<< Cu situația de pe câmpul de luptă blocată într-un impas sângeros, ochiul neliniștit și opresiv al Kremlinului continuă să caute noi ținte. De data aceasta, smalțul său amenințător s-a așezat asupra scriitorilor Rusiei. Doi scriitori extrem de populari, cu o poziție clară împotriva războiului – Dmitri Bîkov (stg.) și Boris Akunin (dr.), ambii exilați – au pierdut acum accesul la librăriile rusești și la veniturile din vânzări >>, explică Andrei Soldatov și Irina Borogan, pentru CEPA.
<< Planul regimului nu a fost doar un ordin birocratic adresat librarilor, de a-și lichida stocul. A fost o operațiune specială sofisticată, în mai multe etape.
În primul rând, cei doi scriitori au fost abordați de Vovan și Leksus, farsori care caută adesea să prostească figuri pro-ucrainene și pe oricine este considerat anti-regim. Dându-se drept reprezentanți ai autorităților ucrainene, aceștia au reușit să-i înregistreze pe autori exprimându-și sprijinul pentru forțele armate ucrainene.
O campanie de ură bine orchestrată a lovit apoi canalele rusești de Telegram și blogosfera acesteia, înainte de a ajunge la Duma de Stat, unde deputatul Andrei Gurulev, un general de armată, l-a numit pe Akunin „inamic” care „trebuie distrus”.
De ce, s-au întrebat promotorii urii, pot scriitorii anti-patrioți să facă bani în țara pe care se presupune că o detestă?
Lovitura de grație a venit atunci când directorul celei mai mari editori rusești, AST, a declarat că vânzarea cărților acestor autori a fost oprită din cauza „declarațiilor publice făcute de scriitori, care au provocat un protest public larg răspândit”.
Pe fir au intrat apoi cel mai mare lanț de librării din țară și cel mai popular magazin online, scoțând cărțile de la vânzare. Este foarte puțin probabil ca vreun alt lanț de cărți din țară să continue să le mai vândă scrierile pentru mai mult timp.
Akunin și Bîkov sunt vechi inamici ai Kremlinului și s-au aflat în cătarea lui de la protestele de la Moscova, din 2011-2012. Au urcat pe scenă la mitingurile de protest din Moscova, iar Bîkov s-a alăturat Consiliului de Coordonare al Opoziției – organismul de coordonare a cărui înființare fusese propusă de către Akunin.
Akunin a părăsit țara în 2014, după anexarea Crimeei. Bîkov a plecat în toamna lui 2021, după ce a fost otrăvit de aceiași asasini ai FSB care, tot fără succes, au încercat să-i ucidă pe Alexei Navalnîi și Vladimir Kara-Murza.
Războiul Kremlinului împotriva tipului greșit de cărți este în desfășurare de câțiva ani. Tacticile includ faptul de a insista că lucrările care conțin idei deosebit de periculoase (inclusiv lucrări ale autorilor acestui articol) au voie să fie vândute numai în coperți opace și marcate cu cuvintele: „agenți străini”. Se poate crede că acest lucru are un efect deprimant asupra vânzărilor.
Ceea ce este remarcabil în noul și distructivul atac asupra lui Bîkov și Akunin este modul în care FSB a urmat manualul poliției secrete sovietice timpurii, OGPU.
Bolșevicii nu au interzis imediat importul publicațiilor de emigrație. La mult timp după încheierea Războiului Civil, la mijlocul anilor 1920,era posibil să te abonezi din Rusia Sovietică la reviste de emigranți și să primești ultimele numere direct din străinătate. S-au abonat chiar și organele de partid.
Ziarele sovietice de top, inclusiv Izvestia și Pravda, aveau secțiuni speciale pentru recenzii ale cărților și articolelor de emigrație. Încă era posibilă polemica cu mass-media de emigrație. În februarie 1927, comisarul militar adjunct al Poporului, Unșliht, a atacat un articol despre „militarizarea” sovietică, scris de un menșevic, Fedor Dan, în jurnalul de emigrație, Soțialisticeski Vestnik, în timpul unui discurs, la Teatrul Bolșoi.
În anul precedent, OGPU sugerase interzicerea abonamentelor la publicațiile de emigrație, cu scopul de a-i priva de finanțare pe oponenții regimului. Cekiştii argumentau, într-o scrisoare către Comitetul Central al partidului bolşevic, că astfel de publicaţii au o bază economică foarte slabă şi supraviețuiau în principal datorită abonamentelor.
„Conform informațiilor de care dispune OGPU, o serie de publicații străine albe de emigranți, care au un tiraj redus în străinătate, își mențin existența în principal datorită distribuției plătite a publicațiilor lor la prețuri exagerate în URSS”.
La sfârșitul anului 1926, Comitetul Central a interzis „abonamentele independente la periodicele albe de emigrație”, iar societatea rusă a pierdut accesul la vocile rusești necenzurate din străinătate.
Succesorii OGPU sunt, de asemenea, dornici să folosească metodele predecesorului lor, dar în 1927 nu exista internetul.
Exilații ruși din ziua de azi desfășoară proiecte de publicare de cărți și se bazează pe internet ca instrument pentru a ajunge la societatea rusă din spatele granițelor. Mulți pot șunta astfel blocada informațională a Kremlinului, provocând, fără îndoială, multă iritare în interiorul Kremlinului. >>
