„La noi, caftul uneori de periferie între interlocutori a înlocuit construcția, analiza, soluția”, consideră filosoful Andrei Pleșu, care a analizat, în emisiunea Universul.net, metehnele politicienilor care s-au cocoțat pe culmile puterii după victoria PSD-ALDE în alegerile parlamentare din 2016.
Diagnosticul este tranșant, însă Andrei Pleșu îndeamnă acum la un respiro sănătos: „Eu sper să avem răbdarea și rezonabilitatea de-a aștepta, bine așezați, ceea ce urmează să se întâmple”.
- Sigur că ce s-a întâmplat la ultimele alegeri deschide un orizont de speranță, care devenise palid înainte de alegeri și avea chiar fisuri care creau oarecare panică. Pe de altă parte, un orizont de speranță e un orizont de așteptare, nu-i o garanție că lucrurile se vor reface. Și, în general, e mult mai ușor să faci praf o țară decât să o pui iar pe picioare.
- E mai complicat, durează mai mult și vine pe un fundal de precaritate pe care-i foarte greu să-l compensezi rapid. Și asta are efecte electorale până la urmă, fiindcă dacă ai un timp scurt la dispoziție și un handicap mare pentru a reveni la normalitate, atunci e mereu riscant să te trezești că lumea e dezamăgită.
- Eu sper să avem răbdarea și rezonabilitatea de-a aștepta, bine așezați, ceea ce urmează să se întâmple.
- Pe de altă parte, aș vrea să spun un lucru: cândva după marea schimbare din 1989, mi-aduc aminte că Adam Michnik a fost întrebat care este marea lui speranță după această schimbare. Și el a spus: „Vreau să reușesc în sfârșit să mă plictisesc”. Pentru că noi constat că în ultimii ani, în ultimii mulți ani, am pierdut sensul lucrurilor importante.
- De dimineață până seara, nu se vorbește decât de X, de Y de pe scena politică, de politică, de partide, de opoziție. Domnule, într-o țară în care lucrurile merg asta nu e o temă de fiecare minut. Politicienii nu că nu sunt importanți, dar politicienii sunt, etimologic vorbind, niște slujitori; dacă își fac bine treaba, nu îi pândești după colț și le arăți cu degetul unde n-au șters praful.
- În general, politica bună e o politică ce se face eficace, discret și fără tapaj. La noi, tapajul a înlocuit înfăptuirea. La noi, caftul uneori de periferie între interlocutori a înlocuit construcția, analiza, soluția ș.a.m.d.
VIDEO integral – AICI
