YENI ŞAFAK: „Ei să se gândescă la ce va urma”

Sursa: Facebook

Acordul privind crearea Zonei de Securitate încheiat la începutul lunii august cu SUA înaintează cu viteza melcului. Îl numim „acord”, dar după trei săptămâni s-a înţeles şi mai bine că nu este un acord clar, cu un calendar mulţumitor, şi chiar dacă se va fixa unul tot nu ar fi satisfăcător. Putem vorbi doar despre cadrul unui acord încheiat în logica „Să îl lansăm şi apoi vom vedea cu timpul ce-o să mai fie”.

Discursul preşedintelui Recep Tayyip Erdoğan de acum câteva zile de la ceremonia de decernare a diplomelor Şcolilor de Război din cadrul Universităţii Apărării Naţionale de la Tuzla, Istanbul, ne transmite semnalul că, din punctul de vedere al Ankarei, acordul este departe de a oferi încredere.

În discursul său, Erdoğan a avut două propoziţii importante: „Dacă în câteva săptămâni militarii noştri nu vor controla zona, vom pune în aplicare propriul nostru plan de operaţiuni.” „Dacă în 2-3 săptămâni, în condiţiile stabilite de noi, nu vom crea zona de securitate în estul Eufratului cu proprii noştri militari, să se gândească la ceea ce va urma cei care stau în faţa noastră.”

Vorbind despre un calendar de 2-3 săptămâni, Erdoğan face referire la vizita pe care o va efectua la New York, la Adunarea General a Naţiunilor Unite, în a treia săptămână a lunii septembrie şi consideră întâlnirile pe care le va avea acolo ca o „ultimă şansă”.

În urma usţinerii venite din partea lui Putin pentru Zona de Securitate cu ocazia vizitei de-o zi pe are a efectuat-o săptămâna trecută la Moscova, preşedintele Erdoğan a avut o convorbire telefonică cu preşedintele SUA, Donald Trump. Putem să presupunem că aceste ultime evoluţii pe care le-a expus opiniei publice într-un mod deschis, le-a transmis şi preşedintelui Trump. Există un punct asupra căruia se opresc cercurile militare pe care le-am contactat. Şi acesta este: Participarea Comandamentului Forţelor Armate ale Statelor Unite ale Americii din Europa (EUCOM) în numele SUA la discuţiile care au avut loc la începutul lunii august, la Ankara.

Trebuia acordată atenţie intrării EUCOM în ecuaţie, pentru că Turcia are „alergie” la CENTCOM (Comandamentul Central al Forţelor Armate al SUA), care colaborează cu YPG (Unitatea de Apărare a Poporului, aripa militară a PYD-n.trad.) în partea de sud a frontierei. Dar şi acolo se vorbeşte despre posibilitatea „poliţistul bun/poliţistul rău”. Se spune: „Zona de securitate este la iniţiativa EUCOM, este nevoie să se clarifice de ce restul teritoriului, în afara zonei de securitate, se află la iniţiativa CENTCOM. Unul este prietenul Turciei, celălalt este prietenul YPG.

Dar oare este chiar aşa? Sau este vorba despre scenariul poliţistul bun/poliţistul rău?” Aşa cum vedeţi, faptul că propoziţiile se termină, în general, cu semnul întrebării, ne evidenţiază care este adevărata problemă.

Care este această problemă? Încrederea… Aşa cum s-a întâmplat şi în problema Manbij, şi chiar mai înainte, în procesul instruieşte/echipează, păcălind Ankara,obstrucţionând trecerea ei la acţiune, dezvoltarea propriului proiect pe teren.Pentru că până azi nu am întâmpinat şi alte lucruri în afara de aceasta, nu vedem nici un semn că de acum încolo se va schimba strategia.

Acesta este motivul pentru care preşedintele Erdoğan a vorbit oferind date. Problema cu care ne confruntăm şi care nu poate fi depăşită în discuţiile cu SUA este adâncimea zonei de securitate.

Propunerea lansată anul trecut de Trump ca adâncimea să fie de 20 mile/32 km este un „atu” în mâinile Ankarei. Ultimile declaraţii ale preşedintelui arată că nu s-a renunţat la această intenţie şi că, dacă va fi nevoie, există voinţa ca acest lucru să fie transpus în realitate printr-o operaţiune militară unilaterală.

Când vorbim despre zona de securitate, se mai naşte o întrebare importantă. Care va fi situaţia localităţilor aflate în imediata apropiere a frontierei? Iar când spunem localităţi ne vin imediat în minte două oraşe aflate în sudul oraşului Şanlıurfa, Tell Abyad şi Rasulayn, şi a locurilor dintre aceste două oraşe.

Sursele YPG, care au întâmpinat anunţul privind acordul de la începutul lunii august ca un important succes, susţin că SUA le-au oferit garanţii că în aceste localităţi nu vor pătrunde militarii turci. Însă informaţiile venite de la cercurile care au participat la discuţiile de la Ankara sunt tocmai invers. Adică, pentru zona de securitate au fost asumate unele obligaţii faţă de Ankara în ceea ce priveşte părăsirea de către YPG a localităţilor aflate în perimetrul acestei zone. Bineînţeles, în această etapă nu este uşor să considerăm toate acestea ca fiind obligaţii care să sugereze încredere.

Cel puţin, în următoarele trei săptămâni misiunea de a accelera paşii pentru a îndeplini cerinţele Turciei, pentru a-i îndepărta îngrijorările revine părţii adverse.

Altfel ne vom întoarce la celălalt scenariu. Acesta este punctul în care preşedintele ne aduce aminte.

Sursa: RADOR

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here