„2022 este anul în care Xi Jinping plănuiește să preia puterea pe viață, dar lucrurile nu se desfășoară conform planului. El se retrage și mai mult în buncărul său – o autoizolare care amplifică aroganța și nesiguranța Partidului Comunist. Provocările cresc în țară și în străinătate, ceea ce va duce la un an problematic în rivalitatea crescândă a Chinei cu Occidentul”, scrie Ian Williams într-o analiză din The Spectator.
<< Cea mai urgentă problemă a lui Xi este Covid-19, aflându-se acum într-o fundătură din ce în ce mai greu de susținut prin „toleranța zero”, pe măsură ce majoritatea lumii învață să trăiască cu virusul. Chiar înainte de noul an, poliția din orașul Jingxi a defilat pe străzi pe patru persoane acuzate că au încălcat măsurile de control Covid. A fost o rușine publică care a amintit de Revoluția Culturală. Suspecții purtau costume pentru substanțe chimice, măști și ochelari de protecție, iar de gâtul lor atârnau pancarte cu numele și fotografia lor. Aceștia au fost acuzați că i-au ajutat pe alții să treacă granița sigilată a Chinei cu Vietnamul.
Xi’an, un oraș de 13 milioane de locuitori, se află sub un lockdown strict după ce a produs cel mai mare focar din țară după martie 2020. Cifrele sunt mici conform standardelor internaționale, în jur de 150 de cazuri pe zi. Dar Xi’an, purtând faima războinicilor de teracotă, este un nod important de transport. Oficialii se tem că un focar la nivel național ar putea scăpa rapid de sub control, având în vedere eficacitatea relativ scăzută a vaccinurilor chinezești și varianta extrem de infecțioasă Omicron, care se infiltrează deja în țară.
Pentru Xi, aceasta este mult mai mult decât o provocare pentru sănătate. Presupusul triumf al partidului asupra Covid-19 a devenit o piesă-cheie a propagandei sale de a demonstra superioritatea Chinei față de Occident. De asemenea, a devenit parte a cultului în creștere al lui Xi înaintea unui congres crucial al partidului de anul viitor, care îi va oferi un al treilea mandat și-i va deschide calea pentru a rămâne lider pe viață.
Scopul imediat al lui Xi este de a salva Jocurile Olimpice de Iarnă, care vor începe la Beijing pe 4 februarie, cu reguli Covid mult mai stricte decât la Jocurile Olimpice de Vară de la Tokyo. În centrul regulilor Covid din China se află ceea ce se numește un „sistem de management în buclă închisă” – în esență o cămașă de forță formată din „bule” de sănătate în jurul antrenamentelor, transportului, competiției și muncii.
Dacă ar fi fost doar o chestiune de sport, probabil că jocurile ar fi fost anulate până acum. Totuși, pentru partid, ele sunt în esență un exercițiu de propagandă – probabil mai important decât Jocurile Olimpice de Vară din 2008 de la Beijing, deoarece lumea de astăzi este mult mai precaută față de China decât era atunci. În ciuda boicoturilor diplomatice din partea Regatului Unit, SUA, Australiei și altora, Beijingul vrea să facă o figură bună. Protocoalele Covid îl vor ajuta, de asemenea, să stingă orice focar de natură politică – vai de cei care, de exemplu, vor încerca să-i facă o vizită de curtoazie lui Peng Shuai, tenismena care a acuzat un oficial de rang înalt al PCC de agresiune sexuală.
Presupunând că jocurile vor avea loc, invitatul de onoare la ceremonia de deschidere va fi președintele rus Vladimir Putin. Acest lucru a fost confirmat la un summit virtual între cei doi lideri la începutul acestei luni, în timpul căruia „dragii prieteni” s-au salutat de la distanță cu mâna stângă și Xi a declarat: „Ne susținem ferm reciproc în problemele care privesc interesele fundamentale ale celuilalt și apărarea demnității fiecăruia.”
Mai multe voci de la Washington se tem că zgomotul Rusiei în Ucraina ar putea fi într-un fel coordonat cu intimidarea Taiwanului de către China. Este puțin probabil, cel puțin la nivel formal. În cel mai bun caz, relația este una oportunistă, având în vedere puterea animozităților istorice, dar oportunismul poate fi totuși periculos. Xi va urmări reacția Occidentului la orice agresiune rusă în Ucraina, în timp ce își va calibra propriile acțiuni împotriva Taiwanului.
China continuă să intimideze insula democratică autoguvernată în mai multe moduri, care nu ajung însă la conflictul armat. Deși cu fiecare val de hărțuiri ale bombardierelor chineze, recunoașterea insulei la nivel internațional și respectul pentru rezistența ei crește. Apărarea Taiwanului în cazul unei invazii, sau chiar al unei blocade, a devenit una dintre preocupările-cheie ale politicii externe americane.
Logica ar sugera că este puțin probabil ca Xi Jinping să facă un pas imediat în privința Taiwanului, deoarece are prea multe alte provocări. Bula imobiliară a țării continuă să se dezumfle – o implozie în reluare a ceea ce a fost cândva cel mai important motor al economiei. Sectorul imobiliar este un microcosmos al întregii economii, caracterizat prin opacitate, datorii masive și investiții din ce în ce mai risipitoare. Sectorul privat, în special firmele de tehnologie, este obstrucționat pe măsură ce partidul își întărește controlul asupra afacerilor. Războiul comercial și tehnologic cu SUA nu dă semne de încetare. Chiar și cei mai iluzionați dintre investitorii străini își pierd răbdarea. Zilele creșterilor amețitoare de două cifre s-au încheiat. Stagnarea face cărțile.
Anul 2022 poate fi anul culminant al Chinei, Partidul confruntându-se cu genul de decădere pe care și-o dorea pentru Occident. Dar o Chină ajunsă pe culme poate fi o Chină mai periculoasă, mai dispusă să atace peste mări și, în general, să-și dezvolte acreditările naționaliste, deoarece se confruntă cu provocări mai mari acasă – acesta este unul dintre motivele pentru care nu pot fi excluse mai multe agresiuni împotriva Taiwanului în 2022.
Xi nu a părăsit China din ianuarie 2020. Pe parcursul a aproape doi ani de granițe închise, lumea nu numai că a devenit mai precaută, dar diplomația agresivă a Chinei a devenit obositoare și contraproductivă. Australia și Lituania au demonstrat valoarea sfidării principiale în fața agresiunii chineze. Dacă China ridică și mai mult miza cu curajoasa Lituanie, un membru al UE care a permis Taiwanului să deschidă de facto o ambasadă la Vilnius, este probabil să provoace o reacție mai asertivă din partea Bruxelles-ului, care până acum a fost mai precaută în relațiile cu Beijingul.
Xi și bătrânii paranoici care îl înconjoară văd fiecare eșec, fiecare critică, ca parte a unei conspirații a Washingtonului pentru a limita ascensiunea Chinei. Măcar de-ar fi fost Joe Biden atât de deștept. În schimb, respingerea globală de care are parte China nu este altceva decât o reacție față comportamentul ei. PCC a devenit cel mai mare dușman al țării. Vina pentru stocurile de soft power în scădere poate fi pusă aproape în întregime pe seama lui Xi Jinping. Cu toate acestea, conștientizarea este insuficientă în Zhongnanhai, unitatea de conducere a partidului din Beijing – și acesta este poate cel mai mare pericol pentru Occident în 2022. >>
Le Monde: Începuturile promițătoare ale Parchetului European
