„Dezvoltarea economică a Vietnamului are acum un monument permanent într-unul dintre cele mai prestigioase locuri de educație din lume. După o investiție de 207 milioane de dolari, anunțată la începutul acestei luni de către Sovico, un holding vietnamez, Colegiul Linacre al Universității din Oxford (pentru studenți absolvenți) urmează să fie redenumit după Nguyen Thi Phuong Thao, președintele acestuia”, notează The Economist.
<< Colegiul Thao este un semn al unei schimbări semnificative. În 2012, Vietnamul era un tărâm lipsit de miliardari în dolari. Astăzi, se crede că din acest club fac parte șase magnați, potrivit revistei Forbes. Iar o piață bursieră în creștere înseamnă că lista se va lungi. În timp ce miliardarii americani și chinezi sunt în cătarea guvernelor lor, antreprenorii bogați din Vietnam sunt beneficiarii ambiției autorităților de a promova campioni naționali competitivi la nivel internațional.
În fruntea listei se află Pham Nhat Vuong, fondatorul Vingroup, un conglomerat în expansiune — și primul care a intrat în clubul miliardarilor, în 2013. Sunt greu de identificat zone din sectorul serviciilor casnice pe care Vingroup să nu le fi atins – de la turism, la spitale, de la farmacii la educație și până la construcția de mașini. Concurează cu Vinhomes, brațul imobiliar pe care l-a desprins în 2018, fiind cea mai mare firmă privată din Vietnam după capitalizarea bursieră. Fiecare valorează puțin peste 15 miliarde de dolari, un nivel care la care o firmă americană este admisă în indicele S&P 500.
Domnului Vuong i s-au alăturat mai mulți magnați, inclusiv doamna Thao. Masan Group, un conglomerat axat pe consumatori, și Techcombank, unul dintre cei mai mari creditori ai țării, au legături strânse, prin fondatorii lor, Nguyen Dang Quang și Ho Hung Anh. Toți patru împărtășesc un început curios al poveștilor lor antreprenoriale: au lansat inițial întreprinderi comerciale în fosta Uniune Sovietică.
Legătura sovietică este o funcție a istoriei economice și politice moderne a Vietnamului. În 1985, Vietnamul avea un PIB per persoană de aproximativ 500 USD, în dolari actuali, fiind unul dintre cele mai mici din lume, la acea vreme. Până la prăbușirea blocului sovietic, studenții strălucitori și conectați politic din Vietnam au câștigat oportunități de a studia în Rusia și diferiții săi sateliți; în 1980, au făcut-o aproximativ 3.000, alături de tineri din alte locuri conduse de comuniști.
Cei care s-au aflat în regiune la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990 au descoperit mai multe oportunități de profit decât în Vietnam. Domnul Vuong a lansat o marcă de tăiței instant, Mivina, care a devenit un produs de bază în Ucraina. Doamna Thao a câștigat primul milion de dolari la Universitatea din Moscova, importând echipamente de birou și articole de larg consum din Asia de Est.
Mai târziu, pe măsură ce dezvoltarea Vietnamului a continuat, ei au fost unii dintre puținii cetățeni din afara țării cu bani pentru un start investițional acasă. Guvernul a salutat acest așa-zis „capital patriotic”, potrivit lui Bill Hayton, autorul unei cărți despre creșterea rapidă a țării. „Au devenit mai mari în momentul în care partidul-stat a avut nevoie de ei, așa că s-a ajuns la un fel de relație simbiotică”, spune el.
În ultimii ani, relația statului cu magnații s-a strâns și mai mult. Premierul Nguyen Xuan Phuc a vorbit recent despre nevoia Vietnamului de a produce giganți de afaceri competitivi la nivel internațional pentru a-și continua creșterea rapidă. Acea atitudine prietenoasă se poate traduce într-o călătorie ușoară; o astfel de asistență guvernamentală neoficială este deosebit de utilă pentru obținerea dreptului de utilizare a unor terenuri de prim rang, care, ca și în China continentală și Hong Kong, sunt, din punct de vedere tehnic, deținute în întregime de stat. În timp ce majoritatea firmelor conduse de miliardari se adresează clasei de mijloc din Vietnam, o mare parte din averea lor provine din proprietăți și servicii bancare, potrivit cercetărilor efectuate de Nguyen Xuan Thanh, de la Universitatea Fulbright, din Vietnam. Finanțele și proprietatea sunt domeniile tipice ale oligarhilor din întreaga lume: a activa într-un stat cu partid unic, în astfel de industrii, necesită permisiuni, licențe și relații politice strânse.
Deși utilă în sine, diversificarea dincolo de zonele care beneficiază de patronajul politic poate servi drept semnal pentru sponsori că aceștia susțin antreprenori interesanți. Investițiile din exterior aduc un plus de credibilitate. Luna aceasta, SK Group, unul dintre cele mai mari conglomerate din Coreea de Sud, a anunțat o investiție de 340 de milioane de dolari în divizia de retail a Masan Group. Aceasta urmează unei investiții de 400 de milioane de dolari de la Alibaba, un gigant chinez de comerț electronic, la începutul acestui an. SK Group deține și 6% din Vingroup.
Foștii oligarhi care s-au lipit de cartea de joc de la școala veche a băncilor și proprietății nu au simțit în mod constant strălucirea caldă a sprijinului statului. Nguyen Duc Kien, fondatorul Asia Commercial Bank, și Ha Van Tham, președintele OceanBank, au primit pedepse lungi cu închisoarea pentru corupție, în 2014 și, respectiv, 2017. Adjunctul domnului Tham a fost condamnat la moarte în același timp. După cum arată experiența multor oligarhi atât din Vietnam, cât și din întreaga lume, a fi în cărțile guvernului poate fi un avantaj enorm, dar implică și riscuri. Pentru cultura actuală, reputația lor ca antreprenori valoroși și inovatori va fi cheia rămânerii în grațiile statului. >>
