Motivul pentru care state puternice şi avansate precum Statele Unite sau Regatul Unit au fost atât de neputincioase în faţa asaltului noului coronavirus ar fi lipsa cooperării la nivel mondial şi a unui sistem economic care nu este capabil să se pregătească pentru sau să gestioneze crize, este de părere istoricul israelian Yuval Noah Harari. Este autorul volumelor Sapiens: Scurtă istorie a omenirii, Homo Deus: Scurtă istorie a viitorului şi 21 de lecţii pentru secolul XXI.
Harari argumentează că apariţia liderilor extremişti, populişti şi naţionalişti la cârma marilor puteri ale lumii a dus la o erodare rapidă a cooperării şi solidarităţii la nivel mondial, fapt ce a împiedicat un răspuns adecvat la pandemia de coronavirus. El spune că asta se petrece într-o perioadă din istoria umanităţii în care ar trebui să putem rezolva foarte uşor o astfel de criză, în condiţiile în care omenirea are cunoaşterea ştiinţifică şi capacitatea tehnologică să învingă rapid un astfel de virus.
„Bineînţeles că nu putem preveni epidemiile iniţiale ale noilor boli şi virusuri, este vorba de un proces natural al acestor microorganisme prin care ele suferă mutaţii şi sar de la o specie la alta. Dar spre deosebire de orice altă eră din istorie, omenirea este acum într-o poziţie foarte bună pentru oprirea epidemiile pentru că, pentru prima oară în istorie, avem cunoaştere ştiinţifică şi instrumentele tehnologice pentru a o face.
Când epidemia de ciumă bubonică s-a extins în perioada Evului Mediu, nimeni nu înţelegea ce se petrece. Nimeni nu înţelegea ce îi ucidea pe oameni şi cum putea fi oprit. Facultatea de Medicină a Universităţii din Paris a crezut că motivul (n. red. – pentru care apăruse ciuma) era astrologic. Că din cauza felului în care se poziţionau planetele pe cer a început această epidemie. Nimeni nu a realizat că era vorba de bacterii care veneau de la şobolani. Chiar şi în urmă cu un secol, în perioada gripei spaniole, lumea nu ştia cu siguranţă de ce oamenii mureau.
Astăzi, însă, am avut nevoie de doar două săptămâni pentru a identifica în mod corect coronavirusul, pentru a îi găsi secvenţa genetică şi pentru a dezvolta un test funcţional. Faptul că avem capacitatea de a controla o asemenea epidemie, nu înseamnă şi că avem înţelepciunea să folosim această putere în modul corect. Iar asta nu depinde doar de cercetători, depinde de politicieni, de oameni de afaceri, de oameni de rând, iar ei nu iau mereu deciziile corecte”, spune istoricul.
„Principala mea teamă este că demonii interni ai oamenilor sunt principalul nostru duşman. Nu sunt împotriva statelor-naţiune şi graniţelor, însă trebuie să ne aducem aminte că statele-naţiune trebuie să coopereze între ele. Naţionalismul nu trebuie să fie despre a îi urî pe străini. Trebuie să fie despre iubirea faţă de compatrioţi şi despre grija faţă de ei. În multe cazuri, ca să poţi avea grijă de compatrioţii tăi, trebuie să cooperezi cu străinii. Nu cred că există o contradicţie inevitabilă dintre state-naţiune şi cooperare la nivel global. Din păcate, în ultimii ani, am observat apariţia unor extremişti care au ajuns liderii ţărilor lor şi care încearcă să distrugă solidaritatea globală şi acum plătim preţul. Pentru că acum când avem cea mai mare nevoie de ea, nu avem această cooperare.
Avem nevoie de un sistem de sănătate universal sponsorizat de guvern, pentru că piaţa liberă nu ne poate pregăti şi nu poate gestiona astfel de epidemii. Când situaţia este normală şi nu există nicio epidemie, piaţa liberă nu va produce ventilatoare şi măşti sanitare suficiente pentru confruntarea cu o criză. Vom spune că avem nevoie 20 de ventilatoare astăzi şi le vom produce, dacă va fi o epidemie vom avea nevoie de 200, dar nu vom produce 180 de ventilatoare de care nu avem nevoie acum doar pentru a ne pregăti de pentru o epidemie despre care nu suntem siguri că va veni. Genul acesta de sistem de sănătate capitalist nu ne poate ajuta pe timp de criză. Asta nu înseamnă că trebuie să abandonăm capitalismul, trebuie să găsim calea de mijloc, pentru că în unele domenii capitalismul funcţionează foarte bine, în altele, precum domeniul sanitar, el nu poate funcţiona deloc”, a adăugat Harari.
