Anul începe cu sărbătoarea Tăierii împrejur cea după trup a Domnului și cu praznicul Sfântului Vasile cel Mare, unul dintre cei mai importanţi părinţi ai Bisericii Ortodoxe şi unul dintre cei mai mari teologi creştini, considerat „păzitor de duhuri rele”.
Sărbătoarea Tăierii împrejur cea după trup a Domnului se prăznuieşte în Biserica Ortodoxă la 1 ianuarie.
Este sărbătoarea rânduită în amintirea tăierii împrejur după trup a Domnului Iisus Hristos ca prunc, când i s-a pus numele de Iisus, în a opta zi după naştere. Iisus Hristos a primit tăierea împrejur, pe de o parte ca să împlinească legea, pe de alta ca să se arate că trupul Său a fost adevărat, iar ereziile potrivit cărora Hristos n-ar fi luat trup omenesc, ci cu nălucire S-ar fi născut, să fie desfiinţate.
Mântuitorul S-a supus legii vechi ca pe cei care se aflau robiţi de ea să-i facă liberi, arată Sfântul Apostol Pavel, care în Epistola sa către Galateni spune: „Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege. Ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea”. (Galateni, 4, 4,5)
Prin tăierea împrejur se împlinea legea pe care Dumnezeu a dat-o evreilor, care stabilea legătura dintre El şi acest popor. Potrivit poruncii cuprinse în Vechiul Testament, orice prunc de parte bărbătească trebuia să fie tăiat împrejur în a opta zi de la naştere, pentru a se deosebi de popoarele păgâne şi pentru a consfinţi legământul încheiat cu Dumnezeu: „Iar tu şi urmaşii tăi din neam în neam să păziţi legământul Meu. Iar legământul dintre Mine şi tine şi urmaşii tăi din neam în neam, pe care trebuie să-l păziţi, este acesta: toţi cei de parte bărbătească ai voştri să se taie împrejur. Să vă tăiaţi împrejur şi acesta va fi semnul legământului dintre Mine şi voi”. (Facerea; cap. 17 – 9, 10, 11)
Motivul pentru care Iisus Hristos a primit să fie supus rânduieli vechi, acela al eliberării noastre din robia legii, presupunea prin urmare ferirea celor care se vor boteza în numele Lui de tăierea împrejur cea după trup.
A venit însuşi Cel fără de păcat şi a primit tăierea împrejur, ca pe noi fii Săi după har, să ne elibereze, adică să ne aducă altă tăiere împrejur mult mai sfântă şi mai curată decât Legea Veche, adică Botezul, spune arhimandritul Ilie Cleopa. În Hristos botezându-ne primim tăierea împrejur cea duhovnicească, ce se lucrează cu Duhul Sfânt fără mână omenească.
Astăzi este sărbătorit şi Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei.
S-a născut în anul 333, în Cezareea Capadociei, într-o familie nobilă, care a dat Bisericii slujitori şi cărturari renumiţi, câţiva dintre ei fiind trecuţi în rândul sfinţilor.
A avut patru fraţi şi o soră, Sfânta Cuvioasă Macrina, prăznuită la 19 iulie. Petru, fratele său mai mare, a fost episcop al Sevastiei, Grigorie a fost episcop al Nissei, iar Navcratie a fost pustnic şi făcător de minuni.
Studiile le-a făcut în Cezareea, la Constantinopol şi la Atena, unde a legat o strânsă prietenie cu Sfântul Grigorie de Nazianz.
Din Atena, Sfântul Vasile s-a întors în Cezareea unde a înfiinţat o şcoală de retorică. În anii următori a făcut o lungă călătorie pe la toate mănăstirile din Egipt, Palestina şi Sinai, s-a închinat la Mormântul Domnului şi a primit botezul în râul Iordan, după obiceiul din primele secole creştine.
De la Sfintele Locuri s-a întors din nou în Cezareea Capadociei unde a fost hirotonit preot de episcopul Cezareei, Ermoghen, după care s-a retras la o mănăstire din Pont, unde a dus o viaţă de asceză şi rugăciune.
Venind din nou în Cezareea Capadociei, a fost hirotonit episcop. În această calitate a început o pastoraţie pe care a dedicat-o îndeosebi celor nevoiaşi, organizând renumitele azile, spitale şi case de reeducare a celor căzuţi moral, toate grupate sub denumirea de „Vasiliade”.
Scrierile sale conţin lucrări de dogmatică: „Contra lui Eunomiu” sau „Despre Sfântul Duh”, lucrări ascetice: „Regulile vieţii monahale”, „Despre judecata lui Dumnezeu”, comentarii: „Omilii la Hexameron”, numeroase cuvântări şi epistole.
A alcătuit o Sfântă Liturghie ce-i poartă numele şi Molitfele Sfântului Vasile cel Mare. A murit la 1 ianuarie 378, la 45 de ani, ca un adevărat stâlp al Bisericii, un nume de referinţă în istoria creştinismului universal
