizabilități sau femei, oamenii sunt mai sensibili.
- Să luăm cazul Bădălău, legat de românii plecați în străinătate. Am avut o reacție a partidului, iar partidul a luat anumite decizii. Astea sunt măsurile eficiente, când organizația se delimitează.
- Acolo a fost un risc politic destul de mare pentru partid și pe care l-a resimțit destul de acut.
- Da, dar riscul politic trebuie să fie prezent când vine vorba de discursul de ură. Trebuie să educăm, societatea să respingă acest tip de discurs mai ales că fiecare persoană trebuie să înțeleagă faptul că oricând poate fi ținta unui discurs de ură. Poate eu simpatizez astăzi cu un politician care emite un mesaj împotriva unei comunități sau a unei persoane, dar poate mâine voi fi eu ținta politicului. Trebuie să ne solidarizăm indiferent de ținte.
- Ați dat niște exemple, involuntar poate, cu doi politicieni din PSD.
- Da.
- V-aș putea da și eu unul foarte proaspăt, cel al atacului doamnei Firea la adresa premierului cu expresia „bar de negri”. A existat o situație cu doamna Olguța Vasilescu, tot un caz recent. Vi le dau pe acestea pentru că sunt cele mai proaspete.
- Toate sunt în curs de soluționare la CNCD. Cu doamna firea am avut audiere alaltăieri.
- Păi a venit la audiere?
- Și-a trimis avocatul. Nu era obligată să vin. Și-a trimis avocatul, a exprimat un punct de vedere, i-am dat un termen ca să depună concluziile. Eu cred că la începutul anului viitor (interviul a fost luat la sfârșitul lunii decembrie – n.r.) vom avea un pachet de dosare pe care va trebui să ne pronunțăm. Sunt toate legate de campanie.
- În care poate intra și cazul Firea?
- Cazul Firea, cazul Olguța Vasilescu, cazul PSD Sibiu, cazul PSD Vrancea.
- Mi se pare mie sau sunt într-adevăr destul de multe de la PSD?
- Dânșii și-au construit campania pe anumite elemente, mai ales că au avut un contracandidat minoritar.
- Dar sunt mai multe cazuri de la PSD pe masa dumneavoastră?
- Pe masa noastră sunt. Pe masa noastră este și domnul Rareș Bogdan, tot plângere pe posibil discurs de ură, adică să dau și din cealaltă… Și domnul Iohannis are o plângere în curs de soluționare tot pe discurs de campanie și legat de PSD și pesediști în general. Avem din tot spectrul.
- Dar de unde se simte că e mai predominantă această problemă, în mediul politic?
- Cred că discursul agresiv nu caracterizează doar un partid sau altul. Depinde de circumstanțe, de context politic. Noi avem așa un concurs în dezbaterea publică… un fel de karate verbal mai tot timpul. Parcă politicienii urmăresc să puncteze la un stand-up, nu pot să zic comedie, că e trist. Ca politician, nu ar trebui să iau aplauze pentru cum l-am umilit pe celălalt într-o dezbatere și să îl calc în picioare verbal pe un discurs de ură.
- Legislația vă ajută să fiți eficienți?
- Din punctul meu de vedere, da. Ceea ce s-ar putea pune în discuție viteza de reacție la aceste situații. Noi trebuie să respectăm o procedură. Trebuie să cităm părțile, iar asta înseamnă în jur de cinci-zece zile. Urmează audierea părților, eventuale discuții în contradictoriu, trebuie să dau un termen pentru depunerea punctelor de vedere. Ca atare, nu putem să ne exprimăm de pe o zi pe alta. Dar când vorbesc de viteza de reacție nu mă refer doar la instituția noastră. Eu am o așteptare din partea actorilor politici ca ei să aibă reacții instant, să se delimiteze, să tragă de urechi omul politic dacă are un derapaj. Așa cum s-a întâmplat în cazul Bădălău, spre exemplu. Aia a fost o reacție sănătoasă a partidului. M-aș fi așteptat de exemplu ca și în cazul Bacalbașa să avem o reacție
- Vi se pare că partidele și-au dezvoltat mecanisme și proceduri pentru genul acesta de probleme?
- Partidele încă nu au realizat importanța acestor elemente, nu au realizat ce efecte negative pot avea astfel de comportamente ale membrilor lor. Încă mizează pe exploatarea unor prejudecăți din societate. Consideră că e mai mult de câștigat din așa ceva decât din a-i condamna și a lansa un apel la discursuri care să respecte demnitatea tuturor.
- Eu știu că în politică există discursuri mai dure, ceea ce e ok, la fel că libertatea de exprimare este importantă, dar nu pot fi justificate incitările, limbajul indecent sau încălcarea demnității umane. De exemplu cazul Teodorovici, cu colega dumneavoastră, jurnalistă, după votarea moțiunii de cenzură, a fost un act de sexism, de hărțuire sexuală ca la carte. Norocul domnului Teodorovici a fost că și-a cerut scuze.
- Dar nu a avut nicio problemă să recidiveze și pe alte dimensiuni.
- Da… Eu nu aș bagateliza astfel de lucruri. Instituția noastră, da, are un colegiu director numit de Parlament, există, bineînțeles, o decizie politică în numirea Colegiului director, ceea ce e valabil oriunde în lume. Există decizii politice în numirea pe unele funcții publice. În Statele Unite, de exemplu, numirea judecătorilor Curții Supreme de Justiție o face președintele statului și este aprobată de Camera Reprezentaților sau Senat, depinde de procedură. Deci tot o decizie politică este, dar chiar din secunda în care a fost numit, respectivul se comportă independent.
- Acesta este cazul instituției noastre sau al CNA-ului și a oricărei instituții de reglementare.
- În 2020 urmează două noi runde de alegeri, iar mizele nu sunt deloc mai mici ca în 2019.
- Urmează noi runde de alegeri și o reîmprospătare a Colegiului director, în condițiile în care expiră șase mandate în luna aprilie, iar un al șaptelea mandat nu are încă titular.
- Eu mă aștept totuși să avem două campanii echilibrate. Bineînțeles că avem nevoie de dezbateri chiar dacă ele sunt mai dure sau accentuate, dar totuși eliminând discursul de ură sau exprimările indecente.
- Nu vă întreb ce le recomandați politicienilor, că s-ar putea oricum să nu țină cont de ceea ce le recomandați dumneavoastră, dar ce le-ați recomanda alegătorilor? La ce să fie atenți și cum ar putea să reacționeze eficient?
- Sunt convins că cetățenii României sunt inteligenți. Eu cred că știu să distingă, văd prejudecățile. Politicienii poate își iau consultanți care mai umblă și pe jos, cu tramvaiul, metroul, care mai merg și prin piețe și poate găsesc strategii de campanie mai inteligente, nu bazate doar pe exploatarea prejudecăților. Se practică peste tot în lume, recunosc, dar nu întotdeauna aduc rezultatele pe care le așteaptă politicienii.
Foto: INQUAM/George Călin