Yuval Noah Harari a explicat pentru Deutche Welle în ce fel ne vor schimba viitorul deciziile pe care le luăm astăzi referitor la COVID-19
”Cred că cel mai mare pericol nu este virusul în sine. Umanitatea dispune de toate cunoştinţele ştiinţifice şi de uneltele tehnologice pentru a birui virusul. Problema cu adevărat majoră este demonul nostru lăuntric, ura noastră, lăcomia şi ignoranţa”, a explicat Harari.
În această criză, guvernele cheltuie bani de parcă ar fi apă. În SUA două bilioane de dolari. În Germania sute de miliarde de euro etc. În calitate de cetăţean, aş vrea să ştiu cine ia deciziile şi pe ce se duc banii. Dacă banii sunt folosiţi pentru a salva de la faliment mari corporaţii, care erau în dificultate chiar înainte de pandemie, din cauza deciziilor greşite luate de managerii lor? Sau poate că banii sunt folosiţi pentru a ajuta mici afaceri, restaurante şi magazine şi lucruri de genul acesta?
Dacă un guvern este atât de ahtiat să aibă mai multă supraveghere, această supraveghere ar trebui să fie în ambele sensuri. Iar când guvernul afirmă că e prea complicat, că nu poate face publice chiar toate tranzacţiile financiare, atunci ar trebui să spunem: „Nu, nu este prea complicat. La fel cum tu, guvern, poţi pune la punct un imens sistem de supraveghere pentru a vedea unde mă duc eu în fiecare zi, la fel de simplu ar trebui creat un sistem care îmi arată mie, plătitor de impozite, ce faci cu banii mei. „
Aceasta funcţionează prin distribuirea puterii şi prin a nu permite concentrarea ei în mâinile unei singure persoane sau autorităţi?
Exact. Una din ideile care se analizează este dacă se doreşte alertarea persoanelor care s-au aflat în apropierea unui pacient infectat cu coronavirus. Există două căi pentru a face asta: una este să ai o autoritate centrală care strânge informaţii despre oricine şi aceea descoperă că te-ai aflat în apropierea unui om care are COVID-19 şi te alertează. O altă metodă este comunicarea directă a telefoanelor mobile între ele, fără să existe o autoritate centrală care strânge toate acele informaţii. Dacă trec pe lângă o persoană infectată cu COVID-19, cele două telefoane, al meu şi al lui sau al ei, stau de vorbă unul cu altul şi eu sunt alertat. Şi nicio autoritate centrală nu strânge aceste informaţii şi nu supraveghează pe toată lumea.
Posibile sisteme de supraveghere pentru criza curentă fac un pas mai departe, spre ceea ce numim „supraveghere subcutanală”. Astfel pielea, care este suprafaţa intangibilă a trupurilor noastre, capătă fisuri. Cum putem controla asta?
Ar trebui să fim foarte, foarte atenţi cu asta. Supravegherea supracutanală monitorizează ceea ce facem în lumea de afară, unde mergem, cu cine ne întâlnim, la ce ne uităm la televizor sau ce pagini de internet vizităm. Nu pătrunde în trupurile noastre. Dar supravegherea subcutanală monitorizează ce se întâmplă în interiorul corpurilor noastre. Începe cu chestiuni de genul ce temperatură avem, dar apoi poate să măsoare tensiunea arterială, ritmul inimii şi activitatea cerebrală. Şi de îndată ce faci asta, poţi şti mult mai multe despre oameni decât ai ştiut vreodată.
Poţi crea un sistem totalitar cum nu a mai existat vreodată. Dacă ştii ce citesc sau ce privesc la televizor, ai idee despre gusturile mele artistice, despre opiniile mele politice, despre personalitatea mea. Dar tot este limitat. Acum să ne gândim că ai posibilitatea să îmi monitorizezi temperatura corpului sau tensiunea arterială şi bătăile inimii în timp ce citesc un articol sau privesc programul online sau la televizor. Atunci poţi şti ce simt eu în fiecare moment. Aceasta ar putea duce cu uşurinţă la apariţia unor regimuri totalitare distopice. Nu este inevitabil. Putem preîntâmpina asta. Dar pentru a împiedica apariţia unor astfel de regimuri trebuie în primul rând să realizăm primejdia şi, în al doilea rând, să fim atenţi cu ce permitem să se întâmple în această stare de urgenţă în care ne aflăm.
